243 matches
-
transpirau din belșug și niște fețe tuciurii, tăbăcite și îngruzite ca niște opinci la gurgui. O mașină care tocmai descărcase "inimă", cu un șofer rozaliu, era trasă aproape de intrare și afuma de zor măciulia de oameni cu un fum negru, înecăcios, de motorină nearsă. Gîndul mă ducea la un roi așezat pe o creangă și pe care gospodarul îl afumă ca să-l adune în stup. Speram că măciulia se va desface din clipă în clipă și chiar așa s-a și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și sîngele ars devine cărbune negru. Vuk nu înțelege și rămîne cu gura căscată. A fost o explozie aproape, foarte aproape, care l-a trîntit și l-a amețit. Doamne, putea să-i ... Se oprește holbat la fumul și praful înecăcios care se ridica pe locul unde a fost casa vecinilor. Vuk nu-și crede ochilor, apoi refuză să accepte realitatea. Aleargă nebun și nu simte că din picior sîngele curge țîșnind. Cade și întunericul îi învăluie întreaga ființă scufun dînd-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că i-am scăpat. Plaja Tarará Mașina se lansează pe Quinta, arteră vitală a Havanei, într-o competiție anemică, cu mașini parcă recent scoase de la naftalină. Imensa Volgă din față își tîrîie greoi oasele bătrîne și scoate un fum negru, înecăcios, ca într-o acțiune de camuflaj bine studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine bătrîne, care încă mai fac eforturi inutile să arate că au fost odată cineva. Mașini americane, lungi cît un vapor de mare tonaj, cu aripioare stupide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați, neștiind ce avem de făcut. Ce-i cu noi? De ce toate astea? Încotro să ne îndreptăm și cui să-i cerem ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai greu. Ochii ne usturau și lăcrimau. Dar de ce, Doamne? Pentru ce să suferim atât? Din ce pricină? Vreau să știu! Spune! "Dă-mi pe față călcarea mea de lege și păcatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trăi, nu trăiești pentru a mânca." (Socrate) În mijlocul mesei era așezată farfuria de aluminiu în care mama pusese boabele fierte. Lângă farfurie se afla cănița plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam, așa, aiurea, fără poftă, fără convingere, cu anevoie. Luam câte o boabă încet, nehotărâți, fără grabă; o mestecam, apoi o înghițeam fără voia noastră, fără participarea noastră conștientă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o îmbrățișare umedă, care până la contactul cu obrazul și corpul lor devenea rece ca jetul unui duș. Apoi, fochistul, jăruind în vatra locomotivei combustibilul solid sub formă de cărbune, expedia în exterior prin coșul satanei valuri-valuri de fum negru, înțepător, înecăcios și otrăvitor, care provoca o reacție instantanee și violentă a plămânilor sub formă de lătrături seci sau tuse convulsive în cascade niagariene, ca și cum terminații și zdrențăroșii ăștia de la "clasa întâi" ar fi participat la un concurs național organizat de Ministerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea. Era un paria, un nimeni, un zero social; admiterea lui în comunitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au luat-o pe mama: le-a fost ușor, parcă ar fi ridicat un sac cu frunze uscate, mama era firavă, slăbise de când o încolțiseră în asemenea hal necazurile. Mașina a pornit cu motorul ei greoi care scotea un fum înecăcios. Nu s-a oprit la sediul Securității din Serenite, ci a continuat drumul spre capitala regiunii, unde aștepta tovarășul Cameniță. În beciurile cele adânci de la regiune, unde se anchetau bandiții cei mai periculoși, acolo o aștepta. Când a dat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că nu mai există putință de scăpare din acest marasm. Pe timp de noapte, periferia Romei oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei lave arzânde. Aerul din Roma era năpădit de un miros înecăcios de sex ș...ț. Simt un parfum îmbălsămat: sunt flori de glicină. Aia mi-a adus o crenguță de la crâng ...” În această carte, pe care Umberto Eco, pe ultima copertă, nu știe „dacă s-o definească drept roman sau biografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât pielea pe care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să facă deoarece „nu există cuvinte pentru a o exprima!”, cum se cântă pe toate meridianele. Beția, beția de toate felurile, este un „transport”, o ieșire din „ceea ce ne este dat”, bine și, mai ales - rău, cum spuneam, o ciudată, Înecăcioasă și „vinovată” formă a libertății. O revoltă contra destinului - cel imediat, dar și cel „mare”, cel invincibil și absurd, cel care ți-a croit o „haină” care nu