219 matches
-
poarta cea mare rămăsese închisă. în sfârșit, plecase, iar pacea se înstăpânise iarăși între zidurile cenobiului. însă doar pentru scrută vreme: la sfârșitul lui martie, un libert al lui Alpinianus urcase de la Noviodunum cu vestea amenințărilor dinspre Rin, care se îndeseau și erau tot mai teribile. Nimeni nu venise cu propunerea să abandoneze sihăstria; dacă urma moartea, aveau să o aștepte acolo, cu bucurie. Martiriul ar fi fost capodopera vieții lor pământești, încununarea aspirației lor de a-l imita pe Răscumpărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate. — Și nu puține, după câte am văzut. Traseul era din ce în ce mai ostil și nu era ușor să porți cu adevărat o conversație. Urmând-o pe Frediana, Sebastianus se trezi aproape pe neașteptate pe buza unei văi adânci, unde vegetația se îndesea: o încrengătură de stejari, sălcii și soc, prin care se auzea gâlgâitul unui curs de apă. Puteai coborî acolo, aventurându-te pe o cărare abruptă și abia vizibilă ce putea fi străbătută numai în șir indian și nu fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe stăpâna casei. — O, nu. Aș avea grijă să nu scape de sub control. Îl pot ține sub control pe individ. E un om de vânzări de prima mână. Primăvara e un anotimp bun să Începem. Chiar acum. Înainte să se Îndesească frunzele prea mult pentru fotografie aeriană. În vară am putea să facem Montauk, Chilmark, Wellfleet, Nantucket de pe mare. Tata nu vrea să ne dea banii. — E mult la mijloc? — Un aeroplan și echipamentul? Da, e considerabil. Vrei să cumperi aeroplanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dacă lăsam și țigările, chibriturile și nasturele? În dezamăgirea mea am uitat să-i pun și cele două-trei Întrebări nevinovate pe care mi le pregătisem. Mă fascina expresia ciudată a feței, nu-mi puteam lua ochii de la pistruii care se Îndeseau către colțurile ochilor. Una dintre Întrebări, de exemplu, ar fi fost: „Ce zi este astăzi?” - stupidă, de altfel. Răspunsul ei mi-ar fi permis să-mi dau seama cît de mult a afecta-o prezența mea și mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avu o proastă dispoziție ucigătoare, dar, atât din prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe lîngă el, căutînd să-i intre în voie. Fărocoastă îl invită la Mitică și între cei doi se înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
destul de curând. Dacă se întoarce, trimiteți-l la mine. Chiar dacă vom fi pe drum. Am înțeles, stăpâne. În secunda când tăcu, ochii lui Mitsuhide priviră din nou cu însuflețire spre acoperișurile negre din capitală. Poate fiindcă negura nopții se tot îndesea și se subția la loc sau pentru că ochii i se obișnuiau cu întunericul, reuși, treptat, să distingă clădirile orașului. Zidurile albe ale Palatului Nijo străluceau mai puternic decât orice altceva. Firește, privirea lui Mitsuhide era atrasă de acest singur punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a fugii celor doi coconi de domn fermecați de modul de viață european, când tatăl său, Ienăchiță, mersese la Viena, în cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la democrație, pe urmă din nou la dictatura Republicii de la Salò, dar cu războiul de partizani În munți. Eu aveam, la Începutul acestei istorii, unsprezece ani și locuiam În casa unchiului Carlo. Noi locuiam la oraș, dar În 1943 se Îndesiseră bombardamentele și mama hotărâse că trebuie să ne dispersăm, cum se zicea pe atunci. La *** locuiau unchiul Carlo și mătușa Caterina. Unchiul Carlo provenea dintr-o familie de cultivatori și moștenise casa din *** și ceva pământ, dat În arendă unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe-acolo, cum s-a și Întâmplat de fapt, către 25 aprilie. Cred că interveniseră niște acorduri, partizanii așteptau, nu voiau Înfruntarea, acum simțeau sigur că foarte curând avea să se Întâmple ceva, Radio Londra dădea știri din ce În ce mai Încurajatoare, se Îndesiseră mesajele speciale pentru badoglienii din formația Franchi, de genul «mâine o să plouă iar», «unchiul Pietro a adus pâine», sau lucruri de felul ăsta, tu, Diotallevi, poate le-ai auzit... În fine, trebuie să fi fost o neînțelegere, partizanii au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Caty aia probabil că găsise momentul să se răzbune pentru că patul nostru scârțâia după miezul nopții. C XXI Nu se mai rade în cap, vrea să-și lase părul lung. În schimb se bărbierește în fiecare zi, să i se îndesească barba. Poate ar trebui să urmeze exemplul lui Leo, să-și ia un abonament la body building. Deși Cosmin crede că i s-ar potrivi mai degrabă aerobicul sau dansul sportiv. L XXVIII M-am îmbrăcat și am plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mutare subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai Tanței își îndeseau implorările drăgălașe, se auzi deodată o timidă bătaie în ușă, după care, fără să mai aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai ales observând pe Tanța, căci de doamna Alexandrescu nu se jena
