160 matches
-
pipernicirea condiției moderne. Căci dacă e adevărat ce susțineau romanticii germani că arta nu se poate dezvolta decât într-un climat metafizic, ce climat mai înalt i se poate oferi decât nemărginirea cerului creștin, populat de îngeri și de oameni îndumnezeiți, adică de „forme finite, ce închid în ele infinitul?” în nu mai știu care din Pretextele sale, Andre Gide crede că doctrina creștină, fiind de un spiritualism abstract, Biserica a fost nevoită să inventeze o mitologie pentru a da material
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndumnezeirea creștină nu e posibilă decât prin har. Ascetul aduce un material pregătit în puritate pe cât e cu putință naturii omenești luminate de credință; dar Dumnezeu însuși e cel care făurește din acest material capodopera sfințeniei, supraomul creștin sau omul îndumnezeit. Supremul artist, care a creat lumea prin Cuvânt, o ridică din păcat și o recreează prin harul Duhului Sfânt, în profunda umilință a omului, care colaborează de bunăvoie la această dumnezeiască lucrare. Noul Adam și noul Cosmos, care renaște din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în atâtea tablouri, ca în atâtea poesii, ca în oratoriul Copilăria lui Iisus al lui Berlioz sau ca în fluvialele oratorii, Patimile după Matei și Patimile după Ioan ale lui Bach. Arta se poate ridica mai ușor pe urmele omului îndumnezeit, care e sfântul, decât pe urmele Dumnezeului înomenit, care e Mântuitorul, fiindcă în natura ei stă să transfigureze realitatea terestră ridicând-o către perfecțiunea teoformă. Dacă prin această tendință fundamentală orice artă năzuie în simboluri către veșnicie, muzica poate că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aureolele lor de pe icoane îl exprimă în mod exemplar. Proeminența regală a omului condiționează slujirea lui de către îngeri. Potrivit sinaxarului din Lunea Duhului Sfănt, în cele nouă zile dintre Înălțare și Cincizecime, fiecare dintre cele nouă cete îngerești slăvește umanitatea îndumnezeită a lui Hristos. Într-una dintre omiliile sale, Sfăntul Grigorie Palama precizează astfel unul dintre țelurile Întrupării: “A venera trupul, așa încăt duhurile orgolioase să nu aibă îndrăzneala de a crede că sunt mai de preț decăt omul”. Acest text
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
primordială. O afirmă el însuși în Recurs: „Spuneți/ că viața/ nu-mi aparține/ și dorm pe treptele valului/ alături de țărm/ întru liniștea mării/ și acestui nisip/ călcat de pirați...// Atunci/ la ce bun/ să vin și eu pe acest pămînt/ îndumnezeit/ de durerile neamului...“. Iar Dumnezeu, după ce „a ieșit din mine.../ S-a dus/ Apoi/ s-a întors/ Căci n-a găsit în lume/ un adăpost mai bun“, se laudă Arcadie în poezia de deschidere a volumului, Acasă. In străfundurile ființei
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Dumnezeu adevărat și Om adevărat, prin unirea Euharistică. Împărtășindu-ne, noi suntem În lume, dar nu mai aparținem acestei lumi, fiindcă Trupul și Sângele euharistic ne transformă din oameni cu natură de lut și păcătoasă, În oameni cu natură transfigurată, Îndumnezeită. Rostul mistic al unirii noastre euharistice s-ar cuprinde În următorul mănunchi de realități: apartenența noastră la Adam și trupul păcătos, prin Euharistie devine apartenență la Hristos și Întrupare În trupul mistic duhovnicesc al lui Hristos: ,,voi sunteți trupul lui
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
fizicieni, medici, economiști, sociologi, de același echilibru fundamental întreținut de aceiași ardoare, energie fundamentală căreia teologii și noi oamenii, cu toții, indiferent de rasă sau religie, îi spunem Creatorul - Dumnezeu. Unii oameni nu pricep că locuim într-un spațiu și timp îndumnezeit și că cercetările și judecățile sfidătoare nu au nicio valoare. Sigur, veți spune, că asemenea considerații nu și-ar avea sensul într-o carte despre bani. Nu este adevărat. A discuta despre bani înseamnă a discuta economie, societate, om, conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
teologia bizantină. Datorită celor două firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Colin, 1967. Meyendorff, John, Saint Grégoire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris, Seuil, 2002. Mladin, Nicolae, Asceza și mistica paulină, Sibiu, Deisis, 1996. Moreau, Jacques, La Persécution du christianisme dans l'Empire romain, Paris, PUF, 1956. Nellas, Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Sibiu, Editura Deisis, 2002. Nicolescu, Costion, Spre o cultură liturgică, București, Editura Anastasia, 1999. Noica, Rafail, Cultura Duhului, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002. Pacaut, Marcel, La théocratie: Église et le pouvoir au Moyen-Âge, Paris, Desclée
