353 matches
-
Un alai la pescuit (1972), Cerbul de lumină (1977), Secretul de la Fântâna Roșie (1981), În grădina de lumină (1984). Ca traducător, s-a manifestat sporadic și nesemnificativ. SCRIERI: Vitralii, București, 1936; Hronic, București, 1939; Cântec de țărână, București, 1939; Cetățile înecate, Bucureși, 1941; Carnet de soldat, București, 1942; Hai cu mine, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1942; Puntea din vale, postfață G. Călinescu, București, 1948; Vâltoarea, București, 1950; Vizite, București, 1955; O întâmplare cu tâlc, București, 1956; Pe drumuri de țară, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
fi putut peria dinții. Nici vorbă. Era interzis. Fiecare își păstra, în gamelă, după zisa cină, puțină apă de băut. De fapt, nu aveai după ce s-o bei. Dimineața, când lumina pătrundea prin ferestruică, găseai în gamelă mai multe ploșnițe înecate. Să le plângi de milă. Din cauza lor, nu dormeam noaptea și mă învârteam în micul spațiu, făcând cât mai puțin zgomot. Lăsam ploșnițele să se înfrupte din ceilalți trei colocatari ai celulei. Mai dormeam peste zi. Pentru că nu suportam ploșnițele
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să dispară în timp. Dar pentru asta există chirurgi plasticieni, am spus, repetând la rându-mi ce ne spusese doctorul. E adevărat, a aprobat mama. Dar vocea ei suna îndepărtată și înecată. Am deschis ochii repede. Era ghemuită și murmura ceva ce ar fi putut să fie „Biata ta fețișoară“. —Mamă, nu plânge! Nu plâng. —Bun. — Oricum, mi se pare că o aud pe Margaret. Și-a șters repede lacrimile cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și-a dat seama că vorbeam serios și a început să râdă, un râs sănătos, din toți rărunchii. —Ești de comă. O să ne distrăm de minune. Următorul la rând a fost domnul Maddox, un tip deșirat, cu o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan mă avertizase că, atunci când vorbea, era de obicei despre Partidul Democrat. Kevin a insistat să-mi ducă geanta în dormitor, o cameră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
totul a fost ciudat de liniștit. Eu și Aidan ne-am uitat unul la celălalt cu o expresie de „Îți vine să crezi?“, și el a spus: —Iubito, ești bine? Da, dar tu? —Mda. Dar vocea lui suna ciudat, parcă înecată. Pe cămașa lui și pe cravată era o pată de sânge lipicios, roșu aprins și am fost necăjită pentru că era o cravată așa de frumoasă, una din preferatele lui. Să nu-ți faci griji pentru cravată, am zis. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a cerut să semnez ceva, dar n-am putut din cauză că aveam mâna ruptă așa că au spus că e în regulă. Care e relația dumneavoastră cu acest pacient? am fost întrebată. Soția? Prietena? —Amândouă, a răspuns Aidan, cu vocea aceea înecată. Când l-au dus în grabă în sala de operații, încă nu știam că era pe moarte. Vedeam că este rănit, dar nici nu m-am gândit că nu îl pot vindeca. Faceți-l bine, l-am rugat pe chirurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vrut să ridic mâna ca la școală. E pentru mine! E pentru mine! Un bărbat foarte înalt, solid, brunet. Mi-a pierit tot elanul. Nu era pentru mine. Pare a fi mama, a zis Fred Strigoiul cu o voce înceată, înecată. Leisl a făcut o reevaluare rapidă. —Fred, îmi cer scuze, așa e, e mama ta. —Mare cât casa, a gâlgâit Fred. Ar fi putut fi boxer. Îmi zice să-ți spun să ai grijă când urci în metrou. Spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai multe, și mai multe, și mai multe. Apoi amesteca pasta fierbinte și Întunecată, Își vărsa bol după bol În gură până când stomacul i se umplea până la nivelul gâtului, apoi Își umplea și gura până cădea la pământ, udă și Înecată. Când am făcut diabet, asta cu doar cinci ani În urmă, m-am gândit că poate de diabet a murit și mama, că sângele ei era când prea dulce, când prea puțin dulce. Diabetul, am aflat eu, este o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fără să se poată desprinde, strângându-l cu toată forța la piept, ca și cum i-ar fi fost teamă că totul e doar o iluzie și că făptura aceea de fum, Umbra, se va risipi. - Fratele meu... auzi la ureche șoapta Înecată a lui Ștefănel. În apropierea lor se auziră tropote și zgomot de arme. Alexandru se dezmetici și privi chipul fratelui său. Care zâmbea parcă cu tristețe. - Sunt prieteni... șopti Ștefănel, fără a-și lua ochii de la Alexandru. În privirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
