1,581 matches
-
-l așezați piatră de temelie propriei mănăstiri, pe care să v-o zidiți cu multă migală, cu răbdare, cu speranță și credință, dar mai ales cu dragoste! “Genunchii mei pe versurile tale/ Irump în aurore boreale./ Răchitele în mine se îndeasă/ Să-ți plângă poezia preafrumoasă./ Fântâna izvorâtă din cuvinte,/ Înrăurita dorului fierbinte,/ Îmi năpădește inima săpată,/ De fiecare strofă mângâiată./ Pe fruntea ta cerneala se răcește/ Și-n brazdele luceferilor crește./ Așază-se pe foile iubirii,/ Din toată plinătatea zămislirii
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1455968852.html [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
va putea tăia ca lui Shylock o bucate de carne din carnea ei! Să nu creadă David că ea o să-i cedeze fiul de bunăvoie! Se va lupta ca o leoaică, își spuse scrâșnind din dinți. Își îmbrăcă pardesiul, își îndesă pălăria pe cap și ieși, cu geanta pe umăr. Faleza era aproape pustie. Vântul dinspre mare clătina cu putere ramurile palmierilor ale căror frunze uriașe în formă de evantai se zmuceau nervos. Apa mării, izbindu-se de diguri, împrăștia puhoi
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_chipul_magdalena_bratescu_1389181665.html [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
o plăcut cartea” “Lui i-o plăcut cartea de când era mic. Citea toată ziua, iar seara se chinuia la lumina lămpii cu petrol. Îmi amintesc că și când mergea cu vacile la păscut, își lua cărțile cu el. Și le îndesa subsioară, lăsa vacile la păscut, iar el se punea jos și citea. Foarte mult i-o plăcut cartea”, își amintește Alexandru Pop, fratele cu 5 ani mai mic decât Ionică. Ion Simion Pop s-a născut în 7 ianuarie 1948
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/in-memoriam-ioan-simion-pop/ [Corola-blog/BlogPost/92546_a_93838]
-
îi spuse: - Deschide gura, jegos infect și penal, ce ești! Suciu nu mai avea nici cea mai mică putere de-a se apăra, după pumnii și picioarele primite. Deschise gura și doamna Mariana îi băgă bucata de lână în gură, îndesându-i-o până în gât lui Suciu. După care ceru briceagul și comisarul il dădu de jos. Tăie o bucată de bandă adezivă și i-o puse pe gură, exact cum făcuse el și oamenii lui cu ea. Suciu avea obrajii
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1452974524.html [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
îl numiseră „putred” și, după ce ajungeau acolo, spuneau că „au ales libertatea”. Dar eu, care naveam rude sau sprijin acolo, nu mi-o puteam alege; iar sufletul meu rămânea torturat în acel pat procustian în care propagandiștii marxisti ne împingeau îndesând tinerețea celor care am fi avut înclinația de a gândi filosofic. Din acest motiv, si la tinerețe, când răbufneam și mai spunem un adevăr, tot un dezamăgit mă dovedeam a fi. Fiindcă mi-am dat seama că, de fapt, tocilar
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ncorneliu_leu_prolog_la_volumul_ca_corneliu_leu_1343187770.html [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
19 ianuarie 2007, cu câteva zile înainte de a împlini 57 de ani, la Spitalul Județean din Târgu-Jiu. „Închisoarea mi-a băgat în pământ fiul nevinovat”, avea să spună îndurerată mama osânditului. Peste aceasta, ca și cum tot ar mai fi rămas de îndesat în inimă alte maltratări, nici familia nu i-a dat căldura sufletească și înțelegerea pe care a fost condamnat să nu le aibă de la nimeni, în afară de biata lui mamă. În timp ce era încolțit într-o anchetă bestială, ducând crucea unei pedepse
MARCEL ŢUNDREA. PĂMÂNTUL GROPII I-A ÎNCHIS GURA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/_marcel_tundrea_pamantul_g_aurel_v_zgheran_1375441007.html [Corola-blog/BlogPost/343457_a_344786]
-
ne interesează pe noi mai jos sunt bărbații care, în clipa în care se nimeresc cu un buchet în mână, se întreabă îngroziți: cine a inventat supliciul acesta? Un prieten îmi spunea că el, când trebuia să ofere flori, le îndesa în rucsac și le scotea cu o sută de metri înainte de destinație. Am multă simpatie pentru această persoană, deoarece, de atunci încolo, această idee sublimă - până să îmi cumpăr mașină - am pus-o în practică și eu, atunci când a fost
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea by https://republica.ro/z-as-dori-un-buchet-de-flori-pentru-prietena-mea-z-ce-mi-puteti-spune-despre-ea-despre-ei-cei-terorizati [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
la mateloții ce târau harpoanele cu pipa-n gură, îmi promisese una asemănătoare, care să-mi decoreze rafturile unei modeste biblioteci, fără să aibă nici cea mai mică bănuială că aș putea-o folosi la o vârstă așa de fragedă, îndesând în ea tutunul din șirurile agățate la streașina casei, unde tatăl meu le punea, ferindu-le de soare și de ploi. Singurul titlul nobiliar al familiei noastre, ce se pierdea în negura vremurilor, era acela de mămăligari. Semănând în mod
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
