291 matches
-
așa că pastorul Des e un tip de toată isprava? Apoi, la un moment dat, am început să vorbească despre iubire. Câteodată mi se pare că am fost într-un fel de transă tot anul trecut, spunea ea. Adică, ce e îndrăgostirea, dacă nu un pact mutual de amăgire? Când pactul se termină, nu mai rămâne nimic. Asta se întâmplă cu oamenii care cred în Dumnezeu, nu? Iubirea pe care o simt ei pentru Dumnezeu nu se termină niciodată. El nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
le-ați făcut și despre ce o să le povestiți prietenilor acasă - vi s-a schimbat statutul În cercurile voastre, pentru că acum sînteți niște oameni de lume, care au călătorit În afară. Aha, cu avionul. Clar, acum sîntem mai importanți. Dar Îndrăgostirea, care e ca un final neașteptat al unei săptămîni de vis, trebuie strecurată Înapoi În țară, vă Întoarceți la cenușiu. Un episod ciudat se produce la controlul vamal cînd rămîi cîteva clipe Împietrit de spaimă În fața acelui reprezentant al vigilenței
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
D.G.: Cu alte cuvinte, cum ne pierdem capul fără să știm, lăsându-ne târâți chiar și împotriva instinctului de conservare? Interesante ar fi nu numai explicarea mecanismului avantajelor imediate de tot felul (recompensa fidelității) sau al proiecțiilor duplicitare feedback, tipice îndrăgostirii, ci și descrierea experienței „complicității trăirilor comune”, influențate, desigur, și de înfrumusețările imaginative. La fel ca și într-un proces de îndrăgostire, comunismul a reușit să ne inducă o „stare de transă” tipică iubirii și astfel el nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fi nu numai explicarea mecanismului avantajelor imediate de tot felul (recompensa fidelității) sau al proiecțiilor duplicitare feedback, tipice îndrăgostirii, ci și descrierea experienței „complicității trăirilor comune”, influențate, desigur, și de înfrumusețările imaginative. La fel ca și într-un proces de îndrăgostire, comunismul a reușit să ne inducă o „stare de transă” tipică iubirii și astfel el nu a mai părut să aibă înfățișarea pe care a avut-o în realitate (neștiind ce să căutăm, nici nu am găsit!), iar mecanismul declanșării
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vreau doar să precizez că nici o sugestie nu-și atinge scopul fără sprijinul unui proces de reluare mentală a unei informații. Nu este suficient să afirmi: „Formulele sugestive sunt cauza declanșării comportamentelor nedorite” sau „Persoana X poartă vina”. Fascinația sau îndrăgostirea pregătesc terenul implementării, astfel ca un conținut cognitiv, chiar și „inadecvat”, să fie acceptat de cenzura logico-rațională a conștientului. Însă, pentru a avea un efect de durată, el trebuie să devină autosugestie. Nu poți fi permanent într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
devenind caricaturi absurde dacă nu țin „pasul cu dinamica vieții”. Absența unor răspunsuri noi la problemele apărute a alimentat conflictul „viață-explicație”, iar nerezolvarea lui a putut fi doar amânată prin întrebuințarea opresiunii sub toate formele. Entuziasmul maselor a scăzut treptat, „îndrăgostirea” inițială nu a devenit, din fericire, și o „iubire profundă”. Nefiind „alimentată”, la propriu și la figurat, nu putea să nu dezvolte repulsia, ca urmare a conștientizării „refuzului”, dar și a eșecului unei societăți mai ales în rolul ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre aceste prime încercări literare ale lui Boccaccio, afirma: „Găsești în ele repertoriul obișnuit, îndrăgostirea, suspinele, dorințele, pocăințele, întoarcerea spre Dumnezeu și spre Maica Domnului; dar frumoasa unitate lirică a lumii lui Dante și a lui Petrarca s-a frânt, și orice idealitate a dispărut. În dosul formelor, care sunt aceleași, conținutul este altul, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a răului, a vieții și a morții. Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Ar trebui să spunem mai degrabă că Luceafărul din cer înțelege greșit invocarea ei, pe care o ia drept o îndrăgostire erotică. El bănuiește parcă acest fel de pasiune, dar nu se simte identic cu ea fiindcă e nemuritor și nu s-a născut „din păcat”. În concepția poemei, amorul face parte din lumea păcatului, iar Luceafărul din lumea pură a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și înfățișări Explorări metafizice decriptive INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuprins Prolog / 7 Resemnări lângă drama aproapelui / 11 Tentația revoltării în situația labirintică / 37 Relaționări cu posibilitatea însoțirii divine a omului / 67 Extrapolări în damnările Apocalipsei / 91 Mărturisirea te iubesc în fenomenalitatea îndrăgostirii / 143 Prolog Dacă lumea este o scrisoare a Divinității trimisă omului, așa cum ne spune Platon, atunci decriptarea și deslușirea acestei epistole constituie una dintre marile meniri ale destinului uman. Contemplatorul asupra lumii este unul din temerarii ce își asumă intens
