250 matches
-
te însănătoșim repede... Cuvintele răsunară ca un ecou, apoi se pierdură. Febra Dimensiunii: ce mai era și asta? Vultur-în-Zbor se înfurie fiindcă nu i se spusese nimic despre asta, iar ochii părură să i se limpezească. Văzu un Virgil Jones îndatoritor, aplecat deasupra lui. — în întuneric e mai rău! striga Virgil. O să te scot într-un luminiș. încearcă să te concentrezi asupra vocii mele. O să vorbesc tot drumul până acolo. Lumina zilei ajută. Alungă monștrii. — Monștrii... spuse pierdut Vultur-în-Zbor. — Vin dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
armată de spaime, iar fricile mele cele mai tăinuite se întrupaseră toate. Oribil, de-a dreptul oribil. Nu, nu voi mai vorbi despre asta... despre febra Dimensiunii. Așa a numit-o Grimus. Când mi-am venit în fire, Grimus stătea îndatoritor lângă mine, pe podeaua Camerei Trandafirului. Mă salvase, potrivind Trandafirul pe coordonatele mele și activându-mi voința, ca să mă scoată din adâncurile mele tainice. Așadar, Trandafirul poate să vindece la fel de bine cum poate să și rănească. Mi-e mai frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a doua oară mi-a răspuns Helen, prietena ei. Cu siguranță primul era de preferat. După ce Helen m-a informat că Janey e mult prea ocupată cu filmarea încât să mă sune înapoi, m-a întrebat, cu o voce fals îndatoritoare, cum o mai duc - era actriță, pentru Dumnezeu, măcar putea să se chinuie să pară sinceră - și mi-a povestit totul despre cariera ei de succes. Am privit îndelung peretele din bucătărie, descurajată, mult timp după ce am închis. Pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plec și eu? m-a întrebat Sebastian. Am dat din cap în semn că da, deși mă durea să-mi mișc fața. Sebastian făcuse tot ce putuse pentru a mă îngriji câteva zile și mă călca deja pe nervi. Părea îndatoritor, dar, mulțumesc lui Dumnezeu, nu a făcut din țânțar armăsar, doar m-a sărutat pe un colț al gurii care nu era umflat ca un balon și mi-a spus să-l sun în curând. Mă întrebam dacă o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că trebuia să se reidice împotriva ei, Faleria, păli de frică. Arătându-i primejdiile acestei întreprinderi, ea l-a condus la locuința Morganei. Pentru a ajunge acolo, Roland a trebuit să se măsoare cu același paznic al podului, prea puțin îndatoritor, care învinsese și făcuse prizonieri atâția cavaleri și, în ultimul moment, pe Rinaldo. Acesta era un uriaș de o mare ferocitate, anume Adriano. Morgana îi dăruise o armură pe care nimic n-o putea străpunge și-l înzestrase cu o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dă din cap, politicos, la fiecare informație și fiecare refuz, mersi, nu avem ceai, mersi, nu avem cafea, nici lapte nu avem, mersi, nu mai avem prăjituri, nu servim răcoritoare, mersi, apa minerală s-a terminat, mersi, mersi, mereu zâmbind, îndatoritor, aplecat deasupra revistei aceleia lucioase. Un adevărat domn! Liniștit, relaxat, la belle époque, un dandy colonial, venit să confere, pentru câteva clipe, stil și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
începea deja să manifeste primele semne ale schizofreniei care se pregătea să pună stăpânire pe ea, petrecea acasă, cu familia, cât de mult timp putea. După-amiezile îi erau dedicate lui Gordon, dar seara revenea la rolul de soț și tată îndatoritor. Apoi s-a prăbușit peste el vestea morții lui Smith, iar Harry a început să intre în panică. Mai avea încă un număr de lucrări de vândut, dar stocul avea să se epuizeze în șase luni sau un an. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la Litere, În același timp cu mine, cu care ocazie ne-am și cunoscut, cunoaștere care a continuat pe perioada studiilor În străinătate la Universitatea din Montpellier. Vrednic. Atitudini modeste. Coleg excelent cît a fost În școală, caracter vesel, comunicativ, Îndatoritor. Atitudine politică foarte discretă. A refuzat să se Întoarcă În țară după război cînd din acest motiv i s-a retras cetățenia. În ultimul deceniu s-a impus atenției biologilor francezi și italieni care i-au Încredințat misiuni importante. