221 matches
-
voie ca fiind pedeapsă pentru păcat. Cauza lor primă o constituie, desigur, păcatul strămoșesc. Prin aceasta, ne spune același Sfânt Părinte, omul a ajuns într-o cu totul altă direcție, în loc să acorde cinstea cuvenită Creatorului sau Ziditorului său, adică să îndumnezeiască lumea, creația. Aceasta corespunde, de fapt, definiției sau consistenței răului, care constă în „necunoașterea cauzei celei bune a lucrurilor”9. Aceasta, ne relatează Sfântul Maxim, orbind mintea omenească dar deschizând larg simțirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
larg simțirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de cunoștința pătimașă a lucrurilor care cad sub simțuri. În aceste condiții protopărinții noștri au părăsit frumusețea dumnezeiască menită să alcătuiască podoaba lor spirituală și au socotit zidirea văzută drept Dumnezeu, îndumnezeindu-o datorită faptului că e de trebuință pentru simțirea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luată drept Dumnezeu, l-au iubit cu toată plăcerea. Și așa, prin grija exclusivă de trup, au slujit cu toată sârguința zidirii
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu. Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu. Prin răbdare ajungi să l iubești pe fratele tău, să l ierți pe fratele tău, să l respecți pe fratele tău, să vezi că i mai bun decât tine, să vezi că i mai frumos decât
IN MEMORIAM – PĂRINTELE ARHIEPISCOP IUSTINIAN CHIRA – PĂSTORUL DUHOVNICESC AUTENTIC ŞI „PATRIARHUL” JERTFELNIC AL MARAMUREŞULUI VOIEVODAL ŞI AL SĂTMARULUI STRĂMOŞESC ŞI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ î by http://confluente.ro/stelian_gombos_1477918338.html [Corola-blog/BlogPost/370713_a_372042]
-
pot fi dezvoltate și a carențelor pe care trebuie să le depășim. Sfinții Părinți, mari antropologi, știu că omul (trup, suflet și duh sau spirit), în funcție de raportul dintre părțile sale și de activarea unora în detrimentul altora, se poate îndobitoci sau îndumnezei. Lupta continuă a creștinului - spre deosebire de lupta continuă a celui care își face „analiza” (în sensul promovat de psihanaliză) - nu se desfășoară niciodată într-o singurătate ontologică, ci este totdeauna vegheată, iar Hristos, ca să îl citez pe Nicolae Steinhardt, pune umărul
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
Plângerii! În văzduh, serafimii dansează lin Cu aripile ating eteric pădurile de pin În ritmul Simfoniei Rotirii, astrelor cerești Simfonia izbânzii Creației dumnezeiești. Sonorități purtănd pe aripi: Aliluia! Se fragmentează-n ramurile de tuia. Altele ajung la mine lin, desăvârșirea Îndumnezeiește Sfinte, toată firea! Lor li se adaugă un amplu cor divin Din glasurile îngerești care îmi vin Din Catedrala Cerului, din nevăzut Prin hăruirea dată mie, dintru început. Ascult în exaltare și timpul se oprește Când înțelegerea în mine crește
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_impartasire_de_lum_elena_armenescu_1358106083.html [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
nu ne trebuie decât respectul legii democratice, libertate de expresie și solidaritate aplicată. Umanismul nostru nu e ateu, nu e comunist sau corporatist, nu e mistic, nu e limitat și strâns în chingi dogmatice. Umanismul nostru e liber pentru că e îndumnezeit! Ceilalți de până astazi îl înlănțuiau pe om în toate chipurile; noi îl lăsăm slobod să viseze și să lupte, ca un creator înscânteiat al propriilor lui deveniri fabuloase. Ceilalți i-au exploatat slăbiciunile, instinctele, egoismul, mârșăviile de caracter, subumanitatea
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_deoumanismul_doctrina_alexandru_oblu_1346426022.html [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
preamărește laolaltă cu arhanghelii, ridică pe altarul din ceruri jertfele, este părtaș la preoția lui Christos, plămădește din nou făptura, reface [în ea] chipul [lui Dumnezeu], o zidește din nou pentru lumea de sus și, lucrul cel mai însemnat, este îndumnezeit și îndumnezeiește ("Oratio" 2, 71; 74, 73. PG 35, 480 A; 481 A-B).
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
cu arhanghelii, ridică pe altarul din ceruri jertfele, este părtaș la preoția lui Christos, plămădește din nou făptura, reface [în ea] chipul [lui Dumnezeu], o zidește din nou pentru lumea de sus și, lucrul cel mai însemnat, este îndumnezeit și îndumnezeiește ("Oratio" 2, 71; 74, 73. PG 35, 480 A; 481 A-B).
