400 matches
-
vedeau nu mai fură decât fie cadavre, fie războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră afară, în timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și panourile culisante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând cu flăcări strălucitoare ca ale unei fânețe. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează. Apar asociații subtil disperate în care finețea ține în șah duritățile dezamăgirii: „E timpul să crezi și tu că / nu putem fi prieteni/ decît cu dumnezeu!” Sau: „Acum respir ca un înecat scos la mal / de un înger fără mîini // în vorbele mele el ține soarele ca / pe o jucărie orbitoare // așa se nasc poemele scrise de el / în vîrful creionului meu”. Așadar „bunul sălbatic” se arată compatibil cu gingășia. Ca și
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
Radu Banciu a comentat în termeni duri eliminarea Simonei Halep de la Wimbledon 2014. "Astăzi, când am văzut-o pe nenorocita asta a noastră că a salvat cinci mingi de meci cu Eugenie Bouchard, când am văzut că se agață ca înecatul de funie să nu piardă meciul ăsta ... . Nu era problemă de meciul în sine. Bravo ei, dacă are un asemenea mental, și de la 5-1 în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, îți câștiga meciul, bă tată, asta era, da
RADU BANCIU, despre SIMONA HALEP: "Când am văzut-o pe nenorocita asta a noastră..." by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79167_a_80492]
-
sine. Bravo ei, dacă are un asemenea mental, și de la 5-1 în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, îți câștiga meciul, bă tată, asta era, da? Asta e, într-adevăr suntem cea mai mare națiune din lume. Bă, ca înecatul de funie s-a agățat, bă! I-a salvat copilei ăleia cinci mingi de meci, aproape că începuse să plângă săraca aia", a comentat Radu Banciu, joi seară, conform reportervirtual.ro. "Țărăncuță venită de nicăieri" Radu Banciu a vorbit în
RADU BANCIU, despre SIMONA HALEP: "Când am văzut-o pe nenorocita asta a noastră..." by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79167_a_80492]
-
convenție comercială, cât și cu Regatul Ungariei, păstrând astfel domeniile din Transilvania pe care le deținuse și Ștefan cel Mare. De asemenea, a stabilit raporturi de prietenie și cu Țara Românească, căsătorindu-și una dintre fiice, Ana, cu voievodul Vlad Înecatul. Între timp, în Transilvania se petreceau evenimente importante care nu puteau să-l lase indiferent pe voievodul Moldovei. După dezastrul suferit în Bătălia de la Mohács, coroana regatului Ungariei (partea ce mai rămăsese necucerită încă de Imperiul Otoman) era disputată de
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
se potrivește în mare măsură: Petru Rareș a fost căsătorit cu Maria, fiica boierului Cernat, iar după moartea acesteia (1529) s-a recăsătorit cu Elena Brancovici, descendentă a despoților sârbi. A avut 12 copii, printre care Ana, căsătorită cu Vlad Înecatul (Domn al Țării Românești între 1530-1532), Maria, căsătorită cu logofătul Ioan Movilă (mama viitorilor domni Ieremia și Simion Movilă), Chiajna, căsătorită cu Mircea Ciobanul (Domn al Țării Românești între 1545 - 1554), Iliaș (care l-a urmat pe tronul Moldovei între
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
și însămînțez cu sînge/ acest trup/ însămînțez cu verbe poezii care s-au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau: "jilave dealuri gata să se surpe în hăul/ mutilat de meteoriți. eram toți adunați/ la cină, comunicam ca înecații trecîndu-ne/ salata de alge unul altuia cu mișcări unduioase de apă" (Exilul și frica). Două sînt direcțiile moral-estetice în care se orientează această poezie stufoasă, luxuriantă. Una este cea a "laudei lucrurilor", a impulsului incantatoriu, a beatificării lumii în stilul