până și în visele mele: sabotaje, intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea corpurilor celor înecați. E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe nume preotul cu studenții de la teologie, morți în rugăciune, în așteptarea elicopterului salvator. Cei mai mulți au murit de frig, în apă. Viața pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Emil. Așteaptă ca și cei din jur să rîdă. Toți însă tac. Își rotește privirea: pe multe mese, vede farfurii cu urme de friptură și pahare; unii încă mai mănîncă ori beau. Ha-ha! izbucnește în gîtul lui un rîs scurt, înecat. Ospăț în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar am renunțat. Mi se părea că i-aș putea face rău dacă aș atinge-o; starea în care se afla parcă impunea un fel de tabu iar trupul inert, pe jumătate mort, îmi trezea repulsie. Georgie arăta ca o înecată. I-am privit îndelung fața al cărei aer straniu mă fascina. Parcă se transformase într-o altă persoană, parcă în trupul ei locuia acum o ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință ideea că e o persoană care seamănă vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
jos la Georgie. Honor a îngenunchiat lângă ea și a început să îndepărteze obiectele pe care, în căutarea noastră, le aruncasem peste ea: hârtii, haine și altele. M-a surprins să văd că Georgie rămăsese în aceeași poziție de trup înecat, ca atunci când venisem. După ce curăță locul în jurul lui Georgie, Honor îi puse o mână sub umăr și o întoarse pe spate și-i lăsă în jos, peste piept, brațul ridicat deasupra capului. Apoi îi așeză o pernă sub cap. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
visurile și, astfel, să îmbine materialul simbolic al visului cu starea de trezie. Dar visurile lui Adam îi îngrozeau atât pe el cât și pe Gabriel, și să le povestească însemna să le țină minte, Adam visa foarte des oameni înecați. „Sunt o femeie proastă, își spuse Gabriel, și Brian mă condamnă că am pierdut-o pe Stella, ca și cum eu aș fi făcut vreo greșeală, ca și cum i-am deschis dinadins ușa și am lăsat-o să fugă! Nu reușeam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mirare erau de un roz palid, iar irisul ochilor apărea de un bleu foarte pal în albul lor marmoreu. Brian, stând în spatele lui Gabriel și rânjind cu colții lui de lup, își spuse că fata arăta ca un șoricel înecat. Și totuși, se gândi el, în doi-trei ani ar putea ieși o femeie frumoasă din ea. Gabriel pleda de zor: — Dacă ai nevoie de ceva, te rog, dă-ne de veste. Numărul nostru de telefon, stai să-l scriu, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
loc știut de el. Scosese de acolo un motor de motocicletă nemțească montat pe cadru, păstrat În vaselină Încă din vremea războiului care se terminase, la vremea aceea, de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Dintr-un butoi vechi, tot Înecate În unsoare, adusese la lumină și restul bucăților de motocicletă. O jumătate de an și mai bine migălise s-o curețe, s-o vopsească, să pună la locul lui fiecare șurubel așa cum se gândiseră inginerii nemți care o construiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
psihic după teribila tentativă și profesorul se îndrăgostește de ea, caracterizând-o hamletian: "Ești o inteligență de floare."230 Gaston Bachelard crede că, atunci când dramaturgul englez a construit-o pe Ofelia ca personaj, el nu a avut în vedere o înecată reală, care plutește odată cu scugerea valurilor. Imaginea ține mai mult de registrul imaginarului primitiv 231. Astfel, pentru imaginația poeților de pretutindeni, toate apele se ofelizează, iar ființele se lasă în voia lor, simțind că se sting lent, ca mișcările imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
