160 matches
-
victorie, eminența cenușie a Deoumaniștilor are în vedere construcția unei structuri politice mondiale, o Confesiune Mondială Deoumanistă ca replică la Protocoalele Înțelepților Sionului și a prefiguratului Guvern Mondial care are ca obiectiv prioritar „însclavizarea programată a omului”. Ca doctrină politică îndumnezeită Deoumanismul ar marca în plan spiritual, „a doua venire a lui Iisus”, iar această a doua venire echivalează, în viziunea autorului, cu „Revoluția în conștiințe a oamenilor îmbunătățiți”. O declarație de felul acesta: „eu însumi mă simt un inspirat în
DEOUMANISMUL SAU CALEA SALVĂRII de VICTOR GAIDAMUT în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344994_a_346323]
-
de “sobornicitate”- (pag 36). Suntem încunoștințați că în concepția ortodoxă viață supranaturală a harului izvorăște din experiență trăirii duhovnicești fiind “profund umană și Dumnezeiască, sau cu atât mai deplin umană cu cât este mai Dumnezeiască, o viață teandrică, de om îndumnezeit” (pag37). Cititorul este efectiv absorbit de întregul capitol, prin modul cu care autorul îi prezintă realități de maxim interes dintre care intenționăm câteva:- fiecare om este este conceput de Dumnezeu că o minune. -Valoarea persoanei umane rămâne intangibilă în raport cu manifestarea
DRD. STELIAN GOMBOŞ; PROF. CRISTIAN ŞERBAN, OMUL: SUBIECT ACTUAL AL DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU: PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903-1993) OMAGIAT PRIN ŞASE STUDII TEOLOGICE... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/347786_a_349115]
-
și consolidează . Cetatea sfântă care le unește „nu are trebuință de soare, nici de lună ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o și făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21, 23), fiind cetatea marii familii a unei omeniri îndumnezeite și înveșnicite. „Lumina” în care „vor umbla neamurile” nu poate fi decât una și aceeași cu cea care a strălucit la Cincizecime peste ucenici, iar aprinderea Duhului Sfânt a adus cu sine formarea noilor popoare creștine (Faptele Apostolilor 2, 6
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
rămâne chipul slavei lui Dumnezeu, chiar și atunci când poartă pe trup rănile greșelilor. Omul nu este însă o realitate statică, ci una dinamică. Creștinul poate deveni sfânt prin consacrare spirituală deplină și desăvârșită, în primul rând prin participarea la Trupul îndumnezeit al lui Iisus Hristos prelungit în lume și în istorie, prin jertfă interioară, prin libertate fără de patimi, prin dragoste față de Dumnezeu și față de oameni, prin trăire în perspectivă soteriologică și eshatologică. Sfântul este suprema împlinire a umanului din om și
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
cu vrednicie, Îl avem întreg în noi pe Dumnezeu Cel întrupat, pe Însuși Fiul lui Dumnezeu și Fiul Preacuratei Fecioare Maria, Care șade de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatăl. Din sfinți nu ia trup, ci le împărtășește lor trupul Său îndumnezeit. Prin urmare, Maica Domnului este „Stăpâna și Împărăteasa și Doamna tuturor sfinților, iar sfinții toți sunt slujitorii ei, precum Maica este a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, sunt fiii ei, întrucât se împărtășesc din preacuratul trup al Fiului ei
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
persoane cu naturi diferite să intre într-o relație strânsă și trainică? NU! Niciodată! Întotdeauna cel care are firea pământească și o religie formală va încerca în mod constant să îl prigonească și să-l distrugă pe cel cu natura îndumnezeită. Apostolul Pavel spunea că „cei duhovnicești vor fi prigoniți de cei firești”, care caută mereu întâietatea în societate sunt conduși de propriile interese pământești, ignorând existența lui Dumnezeu, cu toate că unii chiar promovează valorile sfinte. Am văzut că scopuri fixate de-alungul
DESPRE VIITOR ŞI SCOP de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374747_a_376076]
-
pentru slavă, pentru a ne iubi și de a fi iubit de noi. Dacă accepți conducerea și protecția lui Dumnezeu, fiind mântuit de păcatele tale prin credință și pocăință și născut din nou cu o identitate spirituală și o natură îndumnezeită, atunci poți fii lucrător împreună cu El. Toate celelalte lucruri ți se vor părea nimicuri pe lângă harul nemărginit al lui Dumnezeu. Cu asemenea scop sau destinație veșnică ori „țel hotărâtor”, vei putea avea un viitor fericit în pace și în binecuvântarea
DESPRE VIITOR ŞI SCOP de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374747_a_376076]
-
