176 matches
-
Acasa > Orizont > Opinii > 30 OCTOMBRIE 2015 - DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Am reușit să-L alungăm pe Dumnezeu din școlile noastre, din cărțile noastre, din inimile și mințile noastre, din viețile noastre, dar nu vom
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377768_a_379097]
-
Îl reprezintă pe plan material, acei indivizi îmbrăcați în sutane preoțești, majoritatea dintre ei mai păcătoși decât noi, oamenii de rând, dar slujesc - pe cine oare ? - prin bisericile patriei. AMIN. Referință Bibliografică: 30 OCTOMBRIE 2015 - DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1765, Anul V, 31 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377768_a_379097]
-
Radu cel Frumos). Nerespectarea „anului de jale” - a „timpului de jele”, cum era denumit în Moldova acest interval în Cartea românească de învățătură, parte (afirmă J. Chiffoleanu 111) a ritului de trecere reprezentat de moarte, interval necesar pentru reintegrarea femeilor îndoliate în circuitul social 112 (pe care - ne asigură un cercetător [îl privise cu destulă mefiență] - dreptul canonic apusean nu-l stipula 113 iar legiuirile civile puteau fixa intervalul cu pricina la mai puțin de douăsprezece luni) chema sancțiuni asupra femeii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iluminării, inclusiv al aceleia poetice. El este pătruns de posibilitatea salvării ființei omenești prin puterea credinței izbăvitoare, promisa răsplată finală revenind doar celor drepți și răbdători. Cu sufletul iluminat de iubirea divină, poetul ocolește „vămile pustiei”, nu crede în singurătatea îndoliată de pe via dolorosa sau în zodia destrămării, iar privirea nu i se încețoșează de umbra păcatului. Tonalitatea versurilor ocolește dojana, ba mai mult, nu degajă asprime „ioanică”. Figura „preabunului Ioan”, cel ce vorbește de Apocalipsă „deasupra cârdului de gâște plutind
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
1931, p. 21): E primăvară. Te scoli împrospătat de boarea răcoroasă a dimineții, ai făcut câțiva pași și simți că te topești. Ți-e cald! Pe străzi, soarele împarte latul caldarâmului în două fâșii - una albă, strălucitoare, incandescentă, și alta îndoliată de umbră, care privește cu resemnare soarta celeilalte jumătăți. Stau la o stație de tramvai. Liniile paralele, ca două trese argintii se pierd în zare. Tramvaiul se apropie cu legănări de rață leșească, mânat de neobositul său suflet electric. În
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Îndepărtase demagogia partidelor, dar nu rezolvase nici una din problemele urgente ale Portugaliei; nu rezolvase chestiunea socială, agravase echilibrul financiar, nu îmbunătățise economia țării și părea incapabilă de a găsi o formulă de echilibru politic. Insurecțiile contra-revoluționare din Porto și Lisabona îndoliaseră mii de familii și învrăjbiseră din nou națiunea. Prestigiul generalului Carmona nu izbutea să absolve incapacitatea administrativă a Guvernului pe care-l prezida. Timpul trecea și dictatura militară nu izbutea să se depășească. Tot ce putea face era să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a plimbat mâna peste locul uscat. Fiuuu, a exclamat femeia. Spiritu’ nu i-a plecat prea departe. Helena a aruncat un pumn de țărână pe mormânt; Alice a făcut la fel. Ellis nu s-a mișcat însă. Figura îi era îndoliată. Acoperă-l, i-a spus Helena bărbatului. Regretul n-o să te împiedice decât să-mi faci gardul pe care mi l-ai promis. Crede-mă, moșnege, că nu mai aștept încă un an ca să-mi fac grădina de legume. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-tău n-am reușit să-i dăm de cap. Cum s-o prindem pe bătrână în flagrant? A venit din nou luni, pusă pe rele. Dacă vorbești cu Helen, ai vrea s-o convingi să ne ajute? Știu că ești „îndoliată“, dar s-ar putea să te asculte. Mama ta iubitoare, Mama Capitolul 16tc "Capitolul 16" Pata roșie m-a luat prin surprindere. Sânge. Primul meu ciclu. Primul după accident. De-abia observasem că nu-mi venise în fiecare lună; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lăsând în inimile părinților goluri de neînlăturat. Mama vrednică, iubitoare și ocrotitoare, înconjurată altădată de copiii adorați, își consuma, discret, mâhnirea pentru absența lor. Când și tovarășul de viață a părăsit‐o pentru totdeauna, durerea, dorul și așteptările i‐ au îndoliat iremediabil inima. Cu spatele încovoiat de povara anilor, cu privirile stinse, cu sufletul răvășit de tristețile adânci, în casa îmbătrânită, goală și bântuită de amintiri a mai rămas doar ea, mama, ca să‐ i țină de urât singurătății. LE SĂRUT MÂINILE
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
instrumentelor, Întrucât alte examene mai amănunțite ale trupului deveniseră imposibile din cauza urgenței, lăsau o hârtie semnată cu ajutorul căreia aveau să se liniștească agențiile funerare În legătură cu natura specifică a materiei prime, adică, să fie sigure că, dacă veniseră la acea casă Îndoliată după un papagal, nu aveau să ia de acolo o cioară vopsită. După cum trebuie să se fi Înțeles deja, inspirata reabilitare a drapelului național avea să aibă o dublă finalitate și un dublu avantaj. La Început ghid pentru medici, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