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
conștiința în-depărtată de mirajul demonic, un luminiș capabil să găzduiască spiritul uman păstrându-l la distanță față de multe alte tentații malefice, tentații care încearcă șerpuitor să preschimbe întreaga lume adamică după chipul și asemănarea fiarei. Mărturisirea te iubesc în fenomenalitatea îndrăgostirii Chipul persoanei iubite mă întâmpină, precum un vis ce se așează vestitor în mijlocul potecilor nocturne ale somnului, preschimbându-l din locaș al odihnei în sălașul imaginilor revelatorii. Privindu-l, tresar, fiind atins de fiorul unei modulări răscolitoare ce-mi luminează
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
înșelătoarelor agitații. Apariția acestei hipnotice fețe ce îmi decupează pânza de existență cotidiană, ivirea acestui portret seducător rostuit de un pictor ezoteric din culorile unei enigme transcendente, mă dezancorează de tumulturile lumești determinând conștiința mea să inaugureze creator ținutul propriei îndrăgostiri. Totodată, îmi acordă, pentru o insulară metaclipă, senzația că sunt cel mai viguros dintre semeni și cel mai mic dintre zei, pierdut, întru dezlănțuire afectivă, prin regatul astfel conturat pe harta inimii. Din mijlocul acestui imperiu de miraj, trăiesc topirea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mea ridicată la scală cosmică devine singurătatea noastră înnobilată spiritual, o singurătate sub zodia intimității conjugale. Flacăra telurică a acestei intimități este, deopotrivă, puternică și fragilă. Ea poate arde incinerând, dar poate fi și stinsă de furtuni ușor dezlănțuite. Utopia îndrăgostirii de un chip așezat la răscrucea drumurilor proprii de soartă, precum un far ce indică navigatorilor țărmul sau poate precum o sirenă de senzuale lumini selenare ce-i pierde negreșit, acest regat cu torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o sirenă de senzuale lumini selenare ce-i pierde negreșit, acest regat cu torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele ce trebuie să-l protejez deplin implicat. Solitudinea în doi constituie aici principiul unei axis mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o axă ce mă conexează la prezența anunțată prin chipul adorat, redefinindu-mă drept unul dintre cei doi poli de tensiune erotică. Acest culoar interpersonal asociază grosierul solului meu de așteptări înfrânte și deziluzii cu firmamentul unei noi speranțe
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
suflul de ființare, acesta fiind atras și asimilat spre atomul suprem de existență care devine persoana iubită. Ea absoarbe precum un magnet metafizic vitalismul totalității existențiale, fiindu-i rezervată, numai propriului sine, strălucirea ontică. Astfel, în dimensiunea de percepție a îndrăgostirii mele, doar eu sunt tolerat ca deținând un aport de ființă alături de persoana adorată, doar eu sunt acceptat ca alt pol de existență, desigur, eclipsat și restrâns la statutul celui ce iubește necondiționat adică dăruiește sub zodia primejdiei de a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
funcție trivalentă: sunt cel care iubește, cel prin care se mărturisește această iubire și martorul ce confirmă prezența ei reală. Pentru a fi integral-revelatorie, pentru a exprima plenitudinea dragostei ce înflorește aici rostirea te iubesc, ca întregul complex al fenomenului îndrăgostirii, trebuie să dețină ancorarea și situarea în timpul specific dragostei ce-o exprimă. Dintr-un astfel de motiv, primejdiile ce pândesc această rostire sunt poziționarea într-un prea devreme sau într-un prea târziu. Ele sosesc odată cu întrebarea ce vizează când
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de la sine, adică fiind adusă la suprafață de vibrațiile lăuntricului, ca exponent rostitor al acestora. Momentul ei deține un temporal inedit în sensul neinserării în fluxul temporal al mundaneității. Dimpotrivă, ea îl punctează pe acesta perforator precum întregul univers al îndrăgostirii. Aici, mărturisind ființei pe care o iubesc și căreia îi privesc chipul adorat te iubesc, eu trebuie să-mi aud nu glasul integrării mele lumești, ci vocea de eros a dragostei ce mă poartă spre delirul unei alte vieți, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