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Îl lăsă deșertat pe jos, redus la jumătate din el Însuși, ca mumia unui copil Îmbălsămat de Salon. Exact În acel moment cei patru dansatori se opriră la unison, agitându-și brațele În aer, timp de câteva secunde părură niște Înecați care stăteau să se scufunde, apoi se chinciră, lătrând ca niște cățeluși și acoperindu-și capul cu mâinile. În timpul acesta Agliè se dusese din nou În spațiul de trecere, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu mica batistă ce-i Împodobea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ajutor, a mers prin vecini, a dat de conducta principală de apă și-a închis-o. Am citit prin ziare povestea, un arhitect știa toate detaliile.“ „A scăpat vreunul?“, s-a grăbit Mihnea să afle. „Nu, dar n-au murit înecați, cum crezi tu.“ „Adică?“ „Atunci, te-ncălzeai cu păcură, blocurile aveau cazane mari, zidite la subsol; le-alimentau niște țevi groase, învelite-n vată de sticlă. Ai și tu, probabil, în pivniță la Câmpulung, doar că sunt de apă.“ „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dunăre. În schimb, Dlugosz scria: „Foarte puțini turci au putut scăpa cu fuga, pentru că cei care o luară la fugă și se îndreptară spre Dunăre, fură tăiați de moldoveni, care aveau cai mai buni, sau fură luați de valuri și înecați”. Istoricii români, în frunte cu generalul R. Rosetti, au considerat că Ștefan a obținut o mare biruință la Vaslui, care s-a continuat cu urmărirea turcilor până la Dunăre. Ferdinand Lot s-a îndoit de această victorie categorică, adăugând: „Dar cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
agreste" la câinele Fox Theodor Codreanu ajunge astfel la interpretări spectaculoase, bazate pe ideea unei construcții geometrice a volumului Joc secund, considerat o "carte canonică": Acestea sunt pietrele de temelie ale poeticii cărții canonice: Din ceas, dedus..., Timbru, Grup și Înecatul, ultimele trei "detaliind" elemente figurative încifrate în prima: cântecul începător, grupul ca realitate telurică sau abstracțiune și înecarea, ca reducție/ exhaustie a teluricului și acvaticului." (p. 207) Pentru Barbu, poezia devine un fenomen supralingvistic întrucât el pariază pe vers, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cutezat să pună problema desființării urmărilor Pactului Ribbentrop-Molotov cu destulă directețe. "A fost scrie Codreanu ultima lui licărire de conștiință românească, de care și-a bătut joc în clipa în care a ajuns la mal (n.n.: apropo de zicala cu înecatul la mal). El ar fi trebuie să știe că Basarabia nu este nici a rușilor, nici a lui Yarrow, ci a lui Eminescu și a lui Paul Goma, pe care bolșevicii îl alungaseră din Mana Orheiului cu tot cu familie, iar el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sic!) și mai Încolo, tot digu’ e făcut numai de deținuți. Și acolo, nu știu În ce an, cu ăștia care erau considerați deținuți politici, erau și drept comun, și a venit Dunărea mare și au murit zeci și sute Înecați... Așa e cu digu’ de acolo... Cum petreceați Crăciunul sau Paștele În detenție? Corect! Domne, bune Întrebări! În penitenciar n-aveam cum, era imposibil... Cel mai frumos Crăciun care Îl făceam noi a fost la secția Salcia... Era o secție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în documente despre catastrofa Estonia. Cele mai halucinante teorii intrau până și în visele mele: sabotaje, intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea corpurilor celor înecați. E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe nume preotul cu studenții de la teologie, morți în rugăciune, în așteptarea elicopterului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ieși din Priorat, Dante Întâlni un grup de gărzi de cartier. Recunoscându-l, oamenii dădură fuga spre el cu Însuflețire, ca și când tocmai l-ar fi căutat. - Priorule, În sfârșit, te-am găsit. S-a Întâmplat un accident, la Carraia. Un Înecat. Ne ducem să recuperăm trupul, zise unul dintre ei, făcându-și semnul crucii. Poetul simțise și el pornirea de a se cruci. În conștiința poporului moartea prin apă Însemna Întotdeauna ghinioane. Și poate că era ceva adevărat În această credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urma să mă odihnesc în noaptea aceea. Mi-a adus apoi o carte și m-a invitat să cobor la cină jos, în salon. Stătea în dreptul ușii cu o privire pătrunzătoare. Parcă voia să-mi dezvăluie un mister. Păream amândoi înecați în lumina crepusculară și nu auzeam decât bătaia unei pendule din camera lui Costash. Plecă de-a lungul holului și traversă palierul pentru a intra mai apoi în odaia lui. Ușa se închise în urmă-i, lăsând să se aștearnă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