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
sau boli. Pentru că ai devenit dumnezeu. Orice suferințe ai fi îndurat ca om, acestea ți-au fost date de El pentru că ești om, dar tot ceea ce ține de Dumnezeu, pe acestea, Dumnezeu promite să ți le acorde, pentru că ai fost îndumnezeit și născut nemuritor (ὃτι ἐθεοποιήθης, ἀθάνατος γεννηθεíς). Acesta este înțelesul lui «Cunoaște-te pe tine însuți», a-L fi cunoscut pe Dumnezeul Care te-a făcut. Pentru că a te cunoaște pe tine însuți este simultan cu a fi cunoscut de
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
sau boli. Pentru că ai devenit dumnezeu. Orice suferințe ai fi îndurat ca om, acestea ți-au fost date de El pentru că ești om, dar tot ceea ce ține de Dumnezeu, pe acestea, Dumnezeu promite să ți le acorde, pentru că ai fost îndumnezeit și născut nemuritor (ὃτι ἐθεοποιήθης, ἀθάνατος γεννηθεíς). Acesta este înțelesul lui «Cunoaște-te pe tine însuți», a-L fi cunoscut pe Dumnezeul Care te-a făcut. Pentru că a te cunoaște pe tine însuți este simultan cu a fi cunoscut de
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Self final, definiția care variază între secte. Cu toate acestea, în unele tradiții budiste, venerare a lui Buddha ca profesor de Dharma este semnificativ și o parte importantă a dezvoltării spirituale. În timp ce în funcție de Pali budismului, Buddha a fost respins fiind îndumnezeit, în unele fluxuri de Mahayana budismului, Gautama Buddha este venerat că "o divinitate atotputernica dotată cu numeroase atribute supranaturale și calitățile" și un numar de budist scripturi tantrice promulga noțiunea de Buddha că "Primordial Domnului", ca temelie omniprezentă și eternă
Dumnezeu în Budism () [Corola-website/Science/318752_a_320081]
-
-i fie dăruit mai mult. Dar această dragoste desăvârșită corespunde unei stări de connaturalitate, fără de care nu poate exista: căci această dragoste nu se poate realiza decât între subiecți egali, ceea ce presupune ca sufletul să fie deja transformat în Dumnezeu, îndumnezeit<footnote J. Daniélou, op. cit., p. 207-208; Părintele profesor Dumitru Stăniloae vorbește de asemenea despre acest raport de iubire care se stabilește doar între Dumnezeu Și om ca relație personală, care determină statutul de „persoană” al fiecăruia dintre subiecți. Iubirea Îl
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
s-o jertfim, defăimînd deșertăciunile. Și să avem drept scop suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiție luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism rețeta perfectei fericiri. Și totodată doctrina torturării ființei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii. Să ne mai mirăm de Kierkegaard și de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?" Dintre toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Tot așa și nebunii care nu văd lucrurile așa cum sunt ele, dar nu-s de vină lucrurile, ci mintea stricată a celui nebun. Dumnezeu a făcut cerul ca să-i vedem creația și să ne închinăm Creatorului. Păgânii, 77 însă, au îndumnezeit creația lui Dumnezeu. Nu e de vină creația, ci nesocotința acelora. După cum omul nesocotit nu are folos de nicăieri, tot așa și omul cu judecată singur își este de folos. Poate fi cineva egal cu Hristos? Nu! Dar Iuda nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
făcut om pentru noi, arătând că Dumnezeu nu e departe de om, căci dă atâta valoare omului, încât se face și el om<footnote Pr. Stăniloae în 7 dimineți cu părintele Stăniloae ..., p. 251. footnote>, așa și noi să ne îndumnezeim pentru El, să răspundem cu iubire la iubirea Lui, și să ne dăruim pe noi întregi, ca să-l primim pe El întreg, Hristos dorind să-Și continue Întruparea în fiecare din noi. Referindu-se la răspunsul prompt și pozitiv pe
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
omenească putea fi regenerată: Logosul a coborât la noi pentru că noi nu eram capabili să ne ridicăm la înălțimea Sa<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Comentar la Fericiri, omilia I, P.G., XLIV, col. 1201C. footnote>. Hristos prin întruparea Sa a îndumnezeit trupul pe care l-a luat, făcându-ne vii pe toți, nu prin trupul stricăcios, ci prin cel îndumnezeit. Dumnezeu a mântuit ceea ce și-a asumat în actul Întrupării. Cât S-a împărtășit Fiul lui Dumnezeu prin întrupare din neputința
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