ca să vă iubiți unul pe altul" (Ioan XIV, 7-17). Prin Sfinții Apostoli Hristici de ATUNCI, prin IUBIREA FRATZEASCA DE ACUM, să fim, și noi, de azi încolo, Apostolii Lui, Partashii Lui la OSPĂȚUL DE DUH, DIN LUMINĂ CEA VESHNICA - redevenind îndumnezeiți Frați ai Lui HRISTOS-DUMNEZEU!!! Numai această înseamnă ÎNVIEREA!!! ----------------------------- Vă îmbrățișează, cu toată dragostea și prețuirea, întru frățietate de Duh, Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea Săptămâna Patimilor 2017 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - ÎNVIEREA / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2298
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
-un Univers că áripi,/ Lăsate după voie jos în jur și numit Cortul cel Universal" (Jerusalem, 38 [34], 48-50). Este vorba aici de întîlnirea întregii creații în inima omului Iisus Hristos, adică intrarea în comuniunea desăvîrșită între Dumnezeu și omul îndumnezeit prin puterea răscumpărătoare a Mielului jertfit pe cruce. "Eu sînt Învierea și Viața" spune Iisus în poemul lui Blake (Jerusalem, 62, 18). Crucea celor patru Zoa (și a Golgonoozei), a celor patru Ființe Vii (Heruvimii Albionului, cf. Jerusalem, 63, 2-3
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fizicieni, medici, economiști, sociologi, de același echilibru fundamental întreținut de aceiași ardoare, energie fundamentală căreia teologii și noi oamenii, cu toții, indiferent de rasă sau religie, îi spunem Creatorul Dumnezeu. Unii oameni nu pricep că locuim într-un spațiu și timp îndumnezeit și că cercetările și judecățile sfidătoare nu au nicio valoare. Sigur, veți spune, că asemenea considerații nu și-ar avea sensul într-o carte despre bani. Nu este adevărat. A discuta despre bani înseamnă a discuta economie, societate, om, conștiință
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus absconditus și detașarea pe care o cere dobândirea cerului (muncă chinuitoare, ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian acesta este: omul îndumnezeit, Iisus. Îndoindu-se și fugind de pe cruce (Duhovnicească). Jertfit întru eternitate, „singur și nemernic” (Psalm). Alături, disperarea muritorului de a nu afla așezare și odihnă: „Unde ne ducem? Cine ne primește? În poarta cui să cerem crezământ?/ Hai, calule, hai
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în discuție o altă temă care‑i este dragă, cea a etapelor pedagogiei divine. Omul/omenirea se maturizează puțin câte puțin, urmând un anumit ritm; în împărăția de o mie de ani nu se vor afla decât sfinți, adică oameni îndumnezeiți, care au atins treapta ultimă a maturității lor spirituale (Adami desăvârșiți). Ca și păgânii despre care Irineu scrie (29, 1): „Păgânii, care nici n‑au ridicat ochii la cer, nici n‑au adus în vreun fel mulțumire Creatorului lor, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
imagini din Zâna de plăcut, La espresia fisionomiei unei fetițe, Măsura gurei. Față de discursivitatea din La Amor sau din Iubirea-n veci, pline de generalități plate, invocarea gesturilor, notația neatenuată a senzației aduc o sevă lirică mai bogată în Minutul îndumnezeit: „Acum suflet iau/ Acum al vieții beau/Nespus ceresc nectar;/ Când rodii c-un miros/Sfânt, dulce, prea frumos/ În buze mi-l dau dar”. În Hartomandia ghicitul în cărți devine pretextul, de o anume originalitate, al evocării iubitei. Dominantele
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
personal de către fiecare credincios, și altceva se petrece atunci când anii de transformare lăuntrică sunt ratați în beneficiul prosperității lumești. Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va putea rezista asalturilor din afară. Da: gura păcătosului grăiește, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
amintind aici de celebrele imagini folosite de Sf. Maxim Mărturisitorul în „Mistagogia” sa. Trăind logica donației până la ultimile consecințe (s. 142: „Cât ești de dăruit, atât ești de iubit”/ Je mehr man sich ergiebt/ je mehr wird man geliebt), misticul îndumnezeit devine icoană vie a Domnului (s. 105: Das Bildnuß Gottes), rază și sclipire a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deismul antiteist. Angelus Silesius propune, pe urmele unui Grigorie de Nazianz sau Maxim Mărturisitorul, o recepție de natură poetică a condescendenței sofianice pe care Pronia divină o vădește în lucrarea sa cosmică: Gott ist mein spiel (s. 84), în timp ce oamenii îndumnezeiți devin „cei mai apropiați prieteni de joacă ai Domnului” (s. 296). Grigorie Teologul afirmase la rândul său: „Se joacă Cuvântul înalt șal lui Dumnezeuț în tot feluri de chipuri, judecând lumea Sa, ici și colo, cum Îi place”1. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin a introduce categoria necesității „înăuntrul” lui Dumnezeu. Or, Sfânta Treime nu se poate decât conforma definiției libertății, ceea ce indică orizontul final al condiției umane. Dumnezeu este dincolo de orice constrângere ontologică, iar această condiție definește și statura eshatologică a omului îndumnezeit. Misterul apofatic al Sfintei Treimi ne interzice să definim libertatea ca pe o „necesitate înțeleasă” (Spinoza). Mitropolitul Ioan de Pergamon crede, împreună cu Yannaras și Marion, că ființa lui Dumnezeu „se identifică cu un fapt de comuniune” înăuntrul căreia „iubirea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul Întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât, văzându-Te om Îndumnezeit rănit de bătăi și Atotputernic; și de Înfricoșătorul Tău chip a rămas fără glas”. Iar În Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas În veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus În groapă, cu palma