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sufoc, Împreună cu voi, În această cutie etanșă? Cu o mână nesigură Îți așezi În buzunarul de sus al hainei cutia de pastile, nu, mulțumesc, nu mai am nevoie de nimic, dragă domnișoară, te uiți suspicios la ea, așa cum stă, țeapăn îndatoritoare, nu-i cumva tot cea care apărea mereu la ușa camerei de hotel, seara, să-ți ceară o brichetă, un chibrit, un foc? N-are cum să fie tot aia, e alta și toate la fel, e o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că ești o femeie foarte deosebită. O doamnă specială. Te-ai înhămat la o treabă foarte grea, dar te descurci admirabil. Acum era rândul lui Susan să se străduiască să-și controleze emoțiile. În ultimii ani, ea jucase rolul soldatului îndatoritor, încercase să-i sprijine pe toți cei din jurul ei pe parcursul unei situații extrem de dificile. Și tot ceea ce-și dorise fusese ca Nick s-o ia în brațe și să-i mulțumească, pur și simplu să-i observe eforturile. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
da nici unuia din ei fără să fie și ceilalți de față. La câteva zile după aceea, hotărâră să trimită o scrisoare în orașul vecin și, cum aveau nevoie de pergament, unul din ei spuse: — Mă duc să-i cer pergament îndatoritoarei noastre gazde, pentru că sigur are. Dar, intrând în casă, îi spuse acesteia: — Dă-mi săculețul pe care ți l-am dat, că avem nevoie de el... — N-o fac dacă nu sunt de față și prietenii tăi, răspunse femeia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să pun capăt rătăcirii mele. Nishapurul a fost primul meu popas În viață, nu-i În firea lucrurilor să fie și ultimul?” Acolo va trăi de atunci Înainte, Înconjurat de câțiva apropiați, de o soră mai mică, de un cumnat Îndatoritor, de nepoți, de o nepoată, mai ales, care va căpăta cea mai mare parte din trandrețea lui tomnatică. Înconjurat, de asemnea, de cărțile sale. Nu mai scrie, dar citește neostenit operele maeștrilor săi. Într-o zi În care stă așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
frumoasă ca un balon de săpun. Campanila era la locul ei și porumbeii se retrăgeau la cuiburile lor. — Cum ți s-a părut Africa? — Foarte sălbatică, tată. — Noi avem iluminare nocturnă acum. — VĂd, răspunse leul cel bun ca un fiu Îndatoritor. — MĂ deranjează puțin la ochi, se confesă tatăl. Și acum unde te duci, fiule? — La barul lui Harry. — Transmite-i salutările mele lui Cipriani și spune-i că o să trec și eu zilele astea să-mi achit nota. — Da, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din punct de vedere moral, tată și soț exemplar, orator foarte subtil. „De Gubernatis”, explică Belbo, „o să vrea neapărat să fie prezent În enciclopedie. El a spus dintotdeauna că faima celor mai mulți dintre oamenii celebri era trucată, o conspirație de critici Îndatoritori. Dar, mai ales, va Înțelege că a intrat Într-o familie de scriitori care sunt În același timp directori de instituții publice, funcționari bancari, aristocrați, magistrați. Își va lărgi dintr-o dată cercul cunoștințelor, și acum, dacă va trebui să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba îi ziceam: Zuza, fă-te comodă, stai și tu mai lejer. Nu, ea prefera o atitudine politicoasă, îndatoritoare dar rece. Într-o primăvară am cunoscut-o pe mama Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare, a crezut că a tras chiulul, a desfăcut singur ușița, cum s-a mai întâmplat altădată și a plecat la o plimbărică, ca să ia o gură de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Da n-a găsit și ea pe cineva să-i fi dat cinci lei să-i aducă butelia ?... Vine tramvaiul, ea se duce repede-repede spre el, așa cum e, încotoșmănată, pășește cu pași mărunței. — Hai, măicuță, hai, îi spune un