explice tânărului ardelean că țăranul îndeobște e așa de ticălos și de încăpățînat în răutăți, că numai forța brută poate să-l înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să nu uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satul se bucurau de viață, fratele mai mare, deschizătorul de drum spre școli superioare, s-a înecat în iazul Dorohoi. Era în clasa a 7-a de seminar, penultimul an de școală. Tributul apelor întunecă văzduhul, sfâșie sufletele. S-a îndoliat casa. A oftat satul. O durere de nespus a încremenit sufletele înecate în lacrimi, acoperite de jale și luminate de rugăciuni. Dar cum orice mamă află resurse să treacă prin durere mergând mai departe și cum în orice casă cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ea o obosește». Întorcându-se din nou, vede că ea râde. Atunci o întrebă: «Ce ai Marie, văd chipul tău când zâmbitor, când întristat?». Maria răspunse lui Iosif: «Asta pentru că văd, cu ochii mei, două popoare: unul plânge și este îndoliat, celălalt este plin de bucurie și exultă». Când au ajuns la jumătatea drumului, Maria îi spuse: «Dă-mă jos de pe măgar, deoarece cel care este în mine, se grăbește să vină». O coborî de pe măgar, și îi spuse: «Unde pot
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți să fii fericit la o înmormîntare decât dacă îl urăști pe cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
interpretat ca o insultă - și așa s-ar fi scris despre el. Nu putea să lege conversații cu străinii între timp. Nu era la o petrecere. Zâmbea politicos, înaintând încetul cu încetul. Statura și costumul ei negru îi convingeau pe îndoliați că era un fel de VIP și astfel îi făceau loc. (Costumul o făcea să se simtă ciudat: trecuse mult timp de când se îmbrăcase așa ultima oară.) Cu toate astea, nu putea avansa foarte repede. Înaintă până când calea îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care lucra la o facultate din cadrul cine știe cărei universități și care nu lăsase nici o urmă pe Google, erau aproape nule. Adevărul era că legătura aceasta dintre cei doi morți îi încolțise în minte din cauza conversației pe care o avusese în casa îndoliată cu Rachel Guttman. Până acum nu spusese nimănui nimic despre asta. Dacă ar fi fost provocată, ar fi susținut că nu luase în serios vorbele bătrânei, că le privise ca pe bazaconiile unei văduve traumatizate. Oricum era cel puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți să fii fericit la o înmormântare decât dacă îl urăști pe cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile. După care tovarășul Bherekméri a tăcut, s-a uitat semnificativ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
calibrată, trimisă la Brest și vîndută la licitație. Profanii, În schimb, nu avură decît să observe chipul livid al Mariei care punea piciorul pe uscat și privirea Îngrijorată În care o Învăluia Fersen pentru a pricepe că o nouă dramă Îndoliase insula. Nu avură decît să vadă limuzina castelului și pe Jeanne coborînd din mașină susținută de Pierre-Marie și de Armelle, pentru a Înțelege. Într-o tăcere Înghețată și reculeasă, pe care o despica doar țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimbul lor de cuvinte. Privi spre soare-apune vreme Îndelungată după ce contururile insulei se pierdură În zare, cu sentimentul difuz că Îi fusese amputată o parte din ființă. - Oamenii locului spun că dacă părăsesc Lands’en simt că parcă li se Îndoliază sufletele... murmură Ryan venind să se reazeme În coate de bastingaj. Dar uneori e necesar să plece, pur și simplu pentru a respira. Marie Își dădu la o parte o șuviță de păr pe care vîntul i-o aducea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suc propriu și vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise să sărbătorească Întoarcerea eroului. Lands’en decisese să dea uitării, timp de cîteva ceasuri, dramele care Îl Îndoliau. Iar dacă rîsetele erau cumva cam prea puternice, Îmbrățișările cam apăsate, porțiile de băutură puțin prea generoase, nimeni nu se sinchisea. Doar Marie nu era pe aceeași lungime de undă cu ei. Îl privea pe Christian, care tot povestea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-avem drepturi și cuvânt;/Bătăi și chinuri când țipăm,/ Obezi și lanț când ne mișcăm,/ Și plumb când istoviți strigăm,/ Că vrem pământ !” G. Goșbuc N-am putea spune că despre 1907, „anul, când răscoalele țărănești însângerează câmpiile” și îndoliază satele, s-a scris mult sau puțin. Se poate însă ușor constata că tragicul eveniment a fost apreciat diferit ca semnificație istorică, socială, juridică, atât în demersurile politicienilor vremii, cât și în ale cărturarilor de atunci și de mai târziu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
doxologie aramaică, pentru tatăl sau mama decedată, pentru a-i salva sufletul de caznele lumii de dincolo. Kadish-ul nu face trimitere la moarte, nici la doliu, ci la înviere. Așadar, chiar și în aceste momente de tristețe, viitorul nu este îndoliat, ci doar prezentul. Din secolul al XV-lea, această rugăciune începe să fie rostită în ziua când se comemorează moartea celui dispărutiii, pentru a-i permite să atingă nemurirea și odihna. Tot în tradiția așkenază se elaborează o liturghie comemorativă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
față de scriitori și personalități carismatice românești, slăbirea coeziunii grupurilor umane (prin calomniile, suspiciunile, minciunile, înșelătoriile, violențele verbale și fizice, agresiunile, asasinatele rămase nepedepsite) sunt cutremurătoare. Așa, orizonturile roșii de altădată se metamorfozează în nuanțele griului și mai ales al negrului îndoliat de preanumeroasele înmormântări de copii, adolescenți și adulți, de nou-născuții cu boli necunoscute, părăsiți de mame, aruncați în containere cu gunoaie, de tineri care nu-și mai găsesc rostul în țară și devin infractori în țările Uniunii și peste ocean
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]