și de data asta... Apare de după colțul străzii un taximetru nou-nouț (așa pare...) curat-curat. Din el sare un driver chinez, nu mai înalt de un metru jumate, pune mâna pe valiza cea mare și cât ai zice pește o și îndeasă în portbagaj, apoi o saltă pe cea mică deasupra celeilalte și în două secunde e din nou la volan. Întreabă direct: „Ai'pot?”. „Yessss, răspund eu, to airport... please”. Plutim pe șosea spre Aeroportul Internațional „Kingsford Smith”, din Sydney. Nu
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1385291184.html [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
pe care i-a pierdut ireversibil din viață, dar nu irevocabil. Prezența lor ca amintire este o flacără nestinsă. El trăiește între viață și moarte, între sine și cei dragi. Lipsa lor se confundă cu un gol imens care se îndeasă în propria-i ființă, obligându-l să se hrănească din el. Acest maniac al amintirilor este subjugat obsesiilor printre care și cea a numelor, profund legat de oameni ca substituți ai celor duși la Dumnezeu. Golul despre care aminteam se
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437581677.html [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Părinții ei lucrau, fratele ei please la o întâlnire cu prietenii lui. Când intră în curte, se simți dintr-o dată mică și neajutorată. Erau doar câțiva copii și o depășise, grăbită, o mămică, trăgând de mână un copil cu șapca îndesată pe frunte. Copilul se chinuia să mănânce o înghețată. Observase lichidul galben și lipicios nu numai pe fața copilului, dar și pe coatele sale și pe poalele fustei mamei lui. Amănuntul acesta o făcu să zâmbească. Mira trase aer în
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1467574742.html [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
amendă cu permisul luat azi mi-am văzut prima oară viața trecându-mi pe dinaintea ochilor parcă mi se înfipsese un pumnal în inimă n-aș fi crezut niciodată că-ți poți îngrămădi viața într-o singură clipă așa cum ți-ai îndesa lucrurile într-un geamantan că-ți poți retrăi amintirile între două respirații febrile de asta îmi place să trec pe culoarea roșie a semaforului... Referință Bibliografică: Ispite / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie
ISPITE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1485989724.html [Corola-blog/BlogPost/380294_a_381623]
-
învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă în cizmele de cauciuc mult prea mari pentru el, luă traista pregătită dinainte cu demâncare, bățul sprijinit de peretele casei și plecă înspre grajdul animalelor ce așteptau liniștite. Era toamnă, și peste câteva zile începea școala. Simți dintr-o dată mirosul
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1495290854.html [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
lumii” (anima mundi), în rezonanță cu el, o creație interioară care e ca un reflex firesc al creației din care facem parte („Melancolia unui asfințit/ e gata să plesnească/ de sub povara timpului/ astăzi, îi deschid porțile/ voi lucra zorit/ așezând/ îndesând/lumina”). Ne-am obișnuit să ne conformăm normelor „vieții obișnuite” și să privim fenomenele exterioare (succesiunea dimineților, a nopților, a zilelor săptămânii, a anotimpurilor), locurile, etc. ca pe fenomene și „entități” pur fizice, pur exterioare, fără să mai putem intui
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_marian_malciu_1384093517.html [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
am realizat, trotuarul fără urmă de ploaie! Din țigară de fapt nu mai trag demult, atârna așa ciudat în colțul gurii fără ca scrumul să se fi desprins, reușesc a o pune în scrumieră... Mă ridic încet; eu în gândurile mele, îndes bine pălăria pe cap, ridic gulerul pardesiului și o iau agale către locul care... nu mai este locul nostru. *** Pe Emilia am cunoscut-o în primele săptămâni ale studenției, în fapt ea m-a contactat. Îmi amintesc cât s-a
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Acasă > Versuri > Visare > E-ATÂT DE IARNĂ (PALTONUL) Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am regăsit paltonul, uitat într-o altă poezie Îmbrăcându-l și aici, îndesând mâinile, în buzunarele goale, În care, azi, am gasit căciulă pierdută, căutându-te. E-atât de iarnă, încât uitat-am de mine, Nimeni nu mă întreabă, ce-am să fac, în asta primăvară, Lăsându-mă purtat de vise, de realitate
E-ATÂT DE IARNĂ (PALTONUL) de COSTI POP în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/costi_pop_1424814828.html [Corola-blog/BlogPost/382580_a_383909]
-
-l slăbea nici la bătrânețe, mai ales că-l știa singur pe malul mării, unde putea să primească orice vizită. Văzându-l că de la o vreme își ia mai multă hrană ca de obicei, a devenit bănuitoare când îl vedea îndesând în sacoșă mai tot ce era comestibil prin casă, în general produse de panificație. - Pe cine ai cu tine la baracă omule? întrebă ea intrigată într-o zi. - De ce? - Uite așa, văd că mai hrănești pe cineva. - Deocamdată nu știu ce este