este pe măsura ta, o „haină” care seamănă adeseori cu acele măști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu prea depărtat, cred eu, când criteriile artei și ale literaturii se vor „Întoarce” la studiul omului și umanului, respectând rigorile post-renascentiste ale artei și creației, când vom redobândi credința În existență și valorile ei, când artificiile și interesantele - și Înecăcioasele! - obsesii ale artei absurde Își vor găsi locul În exegeza culturală, ne-obnubilând orizontul firesc și necesar al „respirației inimii umane”; acea „inimă” care, uneori, În epocile realmente fertile, luminoase, apte de a sprijini viața și viul, este „ascunsă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se petreceau și cele ce-i așteptau, se pregăteau pur și simplu „de-o nouă viață”. Acea „nouă viață” anunțată de Lenin, de Dej și Ceaușescu, dar căreia nimeni, În anii de „construire a socialismului”, nu-i bănuia aerul fetid, Înecăcios, culoarea gri-roz, „veselia” la comandă, ce semăna bine cu un icnet, uriașele cozi În frig, În ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aluneca încet spre asfințit. După un timp oarecare ajung la Bârlad și pe același Bulevard Epureanu poposesc la locul unde știam că se află școala mea. Nori de praf se înălțau în văzduh și nu se vedea altceva decât praf înecăcios pe care simțeam că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine, apoi urc la etaj și mă trântesc pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sinea sa simțeam, se mândrea. Vroia să cresc drept, ca bradul spunea el când era cu chef mamei, mă vedea merg ând la școală înaltă să lucrez ca domnii, nu ca el la mină târâș sau la cărbune, în praful înecăcios! Era ziua Crăciunului, a anului 1932, am mai spu s-o. Zi în care, eu, împreună cu un coleg, mergeam prin sat cu Steaua. Anunțam Nașterea lui Hristos, fiul lui Dumnezeu - tatăl. Învățasem un cântec frumos și doream să-l cântăm
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mulțimea are, prin definiție, o străveche nevoie de circ, paiete, ohtături și chiote. Dar acum dezamăgirile sunt exprimate de mari cotidiene, de cronicari fini, de de signeri rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decât stabilitatea în Ministerul de Interne. Dintre toți cei vizați de caschete cu simboluri ale statului, aruncate în praful asfaltului, cel mai mult a simțit pericolul președintele Băsescu, s-a văzut vulnerabil între SPP-iști, a tras în piept mirosul înecăcios al abdicării, urmată, vorba lui Vântu, de anonimat și, bineînțeles, de altele. Până când va analiza profund raportul cerut, are timp să se gândească, împreună cu cei din jur, la soarta împăratului Justinian (527-565), dacă ar fi reușit răscoala numită “Nika” (Victorie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
adânc tăiată în zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi de echipă, hotărâți, ca și mine, să guste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase În camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, În seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul Încălzea și mai mult atmosfera deja Înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji și intră, neanunțat, În camera lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la Întrecere. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dat îndată semn să tragă tunurile. 140 de împușcături au răsunat între dealurile și pădurile Vasluiului. Pământul s-a cutremurat. Promoroaca a prins să se scuture de pe ramuri. Ceața s-a îngroșat cu smocuri mari de fum și cu miros înecăcios de pucioasă. Iar văzduhul a vuit furtunos de glasul românilor porniți la vijelios atac, din dosul fiecărui deal, din umbra fiecărui copac, dinspre toate unghiurile zării. În frunte, Ștefan Vodă însuși, cu căpitanii lui în jur. Loveau fără milă și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cenușă; ceva; chef; chipăruș; ciorbă; ciudat; coajă; corcodușe; dezamăgit; dulceață; dușman; familie; fierea; ca fierea; fiori; foc; și foc; fructe; ghimbir; gînd; gogonel; grețos; greutate; grimasa; hrean; iad; iar; iarbă; ierburi; indispunere; insuficient; insuportabil; intens; și iute; îndrăgostiți; îndulcit; îndulcitor; înecăcios; jalnic; Karma; lacrimă; lămîia; lene; limbă; lovitură; mare; margine; melancolic; melancolie; melodie; mic; mică; miere; migdală; migdale; moarte; munte; murături; nenorocit; otravă; oțet; pătrunjel; pelinul; ca pelinul; pierdere; plăcere; plăcut; plînset; papile gustative; prost; realitate; rece; respingător; rîs; sare; sărac
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]