1,222 matches
-
pe sub sprâncene și nu știe floarea cărei fete să o primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după cortină. Luana se dezlănțuie. Plânge, se revoltă, ridică mâinile spre cer, cerând îndurare. Suferința o face să se prăbușească la pământ. Rămâne chircită, cântând din ce în ce mai încet, până când glasul ei se pierde. Micul Charlot moare de durere, în timp ce cortina ar trebui să coboare, dar nimeni nu se mai gândește la asta. Femeilor le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a ta privire, cum îți este obiceiul, atunci când îți este greu să mărturisești cuiva ce ai pe suflet, le spui fetelor, plină de îndurare, niște cuvinte triste. Le spui că nu mai ești în putere și că vei muri curând. O, nu, mamă! Să nu gândești așa, căci eu voi veni peste puțină vreme și te voi alinta și vei trăi veșnic ca o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în realitatea reală, rămîn complet neajutorată. N-am descifrat ce trebuia să descifrez în "gunoaiele" de la poartă. Spatulele, crochiurile, vopselele, chinese watercolors, paletele aruncate nu mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea, peste orice putere de îndurare, faptul că nu mai vedea să picteze. În cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-a alege, Ana." Să mă fi gândit că-și pregătea suicidul, să-mi fi explicat singură de ce se simțea om finit? Nu mai era momentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot mai adânc, Petru justifica absențe: Moartea în afara sângelui este mai curată decât moartea sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi: duminica. Nu intru în amănunte despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu Iisus și ucenicii trecând printr-un lan de grâu. Mă gândeam că pe acolo, undeva, în urma lui, sunt și eu și culeg, cu ucenicii lui, niște spice, ca să-mi astâmpăr foamea. Foamea de El. Foamea de Cuvântul Lui. Apa Îndurării Mai mereu mi se întâmplă să visez apa. Nici nu e de mirare. De când mă știu, asta am făcut. Numai asta. Ceilalți spun că de treizeci și opt de ani n-am făcut decât asta: să mă uit la apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Deșertului 17 Amintirea de sine 23 Digul 27 Alb 31 Poveste japoneză 31 Nebunul 36 Vitraliul 39 Urmașii Căii 47 Cel care lipsește 51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87 Numele 91 Potecile cerului 95 Nu Mă Uita 102 Orbul 105 Meșterul Porților 110 Îngerul care mângâie 113 Secretul Frumuseții 117 Ochii Cerului 120 Îngerul de Crăciun 131 Lumânarea păstorilor 136 Povestea mea 141
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am luat chipul de la Sucevița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să mă îngrijoreze ziua de mâine. "Rugăciunea", spunea Mahatma Ghandi, "este cheia dimineții și zăvorul serii". Nu sunt necesare multe cuvinte, uneori mă folosesc chiar de un scurt verset dintr-un psalm: "Lăudați pe Domnul pentru că este bun: veșnică este îndurarea sa" (Psalmi, 136, 1). Iar într-o situație de urgență sau o noapte de insomnie pot spune chiar foarte simplu: "Doamne, Dumnezeul meu...". Mă întărește, mă consolează. În orice moment al zilei, o întrerupere de câteva secunde în chiar mijlocul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care prin înjunghiere, suferea pedeapsa meritată de cel păcătos. Cel ce ducea animalul spre sacrificiu era stropit apoi cu sângele victimei, ceia ce însemna apropierea sufletului păcătos de sfera harului lui Dumnezeu, Care, cu îndurarea Sa, iartă păcatul și sfințește pe cel păcătos. Ca să dea posibilitate ispășirii de păcate și omului, cu desăvârșire sărac, căruia punga nu i-ar fi-ngăduit cumpărarea de animale mari, Moise a orânduit aceasta: "dacă nu va putea să aducă o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se incinerează, sunt "păgâni" și "idolatri". Mai adăugând la acestea mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin că "mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult, care nu are nici pregătire științifică, nici religioasă. Scopul însă al celor ce scriu aceste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asemenea ca suferință, fiind acel a se suferi primar în care constă orice subiectivitate surprinsă în posibilitatea sa radicală ca viața însăși viața fenomenologică absolută care suntem noi. În suferința faptului de a se suferi ca suferință de sine și îndurare de sine și atâta vreme cât acest a se suferi și a se îndura pe sine înseamnă un a se încerca pe sine și astfel un a ajunge în sine, un a pune stăpânire pe sine, un a se spori pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică să ceri Îndurare pentru altul, când tu Însuți ești pe punctul să te pupe mă-ta rece? Încă mai zbura prin aer spada străinului, când Alatriste Îndreptă vârful armei sale spre gâtul aceluia și Își retrase puțin cotul ca să i-l străpungă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încheie afacerea. Cruțați-l pe camaradul meu. Auzi dumneata. Trebuie să fii bătut În cap sau englez ca să strigi așa ceva pe o străduță Întunecoasă din Madrid unde plouă cu pumnale. Și atunci, din nou, englezul făcu ceva ciudat. În loc să ceară Îndurare pentru sine sau - era clar că era un băiat viteaz - să apuce micul jungher inutil pe care Îl purta la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