trupul, este în același timp dătător de viață și izvor de nestricăciune, ca unul care biruiește legile firii stricăcioase<footnote Sf. Ioan Damaschin, Canonul Învierii, oda VII, 1, P.G., XCVI, col. 841C. footnote>. Prin învierea Sa, Mântuitorul a înnoit și îndumnezeit firea umană întărită și restaurată prin jertfa pe cruce. Moartea pe cruce este strâns legată de Înviere ca și de Întrupare și se desăvârșesc în înviere<footnote Drd. Sava Gheorghe, Moartea și Învierea lui Hristos, temeiuri ale dreptei credințe, în
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este dată deschiderea chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu întunecat prin păcat e restaurat pentru întreaga umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Olimp, Symposium, 9.4, la care castitatea este în mod similar prezentată, ca îndumnezeitoare. footnote>. „Oare poate fi o laudă (proslăvire) mai mare ce se poate aduce fecioriei - spune Sfântul Grigorie - decât că s-a arătat, ca să spunem așa, a îndumnezei pe cei care se împărtășesc de tainele ei preacurate (θεοποιοῦσαν τρόπον τινὰ τοῦς τῶν καθαρῶν αủτῆς μυστηρίων μετεσχηκότας), astfel că aceștia devin părtași ai slavei singurului adevărat sfânt și fără prihană Dumnezeu, ca împreună viețuitori cu El datorită curăției și
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
μακαριóτης ἐστιν) (De Beatitudinibus, 5). Participarea la fericire nu este prin urmare nimic altceva decât comuniunea cu Divinitatea (θεóτητος κοινωνία). În cea de-a cincea omilie din De Beatitudinibus, Sfântul Grigorie își exprimă părerea că, prin fiecare dintre „fericiri”, Domnul îndumnezeiește (θεοποιεῖν τρóπον τινὰ) pe însăși persoana care Îl ascultă, dacă acea persoană înțelege corect ce i se spune<footnote Idem, De Beatitudinibus, 5, P. G. XLIV, col. 1249A. footnote> spre exemplu, milostivii sunt binecuvântați pentru că primesc milă de la Dumnezeu. „Dacă
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
doar din simpla ascultare a învățăturii lui Hristos, ci și din realizările noastre. Mântuitorul Hristos a stabilit o largă comuniune cu omul, întrupându-Se, „pentru ca, prin carnea pe care Și-a asumat-o și, în același timp, pe care a îndumnezeit-o (διὰ τῆς ἀναληφθείσης παρ ̓ αὐτοῦ καὶ συναποθεωθείσης σαρκóς), tot ceea ce se înrudește cu carnea (trupul) și de aceeași natură fiind cu ea, să poate fi mântuit...”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catechetica magna, 35, P. G. XLV
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
umane, cât un experiment împotriva dinamicii sociale universale. Prin încălcarea dreptului la credința în Dumnezeu și a dreptului de proprietate, omul a fost lipsit de cele două dimensiuni ale sale: "a avea" și "a fi". Oameni și lucruri, totul este îndumnezeit și urmează aceleași legi. Când discutăm despre un experiment social ca fiind "natural" sau nu, ne raportăm tocmai la sistemul de gândire pe care l-am evocat. Un fapt social, o instituție, un eveniment, corespund naturii dacă se încadrează și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
libertatea politică. Organizarea socială bazată pe moneda de hârtie devine din ce în ce mai complexă, produs al unei ființe umane tot mai complexe. Nu imediat, dar nici foarte târziu, omul occidental își va cere drepturile și libertățile, conștient de unicitatea sa ca ființă îndumnezeită pe suprafața pământului. Epoca bancnotei și capitalismul, în general, vor încununa și exacerba individualismul ca atitudine și mod de a fi al omului. Lumea monedei de hârtie și capitalismul vor elimina multe dintre fricile ancestrale ale conștientului uman. Omul modern
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ale școlii teologice din Antiohia, că „Dumnezeu În carne” este cu totul altceva decît „om Îndumnezeit”44. În consecință, el a dezvoltat doctrina despre Cristos ca tertium genus Între Dumnezeu și om, ființă al cărei trup de carne a fost Îndumnezeit și „unit În substanță” (synousiomenon) cu Dumnezeu 45. Numai cu această condiție ne poate mîntui trupul lui Cristos. Evident, Apolinarie Încerca să dea un răspuns problemei ridicate de Înălțarea trupească a lui Isus Cristos la ceruri, care face parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de lumină, ce pleacă de la Tatăl, Revărsându-se asupra noastră cu bunătate, ne îndreaptă din nou în sus ca o putere ce unifică și ne întoarce spre unitate tatălui, Celui ce Strânge la Sine și spre simplitatea Sa, Celui de îndumnezeiește. "Pentru că de la El și prin El și întru El sunt toate", precum spune cuvântul cel sfânt"80. Dar existența nu se rezumă doar la nivelul binelui și de aceea a fost căutată și identitatea ontică a răului. Negativitatea nu capătă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]