alăturați corporal, părem a fi, totuși, două spirite între care se interpun, precum între doi nori galactici, gigantice extensii siderale. Am întâlnit un chip fermecător și m-am îndrăgostit de persoana ce-l poartă. În iureșul interior al carismaticei mele îndrăgostiri, în paradigma lăuntrică a iubirii ce mă încearcă am resimțit această prezență ca unica importantă pentru ființarea mea și am postulat-o drept celălalt pol al unei axis mundi pornită dinspre egoul propriu. Vibrația-formulă te iubesc mi-a înflorit pe
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
erupt în cuvântul călător își dovedește insuficiența de esență prin modul în care eu percep drumul spre sufletul ființei iubite drept unul epuizant de lung, anevoie de abordat întru trecere. Dacă mi-aș iubi persoana adorată mai mult, dacă tensiunea îndrăgostirii mele ar fi și mai intensă decât este, atunci aș resimți calea ce duce la spiritul ei precum o potecă scurtă, provocându-mi pasul spre luminișuri apropiate din păduri binevoitoare. În lipsa acestui surplus de sentiment, trăiesc experiența ajungerii încete, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
anterior. Se cuvine a menționa că aici formulele străbatere în scurt timp și deplasare mai lentă, într-un timp mai îndelungat vizează numai temporalitatea, fenomenul deplasării abstracte și spațializarea specifice iubirii întru eros, care aparțin doar experienței de trăire a îndrăgostirii. Dragostea a cărei experiență o trăiesc aparține ultimei tipologii, se încadrează în clasa iubirilor diminuate care atunci când își proiectează formula te iubesc din esență lor pulsativă îi imprimă o mișcare lentă, anevoioasă. Astfel eu resimt drumul spre sufletul de care
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai precis să îl abordez inversat dinspre sufletul persoanei de care m-am îndrăgostit către mine. Formula te iubesc se răstoarnă și ea în antiteticul său, devenind te urăsc, dragostea preschimbându-se în opusul său fulminant. Acel univers interior al îndrăgostirii mele se convertește aici într-un regat infernal lăuntric, axis mundi dintre mine și persoana iubită devine pilonul detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii devenită acum dramatică, ca odată cu amurgul iubirii mele să cadă implacabil cortina de neant peste acest mundan detestabil. Acum nu cer ca semenii să-mi înțeleagă delirul, să-mi fie consubstanțiali în actul îndurării de martir a sfredelirii sufletului de către
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sau destinul îmi surâde, îmi este favorabilă, îmi suflă un vânt prielnic în pânzele corabiei mele ce mă va duce în portul fericirii conjugale. Visul meu dintru început continuă și se sublimează, mirajul ascede spre înălțimi romantice, axis mundi al îndrăgostirii mele strălucește acum între mine și persoana iubită, formula te iubesc fiind înfiată prin deschiderea sferei de conștiință a acestei persoane. Speranța nu își atinge apogeul prematur, ci urcă spre o nouă formă, vizând dobândirea deplinei iubiri din partea ființei de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cu atenția consubstanțială corzii pe care se menține pendulat deasupra adâncimii amețitoare sau asemeni alpinistului ce și-a investit certitudinea vieții și ocolișul morții în împletiri din fire trainice precum curajul său de om al stâncii sfidând, din suspensie, genunea. Îndrăgostirea este un vis în mijlocul vieții. Timpul special survine punctând timpul cotidianității mundane. Când sunt îndrăgostit și mărturisirea te iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa adorată, iubirea ce-mi aparține poate fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată, preschimbându
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa adorată, iubirea ce-mi aparține poate fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată, preschimbându-se în ura cu sevele extrase din solurile erosului. În ambele situaționări, eu sunt ancorat temporalității inedite a îndrăgostirii iubind sau urând pe fondul aceluiași amor dominant. Însă, precum orice experiență onirică, și acest vis, unul dintre cele mai nobile pentru destinul adamic, se va spulbera într-un final neîndurător. Va fi re-conectarea conștiinței mele la fluxul temporalității mundane
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nuanțe, nedelicat, fără rigoare. Sunt sentimente în filigran care nu sunt stăpânite și, deci, neexprimate. Povestea livrată pe ecran este, în consecință, neveridică din punct de vedere al tonalității emoționale care nu rezonează nici cu partitura livresca, nici cu sentimentul îndrăgostirii, în mod real. 4. Film serial vs. lungmetraj Cele trei episoade difuzate de televiziunea franceză configurează, serial, povestea de dragoste și dramele în care sunt implicate personajele. Primul episod îl introduce pe Allan, tânăr inginer european care lucrează la Calcutta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]