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-l valorifica”. Motivată de înțelepciunea planului divin, Biserica se implică în lumea contemporană promovând acest sacrament în adevărata sa splendoare și bogăție, ca un eveniment particular în care omul se întâlnește cu Dumnezeu și devine o ființă nouă, renăscută și îndumnezeită. Este recunoscută uneori și necesitatea ca sacramentul reconcilierii să fie revitalizat, pentru a ajuta cât mai bine creștinul să trăiască iubirea și dreptatea în viața sa. Aprofundând procesul dialogic din cadrul acestui sacrament, considerăm că acest aspect poate avea un loc
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
său tată la mormânt, au aprins lumânări spunându-i mamei sale, șoptit, că i-a simțit tot timpul rugăciunile sale unindu-se cu ale lui și împreună salvându-l de atâtea ori de la moarte. Și ei și lui, prin suferință îndumnezeită, asigurându-le veșnicia. Binecuvântate fiți, mame, care numai voi știți câte lacrimi ați vărsat, câte suspine v-au înecat respirația, câtă durere v-a făcut să rămâneți vii în fața lui Dumnezeu, și mereu prezente în inimile noastre, căci dacă nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și eficientă, adeverind credibil că suntem capodopera lui Dumnezeu, ființă sfântă, „homo res sacra homini” (omul ființă sfântă omului), model sacru, demn de urmat, cum ne învață cel mai mare filosov latin, Seneca, prietenul de înțelepciune al Sfântului Apostol Pavel, îndumnezeitul predicator al popoarelor și timpurilor. Modelul este inelul unificator, luminat și luminător, sursă și efect polarizator, centru care la un moment dat se multiplică în discipoli, făuritori la rândul lor de ucenici și astfel societatea se modifică, crește progresiv, sintagmatic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
antică)1. În fapt, aprecierea trupului este o premisă a Crezului creștin, care vede Întruparea Cuvântului ca pe un nou „început al mântuirii noastre”. Fără trup, accesul la adevăratul „sine” al omului rămâne blocat tout court. Această înțelegere a corporalității îndumnezeite este imposibil de găsit în tradiția clasică a elenismului târziu. Din fericire, numai o asemenea corporalitate este constitutivă pentru sinele nostru adânc, acel superior summo meo et interior intimo meo despre care vorbea Augustin în Confesiuni (III.11). Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Mihail, „Revisiting Orthodoxy and Nationalism”, Pro Ecclesia 15.2 (2006), pp. 153-160. Neamțu, Mihail, „The Unfolding of Truth. Eunomius of Cyzicus and Gregory of Nyssa in Debate over Orthodoxy (360-381)”, Archæus 6 (2002) 1-2, pp. 69-120. Nellas, P., Omul - animal îndumnezeit, trad. rom. de I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1994. Nemoianu, Virgil, Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu, Editura Polirom, Iași, 20002. Netzhammer, Raymund, Episcop în România: într-o epocă a conflictelor naționale și religioase, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adică prin har sau lumină necreată<footnote Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, p. 140-141. footnote>. Tocmai această comuniune cu Sfânta Treime, în care drepții vor fi transfigurați și vor străluci ca soarele, este cea care constituie frumusețea veacului viitor. Starea îndumnezeită va vedea pe Dumnezeu care va fi totul în toate prin lucrările/energiile Sale. Vederea feței luminoase a lui Dumnezeu va fi vederea lui Hristos transfigurat, a firii Sale umane îndumnezeite care, ca <<un candelabru de cristal>>, va face <<să
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
soarele, este cea care constituie frumusețea veacului viitor. Starea îndumnezeită va vedea pe Dumnezeu care va fi totul în toate prin lucrările/energiile Sale. Vederea feței luminoase a lui Dumnezeu va fi vederea lui Hristos transfigurat, a firii Sale umane îndumnezeite care, ca <<un candelabru de cristal>>, va face <<să strălucească splendoarea negrăită a firii una în trei Ipostasuri>><footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Traducerea, prefața și notele Pr.Lect.univ.Dr. Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christiana, București, 1995
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]