1,549 matches
-
mustață. Bineînțeles că de fiecare dată nimeresc la ăla. La mustăcios. Zimbru e ocupat și are client de fiecare dată când intru eu. Acum e un tip cu geantă. Scoate din geantă pachete imense de bani românești pe care îi îndeasă în tăvița de comunicare, în timp ce Zimbru abia are timp să îi numere cu mașina aia de numărat bani. Sunt multe bancnote. Foarte multe bancnote. Toc-toc. Mustăciosul îmi bate în geam. Rămăsesem cu ochii pe milioanele tipului. Am două sute de euro
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Le bagi mata aici, mi-a spus, și și-a scos piep tul în față ca să pot vedea mai bine ce de buzu nare avea vesta lui de piele. Am ales unul de sus, din rândul de sub bărbie, acolo am îndesat pa chetul aproape gol. L-am salutat și am plecat la drum. La volan, mi-am tot repetat prima frază a unei povestiri scrise de Carver: „Un bărbat fără mâini a venit la ușă să-mi vândă o fotografie a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru Tom! Se frecă la ochi să se dezmeticească, își făcu loc cu coatele, se-ndesă printre dansatori și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dacă vin rușii? Nu știu ce-o să se-aleagă din toate doamnele și domnișoarele astea la care te gândești dumneata, spuse Cerboaica, dar cel puțin își trăiesc viața. Asta da, asta da! se grăbi să aprobe șchiopul. Cu vârf și-ndesat! Până la ghiftuială! Bătrâna, ascultându-le glasurile, dintr-o dată, ca și cum i s-ar fi aprins un bec și i s-ar fi făcut lumină în cap, înțelese. Tom trăia. Era acolo. O căuta prin oraș, și dacă n-o găsea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
declarațiile a reieșit că Ghiță era cel care ar fi fost autorul crimei, crimă ieșită din comun. Ion, după ce a fost lovit cu o bâtă și culcat la pământ, i-a băgat făină de porumb pe gură și i-a îndesat-o pe gât cu melesteul, asfixiindu-l. Jandarmii l-au luat pe Ghițișor de acasă de la Oacheș, ducându-l la jandarmerie, anchetându-l și între timp administrându-i câte o porție de bătaie. Acasă, Rarița a și trecut la lucru cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
hainelor lor, mai ales tricourile preferate și noi, trebuie spălate. − Ce s-o mai așteptăm pe mama? Știu și eu să pornesc mașina de spălat, spuse Lucy. Aveau o grămadă mărișoară de tricouri, blugi, șosete, de toate culorile. Lucy le îndesă în mașină, puse detergent și apăsă pe pornire. Ce nu știa Lucy este că mama spălase prosoape de bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu de la început, oricum. Împărțitul tăcerilor de acum e straniu. David nu mai simte că nu are aer. Tăcerea e ca o rufă murdară, omniprezentă. Uitată pe spătarul scaunului. Agățată de calorifer. Atârnând fără sens de un colț al televizorului. Îndesată sub mochetă. Pitită în portofel. Pusă bine în dosarul cu acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-ar fi foarte frig. — Și de ce mergeați la Sevilla? Degetele ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă e tinerețea..., mai zise el și oftă. Privirea lui Che Guevara trecuse peste cei doi tineri preț de o secundă. — Frumoasă, nu zic - îi veni lui să se repeadă să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își menținea poziția acaparată cu greu în mintea ei încețoșată de iluzii spulberate de realitatea nemiloasă. Strânse hainele de pe jos, căută un sac mare de gunoi (culmea, tot negru!) și le îndesă cu mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot ce era negru ajungea în sacul destul de încăpător pentru hainele care se tot înmulțeau. Nu se îndură să renunțe la două perechi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aude de nuvele, de poezii, face urît, e nenorocire. BUNICUL: Săracul. El ar vrea să fie ca mine și de aceea... EDITORUL: Un complex de substituire? BUNICUL: Exact. Trebuie să vă substituim cu altcineva. Spuneți că sînteți de la telefoane (îi îndeasă pe cap un fes al lui, Fiica îi dă o sculă, el se apucă să umble la telefon). FANE (intră brusc, cam rătăcit, îl observă imediat pe editor): Bună ziua. S-a stricat ceva? BUNICA: Da, telefonul. Dînsul e de la telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se așeză turcește în zăpadă și strigă mai vreau o cană, bunico, măcar una și o felie de cozonac, așa cum faci matale, cu multă nucă... Cât mai multă nucă, ținea minte că în copilărie fura nucile din bucătăria bunicii, își îndesa buzunarele și fugea în camera de la stradă pentru a înghiți miejii pe nemestecate, uitându-se pe fereastră spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acceptați-mi această răbufnire, în fond este vorba de mine și de Durerea mea, una peste alta), iar pe ziaristul acela l-aș pune să înghită niște lame de ras. Una câte una. După ce s-ar sătura, i-aș mai îndesa câteva pe gât, din partea casei. Oricum, din ce am citit reiese că nimeni n-a văzut nimic. Ore înaintate, întuneric, trotuar pustiu. Nu sunt martori. Asta dacă nu cumva polițiștii vor să-mi întindă vreo cursă, știu că așa se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