semidocți, Obrete se retrage din vârtejul evenimentelor („decât să mă las morfolit de porci-vidanjori, mai bine mă fac porcar”), bucurându-se de compania tânărului scriitor pe care încearcă să-l apropie cu mici povești inventate sau adevărate, „mirosind a pământ înecat și a pește putred”. Limbajul acestui porcar, pitoresc, cinic, ironic, pare a fi al unui Gore Pirgu din epoca postcomunistă. Scenele demitizante, precum evenimentele din 1989 așa cum și le amintește Obrete sau vizita unor tineri „golani” veniți să desființeze comunismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
este izbitoare: șCrystalț e blondă, ca Muriel, de aceeași înălțime, aceeași greutate, aceeași talie și aproape aceeași culoare a ochilor. Amănunte care s-ar putea să-i scape cititorului, dar nu și lui Marlowe. În fine, faptul că trupul femeii înecate iese la suprafață tocmai când Marlowe contemplă fermecat peisajul indică slăbiciunea despre care vorbeam a construcției narative: Leneș, la marginea debarcaderului de lemn verde scufundat în apă, ceva se ivi din întuneric, ezită, se scufundă din nou. Acel ceva părea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe sine; la sfârșitul părții a doua, de exemplu, cel care își pune mama îmbunată de cumințirea vremelnică a fiului să-l binecuvânteze este un om bolnav, deja incurabil bolnav, care recurge parcă la o disperată încercare de exorcizare. Emoția (înecată imediat în glumă: „Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai de-apoi...”) se transferă aici mai degrabă din „timpul mărturisirii” în „timpul trăirii” decât invers. Cel care își amintește de rugăciunea mamei: „Dumnezeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreț, Dar el răspundea întorcându-se: Taci... Și luna sclipea ca un colț de mistreț. Din povești provine și Trandafirul negru; "straniul trandafir" (la Baudelaire "laleaua neagră") ia chip din "craniul pur" al grădinarului înecat. Renunțînd la parabolă, în Omul cu compasul Doinaș vorbește în nume propriu, mișcat de "rotirea stelelor în spațiu: medalie de foc și magic Cerc". Sub cer proliferează însă urâtul "insecte și reptile", "ape lâncede", "zgârciuri pe nisip". Compasul, "inginer de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pur formală și experimentata Întru ale amorului, Zoe, prefigurează decizia finală a lui Tipătescu. Intuiția ei feminină nu dă greș: bărbatul care o iubește nu poate să accepte postura de adversar Într-o luptă comună, cu același Țel. „ZOE: Atunci... (Înecată) lasă-mă, lasă-mă În nenorocire... lasă-mă să mor de rușine... Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine... Iată unde m-ai adus! Iată cât plăteau jurămintele tale! M-ai adus la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
facem, dar dacă n-avem bani ca să aranjăm casele, curtea...” (femeie, 41 de ani); „În agricultură, de doi ani de zile suntem pe nicăieri; nu trece nimic, absolut nici un preț, suntem înecați, țăranul e pe nicăieri (...) Suntem, ca sa zic așa, înecați, băgați sub apă, ce să facem?” (bărbat, 53 de ani). Respondenții consideră că satul lor nu se ridică încă la nivelul unui sat european. Afirmațiile subiecților reflectă realist situația Zerindului: „Dar și noi ne străduim aici, la Zerind. Înfrumusețăm satul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
aproape îi este sfârșitul. Știe că, ducându-se să-l ucidă pe Hector, se apropie de propriul lui sfârșit. Ahile înțelesese că va muri de o moarte pe măsura lui, iar, în clipa de spaimă când crede că va pieri înecat și umilit de apele Scamandrului, se răzvrătește mânios împotriva Tetidei, spunând: „Toți zeii cerului sunt mai puțin vinovați decât mama mea, care m-a amăgit cu vorbe mincinoase, lăsându-mă să cred că voi muri în fața meterezelor Troiei, săgetat de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-se în ceea ce s-a numit tragedia Boat People. între 1977 și 1994, circa 1.300.000 de vietnamezi au încercat să fugă, în ambarcațiuni precare, din țara unificată sub tiranie comunistă: 400.000 dintre ei au pierit în larg - înecați sau masacrați de pirați -, 750.000 au ajuns în Statele Unite, 150.000 în Franța. Acest tip de exil este și astăzi soarta tibetanilor* care refuză asimilarea chineză, sau a coreenilor din Nord care vor să scape de mizerie și de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]