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus absconditus și detașarea pe care o cere dobândirea cerului (muncă chinuitoare, ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian acesta este: omul îndumnezeit, Iisus. Îndoindu-se și fugind de pe cruce (Duhovnicească). Jertfit întru eternitate, „singur și nemernic” (Psalm). Alături, disperarea muritorului de a nu afla așezare și odihnă: „Unde ne ducem? Cine ne primește? În poarta cui să cerem crezământ?/ Hai, calule, hai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
antică)1. În fapt, aprecierea trupului este o premisă a Crezului creștin, care vede Întruparea Cuvântului ca pe un nou „început al mântuirii noastre”. Fără trup, accesul la adevăratul „sine” al omului rămâne blocat tout court. Această înțelegere a corporalității îndumnezeite este imposibil de găsit în tradiția clasică a elenismului târziu. Din fericire, numai o asemenea corporalitate este constitutivă pentru sinele nostru adânc, acel superior summo meo et interior intimo meo despre care vorbea Augustin în Confesiuni (III.11). Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Mihail, „Revisiting Orthodoxy and Nationalism”, Pro Ecclesia 15.2 (2006), pp. 153-160. Neamțu, Mihail, „The Unfolding of Truth. Eunomius of Cyzicus and Gregory of Nyssa in Debate over Orthodoxy (360-381)”, Archæus 6 (2002) 1-2, pp. 69-120. Nellas, P., Omul - animal îndumnezeit, trad. rom. de I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1994. Nemoianu, Virgil, Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu, Editura Polirom, Iași, 20002. Netzhammer, Raymund, Episcop în România: într-o epocă a conflictelor naționale și religioase, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lumea” (Ioan 17, 21-24). Stadiu sfânt, plin de slavă; nu avem cuvinte să exprimăm starea aceasta a Dumnezeirii la care suntem chemați. Să o adorăm într-un act unul față de altul și să fim într-Însa, parte, trup și suflet îndumnezeit, prin Cel ce ne-a iubit, făcându-Se asemenea nouă și asumând omenitatea noastră într Însul, în Hristos, Omul Dumnezeu! O, dacă am pătrunde cu mintea taina aceasta! Ne-am cutremura de puterea lucrătoare a Harului dumnezeiesc revărsat asupra noastră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fizicieni, medici, economiști, sociologi, de același echilibru fundamental întreținut de aceiași ardoare, energie fundamentală căreia teologii și noi oamenii, cu toții, indiferent de rasă sau religie, îi spunem Creatorul Dumnezeu. Unii oameni nu pricep că locuim într-un spațiu și timp îndumnezeit și că cercetările și judecățile sfidătoare nu au nicio valoare. Sigur, veți spune, că asemenea considerații nu și-ar avea sensul într-o carte despre bani. Nu este adevărat. A discuta despre bani înseamnă a discuta economie, societate, om, conștiință
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
în discuție o altă temă care‑i este dragă, cea a etapelor pedagogiei divine. Omul/omenirea se maturizează puțin câte puțin, urmând un anumit ritm; în împărăția de o mie de ani nu se vor afla decât sfinți, adică oameni îndumnezeiți, care au atins treapta ultimă a maturității lor spirituale (Adami desăvârșiți). Ca și păgânii despre care Irineu scrie (29, 1): „Păgânii, care nici n‑au ridicat ochii la cer, nici n‑au adus în vreun fel mulțumire Creatorului lor, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în vârtejurile smolitului Styx, iar sora mea nu poate, Doamne-a mă ajuta! Doar lamentații de sorginte-elegiacă. și-i dau dreptate! E doar Poet. și-atât. Nu-i oncolog. Nici terapeut. Nici homeopat. Nu-și aude nici șoapta în sinea îndumnezeită: „s-a trezit ca-n vis c-o poartă / cineva pe marea moartă...” (Sora mea dusă de ape) Ca o deschidere spre-o sfântă revelație. și-atât. Câteodată, în semi-reprize de calmie, „Ochii ei deschiși... / luminau în seara caldă vâslele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
personal de către fiecare credincios, și altceva se petrece atunci când anii de transformare lăuntrică sunt ratați în beneficiul prosperității lumești. Mirenii îmbunătățiți privesc cu durere aceste „pricini de sminteală”, ocrotite de slujbașii unei instituții care s-ar dori definită ca umanitate îndumnezeită. Redescoperirea sensului apartenenței la comunitatea luminată de Evanghelie este urgentă pentru cei confruntați doar cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va putea rezista asalturilor din afară. Da: gura păcătosului grăiește, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