abia către sfârșit dădu ușor din umeri. — Aveți, fără Îndoială, dreptate, spuse. Dar sunt lucruri greu de explicat. Eram gata să-l omor pe englezul acela. Și aș fi făcut-o, dacă s-ar fi apărat sau ar fi cerut Îndurare pentru sine... Însă, când s-a rugat de milă a fost pentru celălalt. Mascatul cu capul rotund rămase iar cu pana În aer. — Au spus atunci cine erau? — Nu, deși ar fi putut s-o facă pentru a-și scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
regelui David. Și bunicul a spus: El a fost mai mare ca Doré. încă și mai mare. Plin de timpul său și totodată etern. Aceste imagini ale patimilor! Și Bunavestire! Și Apocalipsul! Ce armonie în compoziție! Și ce sentiment al îndurării! Nu este o simplă întâmplare că s-a reprezentat pe sine în chip de Iisus Hristos! Da, am spus eu. Așa este. Nu voiam să-l contrazic pe bunicul, mai ales în seara aceea, când, în adâncul meu, știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
episoade din viața lui Martin Luther, căsătoria cu Käthe și dizertația de la Leipzig, precum și nemângâiata lui durere din clipa când și-a pierdut copilul. Și l-am citat: „Cum să fac ca să am un Dumnezeu și un Tată plin de îndurare?“ Am amintit câteva din spusele profunde și atât de personale ale bunicului. „Noi nu trebuie să ne imaginăm nimic. Nu există nici un fel de închipuiri, deși o parte din gânditori afirmă că totul este închipuire. Dumnezeu este un spirit.“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu hostia sfântă, punând totul în ordine, a spus: O credință atât de sinceră și nestrămutată cum este a ta e destul de rară. Chiar și în ținuturile noastre. Aș vrea să-ți urez noroc. Dar nu înțeleg, am zis, de ce îndurarea nu se află în Crez. E doar o omisiune, a spus el. Nu trebuie s-o bagi în seamă. Apoi am citit Tatăl Nostru și am luat împreună sfânta cuminecătură, iar cât timp preotul a avut amândouă mâinile ocupate, țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
avut amândouă mâinile ocupate, țigara i-a atârnat în colțul gurii. După aceea, în vreme ce punea pocalul și sticla cu vin în geantă, a zis: Tu vei călători printr-o lume rea și periculoasă, unde te vor întâmpina ispite, dar, cu ajutorul îndurării Sfântului Duh, vei lupta și vei învinge. Nici nu știa cât de multă dreptate avea. Mi s-a părut că văd pe chipul lui tristețe, fiindcă trebuia să mă părăsească. Și când și-a pus paltonul, deschizând apoi ușa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de radio de pe bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de după-amiază, noi ne-am așezat pe sofaua din fața pianului. Și mama a început să citească exact pasajul la care bunicul se aflase, probabil, chiar în momentul morții: „îndurările, răspunse acesta, îndurările sunt acelea pe care le-a vădit acum cu mine Dumnezeu, pe care, după cum am spus, nu-l opresc păcatele mele“, citi ea. „Mintea mi-e acum deschisă și limpede, fără umbrele întunecate ale eresurilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de după-amiază, noi ne-am așezat pe sofaua din fața pianului. Și mama a început să citească exact pasajul la care bunicul se aflase, probabil, chiar în momentul morții: „îndurările, răspunse acesta, îndurările sunt acelea pe care le-a vădit acum cu mine Dumnezeu, pe care, după cum am spus, nu-l opresc păcatele mele“, citi ea. „Mintea mi-e acum deschisă și limpede, fără umbrele întunecate ale eresurilor pe care le așternuse deasupră-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Iacob este Dumnezeul dragostei și al mângâierii. Este un zeu care umple și stăpânește cu totul inima pe care El a luat-o în posesie. Este un zeu care lasă oamenii să simtă în adâncurile lor propria lor nimicnicie și îndurarea Lui fără sfârșit. El se unește cu ei în profunzimea sufletelor lor și-i umple cu umilință, bucurie, siguranță și dragoste. Atunci nu m-am putut stăpâni să nu-i povestesc directorului despre arendașul Pettersson din Hugnaden, care odată, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
povesteam era cam ce se aștepta ea de la soarta unui om. Este ciudat că te-ai descurcat, a zis ea. Să poți trăi așa, în afara tuturor regulilor și legilor! Eu cred că este vorba de grația divină și nimic altceva. îndurarea nu cunoaște nici o lege, obișnuia să spună Pettersson din Hugnaden. Sau poate Blaise Pascal. își trecu mâna peste coama de păr rulată în creștet. Mâncam prăjituri cu căpșuni cu niște furculițe mici. Am înțeles destul de repede cum poți face acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]