te îngrijora. Va mai avea febră, o vreme, dar nu e cazul să vă alarmați. Trebuie să stea liniștită. „Mă îndoiesc“, am zis în sinea mea. Am încercat să mă mai calmez după ce i-a pus diagnosticul. Mă simțeam ca înecatul care se agață de un fir de pai. După ce-a plecat doctorul, am exclamat: — Nu-i mai bine c-am aflat? O infiltrație... Aproape toată lumea are câte ceva. Dacă-ți menții moralul bun, te vei simți bine repede. Vara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
joacă al copiilor și m-am așezat pe scaunul leagănului din grădină. Așa cum stăteam acolo, am început să visez că Esther se gândise mai bine și ieșise să mă caute, așa că am gemut din cauza prostiei mele și de cât de înecat eram în propriile mele sentimente corupte, mai rău ca înainte. Apoi am auzit un corp ușor venind înspre mine, o femeie a pășit sub pom pe poteca prăfoasă pe care o făcuseră copiii lângă leagănul meu. Era sora lui Esther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strânsese mâna doar ca să îmi dea ocazia să îi simt degetele și răceala lor puternică. Și lumânările îmi erau acum favorabile, de parcă fuseseră cele înfipte în azimă seara, și trimise pe apa neagră a unui lac indian să descopere trupul înecatului care se dusese la fund. Acum cărarea albă a părului său s-a coborât spre sticla care îi acoperea biroul în timp ce se canonea să își ia și să-și aprindă o țigară - ca întotdeauna, acea luptă metodică, smucitul brațelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
chestiunile de dreptate sau de greșeală aveau să se sfârșească iute, căci era posibil să nu supraviețuim. Puncte și cruci de diamant străluceau din panta apelor veșnic pline și albastre. Pești și monștri își făceau treaba în adâncuri. Unii din înecații noștri erau probabil pe aproape, poate, și treceau pe dedesubtul nostru. Acuma vorbea de mătușa lui Ettl ca un artist și suna pompos. Și nu erau decât câteva zile de când abia fusese în stare să își urnească picioarele, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și bijuterii, iar din mâini cad pe pământ picături de ploaie. Dar în acest paradis se petrec câteva lucruri ciudate. Mai întîi, cum reiese din frescă, accesul în el nu era asigurat de merite, ci de hazard. Cei care mureau înecați sau din pricina apei pătrundeau în Tlalocan, paradis care nu reprezenta o recompensă, ci o revanșă. Apoi, un fapt și mai curios. Un fluviu țâșnește dintr-un munte, dar și acest munte e de apă! Cât de mare trebuie să fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-i din cauza lui Rufus, să știi. George a fost un mic monstru încă din copilărie. Bănuiesc că și tu erai la fel. Îi făcea plăcere să înece puii de pisică. Nu-mi mai povesti grozăviile astea. Mă rog, oricum trebuiau înecați. Nu mai plânge și din cauza asta. — Eu cred, totuși, că profesorul Rozanov l-ar putea ajuta, spuse Gabriel, ștergându-și lacrimile. Nu-i așa că n-ai gândit cu adevărat ce i-ai spus părintelui Bernard despre Rozanov? — Se înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
val de ură spontană față de „cele două tinere“, care vor răvăși și vor profana frumoasa casă neîntinată. Se întrebă dacă mai poate reveni asupra contractului de închiriere. Nu, era prea târziu. Capul lui George, încâlcit printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui, renunțase azi la înot și rămăsese la o măsuță, așteptându-i pe Brian și pe Adam. Brian își făcuse apariția, dar Adam înota încă pe sub pătura groasă de abur. Gabriel își alungă din minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit din apă, și așa mai departe, își întoarse gândurile la subiectul excursiei la mare. Subiect detestat de Brian, care nu o încuraja deloc să se gândească la el. Stătea scărpinându-și fața ciupită de vărsat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stăpânu'! Rânjind aiurea, cu scame și cu bale covăsite pe la colțurile danturii ei impecabil refăcute, pe implanturi și în întregime aurită (aur electrolitic, aliat, de douăș' două de karate), paralitica îi răspunde lui fiu-su: Ales bules, Bronto! S-o-necat, la iazuri. Abea ieri, ce s-o-ntâmplat. Dă-l în... Meraptuchi! Shukar san! Mor după tine, frumosule! Ad-o banii! Cai sanas? So keres? So halean? Unde-ai fost, ce faci, ai mâncat? Ja kere coliba! Hai în casă! Ahh
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]