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de fugă. ― Au tras în aer! răcni Petre cu ochii bulbucați. N-aveți frică, fraților! Stați pe loc!... Unde te îndesi?... Nu fugiți!... Înainte, oameni buni! Pe ei!... Să le luăm puștile și gloanțele! Parcă pânza de gloanțe, cu pocnetele ei, ar fi spălat toate zgomotele ce murdăreau văzduhul, se făcuse o clipă de tăcere mare și dureroasă. O groază mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se înroșească de amurg și i-am văzut venind. Erau două siluete incredibil de lungi și de subțiri. Păreau, de departe, niște oameni pe catalige sau niște stafii fragile și lugubre. Parcă se născuseră din ceața de pe câmp, care se îndesea necontenit în contururile lor, dîndu-le, când s-au mai apropiat, o brumă de realitate. Ajunși în capătul străzii, i-am văzut bine: era o femeie destul de în vârstă, ținută de braț de un tânăr sprijinit în baston, înălțimea lor era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înconjurat de munți nu prea înalți, plin de copaci și o vegetație bogată. Venind de la Bartès, urmez strada spre Lourdes, admirând câmpurile înverzite, un lan mare de grâu treierat, iar în apropiere de destinație, copacii devin mai deși, casele se îndesesc, iar după ce văd indicatorul de localitate, deja simt parcă aerul sfânt al acestui oraș. Mă impresionează mulțimea pelerinilor pe care îi vezi de la intrarea în oraș, persoane de toate vârstele, dar prevalează adulții și bătrânii. Ajung repede în centru, trec
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
parte a orașului. O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume, din ce cauză. Pur și simplu becurile crăpau brusc. Parcă arunca cineva cu piatra în ele. Treptat, a pornit să se răspândească în oraș un fel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lor lipicioasă. Cu greu am ajuns la albia din fundul văii. Soarele asfințise, noaptea era grăbită și, acum, nu se mai distingea aproape nimic. Ne-am continuat drumul, mergând oarecum la întîmplare, până ce tufele de mărăcini au început să se îndesească. Atunci ne-am văzut nevoiți să renunțăm. Orbecăind, nimeream în mărăcini tot timpul. Încotro ne îndreptam, ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată. Nu mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. Și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Visurile nu mai cresc din trăiri spre veșnicie; ce mai este românesc în a noastră Românie? Un popor se zbate-n grele ofuri de-a ieși la mal; pe sub cel mai mare val, relele sunt și mai rele... când se îndesește ceața, nu da drumul pe cărare! Toate râurile-n mare își pierd numele și viața. 2010 Omul autonom 1 Circulăm printre ispite ce ne răvășesc ființa; cine și-a pierdut credința, consecințele-s cumplite... Gândul nu mai suie drept spre
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și a Roxolanilor precum și pe fratele celui al Dacilor și au luat ostatici de la ei. Pentru toate acestea au fost onorat cu ornamentele triumfului de cătră Vespasianus.» Din această inscripțiune culegem mai multe știri importante: Întâi că Romanii voiau să îndesească poporația Moesiei, deșărtată necontenit prin emigrațiunea Geților către partea liberă a poporului lor, la nordul Dunării, din care cauză inscripția mărturisește că transferarea poporației gete la sudul Dunării se făcea spre a o pune să plătească dări. Al doilea că
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
om în viață. Reînnoindu-se ea însăși, conștientă de propria existență și de sarcina ce-i revine, rămânea un mister pentru orice creatură umană, insensibilă la corupție și capabilă, teoretic, să se opună la orice tentativă de distrugere. Mulțimea se îndesea pe măsură ce se apropiau de Mașină, iar enormitatea masei acesteia devenea din ce în ce evidentă. Forma sa circulară și dimensiunile îi confereau o alură avântată și aerodinamică, pe care nu o alterau rândurile de cabine individuale care se înșirau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l ajute să-și mențină direcția generală. Mai mult nu putea spera. Mergând fără oprire prin această pădure aparent fără sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
om în viață. Reînnoindu-se ea însăși, conștientă de propria existență și de sarcina ce-i revine, rămânea un mister pentru orice creatură umană, insensibilă la corupție și capabilă, teoretic, să se opună la orice tentativă de distrugere. Mulțimea se îndesea pe măsură ce se apropiau de Mașină, iar enormitatea masei acesteia devenea din ce în ce evidentă. Forma sa circulară și dimensiunile îi confereau o alură avântată și aerodinamică, pe care nu o alterau rândurile de cabine individuale care se înșirau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]