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_puiului_de_lebada_stan_virgil_1388576519.html [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
că, într-adevăr, adepții galileeanului puteau încerca să fure trupul acestuia generând în acest fel o rătăcire și o dezbinare și mai mare, care ar fi putut lua conotații nebănuite. Tetrarhul își aranjă straiele cusute în fir de aur, își îndesă inelele mai tare pe degete și păru că îl ia transpirația. Devenise dintr-o dată nervos. -Ce vom face dar? întrebă el punându-și sceptrul alături pe un suport aflat lângă jilțul său. Fariseul nu pierdu vremea și începu a vorbi
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1400826644.html [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
concluzie: Oliver Stone este fără doar și poate un regizor căruia nu îi plac gratuitățile. Filmele sale sunt dure, unele viscerale, dar realitatea pe care ți-o prezintă ție ca și spectator (în unele cazuri pur și simplu ți-o îndeasă pe gât) e cât se poate de veridică. Iar Savages nu face excepție de la stilul consacrat al lui Stone: avem de-a face cu personaje puternic conturate, o lume în care violența pândește după fiecare colț de stradă, intrigi periculoase
pe cât de brutal pe atât de bun by http://www.zilesinopti.ro/articole/3392/savages-pe-cat-de-brutal-pe-atat-de-bun [Corola-blog/BlogPost/97396_a_98688]
-
la bătrânețe nu-l slăbea, mai ales că-l știa singur pe malul mării, unde putea să primească orice vizită. Văzându-l că de la o vreme își ia mai multă hrană ca de obicei, a devenit bănuitoare, când îl vedea îndesând în sacoșă o pâine și jumătate. Ba mai lua și tot ce era comestibil prin casă, în general produse de panificație. - Ia spune omule, pe cine mai ai cu tine la baracă? - De ce? - Uite așa, văd că mai hrănești pe
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444382472.html [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
a luat sfârșit și totul e cât se poate de limpede, nu-i așa? Voi reveni peste câteva zile și sper să găsesc rețeta pregătită, ca să nu mai pierdem timpul prețios al niciunuia dintre noi. Stamate nu mai zâmbea. Își îndesă basca pe chelie, tuși ostentativ și se opri un moment în fața Anitei, privind-o suspicios. -Sunteți bolnavă sau doar prietena doctorului Drimer? -Și una și alta, răspunse Anita, de bună credință. -Atunci, multă sănătate! Ați încăput pe mâini bune. Dr.
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_casa_dia_magdalena_bratescu_1387775434.html [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
care face indubitabil parte. „Ființa inteligentă a omului, redusă la rolul unui șurub de mașină (...).”, scrie Mihai Eminescu, și poate nici măcar la atât... Viitorul va demonstra poate prea curând acest lucru, dacă nu a făcut-o deja cu vârf și îndesat contemporaneitatea. Cea care îmi face semn, uneori, în tăcere, ca o atingere lină de pasăre căzută la pământ, e, singură, tristețea. Aceea de a locui între granițele unui teritoriu matern pentru a ajunge să privești zilnic inșii posedați de un
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_lumea_politica_si_it_magdalena_albu_1354692841.html [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
când trebuie, și când nu trebuie. - Și dacă faceți asta domnule, credeți că o să cânt mai bine?! Și ce a urmat, m-a surprins și pe mine. Marius s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la el, i-a îndesat niște bani în buzunar, așa ca un nabab că nici lu' Zărzărică nu i-a venit să creadă și s-a reîntors la locul lui. Iar Zărzărică s-a făcut nevăzut de teamă să nu se trezească trist din acest
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_13.html [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
te rog io! se simți Petrică Vișinoiu obligat să facă uz de autoritatea lui de patron, manager, barman și ospătar. Se adresase, plin de importanță, unui individ de vreo treizeci și ceva de ani, ce purta o căciulă soldățească, bine îndesată pe ochi. Își însoțise spusele și de o mișcare amplă a brațului stâng, ce se terminase printr-o ușoară zvâcnitură a mâinii, ce-i plasase cu precizie degetul arătător spre locul unde tăblia de lemn a ușii ar fi trebuit
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Povesti_din_carciuma_1_viscol_si_flori.html [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
piept. Dar până la urmă dorința de-a scăpa de boala fricii îi învinse nevoința. Se strecură afară dintre velnițe să nu-i trezească pe ceilalți adormiți târziu. Aruncă straiele în tăcută repezeală peste micu-i trup încălzit de fiorul necunoașterii și, îndesând căciula adânc peste ochi, birui scârțâitul ușii dinspre tindă și ieși în ogradă în plină viforniță. Vălătuci de omăt spulberat de pretutindeni îl împresurară la iuțeală. Dar, mai volnic decât oricând, cu icoana călătorului în ochi și cu povața-n
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1419516810.html [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]