domn îndatoritor. Un domn mai în etate, un domn bine, ca de pe vremuri. — Mersi, îi răspunde ea. Dar nu se oprește. Când trece de el, domnul se uită nedumerit, stă o clipă lângă scară și abia pe urmă se suie. Ea merge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea împinge să spun iar această poveste, deși am avut atâtea ocazii să mă conving că ceea ce mie îmi apare plin de sens celorlalți nici nu le trezește interesul ? — O mică poveste reală, mă voi grăbi să-i asigur, zâmbind îndatoritor, din vremea când viitorul micului nostru stat părea încă mai nesigur ca astăzi... A fost vreun timp când viitorul nostru nu a părut nesigur ? O întrerupere neglijabilă. — Așadar, acțiunea se petrece în primii ani de domnie ai Regelui Carol. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă nu cumva John Robert deschisese ochii și se uita la el, mai cu seamă că încetase să mai sforăie. George porni să răsucească patul în direcția băii. Execută această operație împingându-l pur și simplu cu coapsa și patul, îndatoritor iarăși, aluneca de bună voie. George se simțea cotropit de o slăbiciune în care se amesteca însă și o grabă febrilă. Respirația îi devenise audibilă, într-un curent de „oh, oh, oh“ expirate înăbușit. Părea să nu se mai sinchiseacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-l iubeam, nu-l iubisem niciodată, dar ajunsesem să-l consider cauza nenorocirii mele, prin faptul că apăruse în viața mea. Bietul! În realitate n-avea nici o vină. Făcea tot ce-i stătea în putință să fiu mulțumită, era îndatoritor cu mine, mă copleșea de atenții care ar fi măgulit pe orice altă femeie. Îi apreciam rece eforturile și mă sileam să-l cruț de suferințe. Degeaba! În cele din urmă a înțeles că tot pe tine te iubeam. Odată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
jumătate din orice fel de valoare. Se completau însă de minune într-un singur individ, care nu era deloc banal. Scunzi de tot, slăbănogi, cu urechi largi, transparente, cu frunți înguste și ochi mici, șireți, erau urâți, dar așa de îndatoritori și vorbăreți, că erai nevoit să-i primești de buni. Abia sosiți, întreprinsese împotriva lui Doru Hallipa, tatăl lor, un proces mare pentru deturnare de avere, proces în care aveau o atitudine solidară, așa de repulsivă, că erau infam cotați
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lor, Nory sărise, gata să-i bată, și Mini se recuzase indignată. Acum devenise asidui în casa Rim și prosternîndu-se în fața profesorului și lingușind pe buna Lina, către care calomniile se schimbau în lamentări de victime. Cum păreau așa de îndatoritori și cum nu se atingeau de Lonora, Lina zicea de ei: "Bieții băieți" și îi poftea la masă. Rim era acum din nou maleabil și bine dispus, și traiul familial iarăși plăcut. Linei îi venise ideea că poate unul din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
numele. - Auzi! "Norica"! Avea destul de bun nume înainte, și nu avea nume destul de bun ca să ia pe al meu! Nory pornea aprecieri fără cruțare, chiar când Mika-Le era pe-aproape. Fata nu auzea ce nu trebuia să audă și surâdea îndatoritor la Nory, a cărei antipatie o simțea, antipatie ce era însă singurul vestigiu din toată faima ei de altădată. Cum executanții tocmai se retrăgeau, Nory, ocupată cu ceaiul cu gura plină de un eclair, le făcu gesturi de adio, opri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
frumoase femei, acum erau numai aventuri pe care avea de gînd să le facă, pe care și le dorea În fond, mereu cu zîmbetul pe buze și-l ascultau fiindcă era un avocat cinstit, un biet om neajutorat, un prieten Îndatoritor, care-i saluta Întotdeauna cu respect, Îi ascultau poveștile despre ceea ce avea de gînd să facă, niciodată despre ceea ce făcuse, astea și le povestea numai lui Însuși În Întunericul dormitorului, culcîndu-și capul pe pernă și atunci se transformau Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]