N-o să-ți fie greu să vezi de casă, nu? Poți să o rogi pe domnișoara să-ți gătească. N-am mai ezitat nici o clipă să profit de slăbiciunea lui Naoji. Foarte firesc, dând dovadă de „înțelepciunea șarpelui“, mi-am îndesat niște farduri și mâncare în sacoșă și am plecat la Tokyo să-mi văd iubitul. Naoji îmi spusese cândva că Uehara s-a mutat după război și locuia acum la periferia orașului Tokyo, cam la douăzeci de minute de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fragmente de propoziție (după formula dadaistă a scoaterii unor cuvite din căciulă) și, în fine, o alta introducerii unor obiecte și folosirii lor, bineînțeles inadecvat realității, dar adecvat unei logici iluzioniste: o interpretă leagănă la piept un crocodil, alta îl îndeasă într-o oală cu rufe, o a treia desfășoară un ghem de sforă pe o întreagă diagonală a scenei, sfoară ce va începe să fie împletită apoi cu două andrele formate din două raze smulse unui soare adus ceva mai
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
brașovean coborî îmbrăcat ca de iarnă, cu căciula pe cap, pe care și-o scoase respectuos, când ofițerul de gardă, un căpitan de cavalerie, se prezentă salutându-l... - căpitanul cutare -, sunteți așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
din ultimii ani de comunisto-ceaușism - începînd cu improvizația grotescă a unui act sanitar, medical, pe jumătate viol, și terminînd cu lepădarea fetusului pe toboganul cu gunoi menajer, după o cursă disperată în întuneric, cu fetusul înfășurat într-un prosop și îndesat în geantă, într-un cartier în care orice formă de viață pare ostilă. Găselnița lui Mungiu, dacă o putem numi așa, a fost să filmeze acest traseu halucinant în întuneric aproape total, cu excepția luminescenței bolnave, tulburi a iluminatului stradal, ceea ce
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
nemuritoare așezate soldățește pe raft, păpușile sortate pe mărimi și în funcție de culoarea părului, ceasul din perete care ticăia asurzitor și, la sfârșit, rochia de pânză topită, care a trezit-o la realitate. A cules-o de pe jos repezit și a îndesat-o în șifonier. Apoi și-a tras chiloții pe ea, și-a luat un tricou imprimat cu un cap de Strumpf și o fustă de stambă" (p. 105). Multă finețe dovedește autoarea atunci când intră în psihologia personajelor sale. Antologică rămâne
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru o clipă, să și-o aprindă...Când vălătucii de fum albăstrui i-au învăluit chipul, moș Dumitru Carpen a întors capul pentru o clipă și, văzându-l acoperit de fumul lulelei, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zvârlugă...In acest timp, ochii lui Pâcu nu aveau astâmpăr. O urmăreau ca un uliu. După ce s-au îndestulat, s-au ridicat mulțămind lui Dumnezeu pentru bucate. Indată după aceea, Pâcu și-a scos luleaua și a început a o îndesa cu iarba dracului, privind ghiduș când la unul când la altul. Asta însemna că pe limbă îi șade cine știe ce ghidușie sau poveste. Stiindu-i felul, moș Dumitru l-a zgândărât. Pâcule! Tu iar ai de gând să îndrugi cine știe ce pătăranie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi că ți s-o stins hornoaica! Nu mai pufăi degeaba - l-a făcut atent moș Dumitru. Cu aceeași figură indiferentă, Pâcu a scos luleaua dintre dinți, a cotrobăit în chimir după punga cu tutun și a pornit s-o îndese cu ciudă. Când a fost gata, a ridicat ochii către Mitruță. Flăcăul tatii! Fă bine de adă un cărbune din cuptiorul Măriuței și spune-i să aducă odată plăcintele celea, că leșin de poftă. Si nu uita să-i zici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau în tăcere. Din când în când, udau îmbucătura cu vin. Când chersânul cu plăcinte a fost aproape mântuit și oala cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum au luat-o către bagdadie... Pâcule! Vezi că afumi casa omului cu dihania ceea de lulea. Las-o și tu mai domol - l-a luat în tărbacă moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu, jupâne, iar de plătit îi plătești dumneata. Atunci, la transportul următor îți fi șase în loc de patru... Da, jupâne. Așa a fi mai ușor și pentru noi...Ne mai ajutăm la drum greu... Odată cu ultimul cuvânt, moș Dumitru și-a îndesat pălăria pe cap și, făcându-i semn lui Pâcu, au ieșit. Apoi tu ești bun de negustor, Dumitre. Mi-o plăcut cum l-ai luat pe jupân Aizic. Negustorește. Ce mai? Am îmbătrânit printre negustori, Pâcule. Așa că, vrând-nevrând, le-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dai foc și la mustață, că mie nu-mi pasă - l-a bagoslovit moș Dumitru râzând. Cu zâmbetul pe buze - semn că i-au plăcut cele spuse de prietenul său de o viață, chiar dacă l-a luat în tărbacă - Pâcu îndesa de zor tutun în lulea. La un moment dat,l-a întrebat pe moș Dumitru: Ce mai zice,cocoșul tău? N-o cântat a ploaie? Cum văd eu, afară îs nourele printre stele, nici de paie nici de lemne. Sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]