amintind aici de celebrele imagini folosite de Sf. Maxim Mărturisitorul în „Mistagogia” sa. Trăind logica donației până la ultimile consecințe (s. 142: „Cât ești de dăruit, atât ești de iubit”/ Je mehr man sich ergiebt/ je mehr wird man geliebt), misticul îndumnezeit devine icoană vie a Domnului (s. 105: Das Bildnuß Gottes), rază și sclipire a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deismul antiteist. Angelus Silesius propune, pe urmele unui Grigorie de Nazianz sau Maxim Mărturisitorul, o recepție de natură poetică a condescendenței sofianice pe care Pronia divină o vădește în lucrarea sa cosmică: Gott ist mein spiel (s. 84), în timp ce oamenii îndumnezeiți devin „cei mai apropiați prieteni de joacă ai Domnului” (s. 296). Grigorie Teologul afirmase la rândul său: „Se joacă Cuvântul înalt șal lui Dumnezeuț în tot feluri de chipuri, judecând lumea Sa, ici și colo, cum Îi place”1. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin a introduce categoria necesității „înăuntrul” lui Dumnezeu. Or, Sfânta Treime nu se poate decât conforma definiției libertății, ceea ce indică orizontul final al condiției umane. Dumnezeu este dincolo de orice constrângere ontologică, iar această condiție definește și statura eshatologică a omului îndumnezeit. Misterul apofatic al Sfintei Treimi ne interzice să definim libertatea ca pe o „necesitate înțeleasă” (Spinoza). Mitropolitul Ioan de Pergamon crede, împreună cu Yannaras și Marion, că ființa lui Dumnezeu „se identifică cu un fapt de comuniune” înăuntrul căreia „iubirea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-l valorifica”. Motivată de înțelepciunea planului divin, Biserica se implică în lumea contemporană promovând acest sacrament în adevărata sa splendoare și bogăție, ca un eveniment particular în care omul se întâlnește cu Dumnezeu și devine o ființă nouă, renăscută și îndumnezeită. Este recunoscută uneori și necesitatea ca sacramentul reconcilierii să fie revitalizat, pentru a ajuta cât mai bine creștinul să trăiască iubirea și dreptatea în viața sa. Aprofundând procesul dialogic din cadrul acestui sacrament, considerăm că acest aspect poate avea un loc
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și adevăr. Sfinții Apostoli încă nu înțelegeaupe deplin că Fiul este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul, adică, faptul că FiulOmului, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Nu înțelegeau, pe deplin,că „toate câte Dumnezeu le are, le va avea și cel îndumnezeit prinhar, în afară de identitatea sa după ființă”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, apud Sfântul Grigorie Palama, op. cit., p. 114. footnote>. „A crede în” Dumnezeu înseamnă a crede că Fiul este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul. „A crede lui”Dumnezeu înseamnă a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
realizează prin asemănarea cu Hristos în moartea Sa, prin metanoiacare constituie un act hotărâtor al nașterii în Hristos. Schimbarea cugetului exprimată prin metanoia, este o schimbare radicală în omulcel vechi, o răstignire a omului celui vechi, pentru a îmbrăca chipuluman îndumnezeit al lui Hristos. Harul Sfântului Duh operează aicinu doar o comunicare a Duhului, ci o mutare a omului în Hristos,ca în noul pământ al făgăduinței, este părtașă la simțămintele sauDuhul lui Hristos (Filipeni 2, 5). Această mutare nu poate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și în același timpsfințire. Dar aceste lucruri sunt elemente esențiale care conduc la li-bertatea duhului, care este caracteristica principală a persoanei șiasemănarea ei cu Dumnezeu pe care o pierduse. Astfel, în Biserică,Hristos ne unește ca naturi cu natura Sa îndumnezeită, în Sfântul Duhne diversifică și ne distinge ca persoane: „Suitu-S-a la înălțime,luat-a robime și a dat daruri oamenilor” (Efeseni 4, 8). Duhul Sfânteste Acela care ne descoperă pe Hristos în noi, căci fără El Hristosar fi rămas numai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
zilele, El este prezent întoată lucrarea cultică a Bisericii, în săvârșirea celorlalte Sfinte Taine,apoi a ierurgiilor și în slujba celor 7 Laude. Realitatea Bisericii descrisă în Simbol este aceea a peceții SfinteiTreimi. Biserica este sfântă, fiind Trupul naturii umane îndumnezeite a lui Hristos și a celor botezați, care prin Taina Mirungerii, aîmpărtășirii Sfântului Duh, devin popor de împărați peste naturalor umană, popor de preoți ca jertfitori duhovnicești, și de profețiai celor viitoare, care-i face părtași la natura lui Hristos
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]