10,960 matches
-
oprit în loc definitiv o agonie. Femeia sugerează o moarte și o perpetuare în același timp. Forțe ce răspund sfîșietor din adîncurile unde se naște viața. E frămîntarea însăși a pămîntului pe care un cataclism îl răvășește și-i creează o înfățișare nouă. Trec prin fața Luptătorului cu scut. Privitorii se opresc în tăcere. E curios cum aici cei mai mulți uită să comenteze. Unii șoptesc. E spectacolul pe care-l urmăresc întotdeauna în fața operelor mari. Plec înconjurat de o plăcută singurătate. Am parcă dorința
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
lui Pierre (despre "unicitatea și incomparabilitatea suferințelor celor prigoniți de veacuri și exterminați cu sînge rece în sec. XX, pentru singura vină de a se fi născut evrei") relevînd în mod trunchiat relativismul infamant al Nataliei: răul văzut în două înfățișări singulare și unice în felul lor, cu deosebiri și asemănări între ele. (Mă întreb și astăzi ce ar fi reținut din această confruntare publicul din România, unde romanul a trecut mai degrabă neobservat.) în Ușa interzisă Gabriel Liiceanu nu poate
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
În lumina zilei stau echilibrul și fastul curții regale, ierarhia de nimic tulburată. În profunzimea nopții stă dezordinea sau altă ordine, intolerabilă, pe care șahul o taie cu sabia. Memoria răului văzut este atât de vie încât șahul își schimbă înfățișarea. Galben la chip, slab, întunecat de tristețe, Șahzaman refuză să se elibereze prin cuvânt, ascunde cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea întreagă se va petrece între gură și ureche, odată ce regele va vorbi. Trupul arată
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
inextricabil amestec, precum o descompunere fosforescentă... Să observăm din capul locului că Eugen Barbu are, în percepția noastră, a celor ce i-am fost contemporani, un statut de personaj cel puțin tot atît de caracteristic cît și opera sa cu înfățișări neîndoios valoroase, dar acut inegală, impregnată păgubitor de conjuncturalisme și, hélas, tangentă la plagiat. Barbu a fost un "princepe" în domeniul literaturii și publicisticii, fastuos și corupt pînă-n măduva oaselor, poftind a dispune de-o putere prin derivație, în funcție de cea
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
nu face decît să încarce textul cu un aparat tehnic rebarbativ. De pildă, folosirea unor operatori precum "implicitul de actant", "implicitul auctorial" și "implicitul contextual" nu numai că nu înlesnește curgerea ideii în albia textului, dar îi împrumută ceva din înfățișarea unei incizii chirugicale căreia nu i s-au scos la sfîrșit firele de sutură. În felul acesta ești silit să vezi bucătăria ascunsă a unui spectacol mental a cărui strălucire este "prea" indubitabilă pentru a mai avea nevoie de cîrjele
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
pare un triumf al umanității este pentru el, ca individ, un eșec total. Romanul are o bătaie mai lungă. Fantazând pe marginea unor chestiuni atât de importante pentru viitorul omenirii de după descoperirea nemuririi organismului uman, un capitol întreg (Celebritate) capătă înfățișarea unei utopii genetice. Posibilitatea de a îmbunătăți celulele umane imune pentru ca acestea să se reproducă la infinit evitând astfel îmbătrânirea este prilej pentru reconsiderarea întregii condiții umane, a relației omului cu lumea și mai ales cu divinitatea: "În definitiv, nemurirea
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
text în egală măsură sensibil, sobru și generos în folosul cititorului care se formează între timp, îl preia și îl conduce în necunoscutul care se revelează: "Fotografiile din paginile ce urmează reconstituie și restituie un chip dispărut în vreme, o înfățișare care a pierit. Utile ca documente fotografice, ele sunt deopotrivă urmele vizibile ale unei existențe poetice. Privite astfel, ar putea fi un însoțitor necesar pentru cititorul care va dori să nu intre singur în arcanele textelor lui Gellu Naum, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
la sfârșitul anilor '70 însă era posacă, flămândă, pustie. Mai mult decât atât, când călătoreai prin Uniunea Sovietică, rămâneai cu impresia unei vieți complet uniformizate pe toată întinderea nemărginită a țării; peste tot, puterea sovietică unificase până dincolo de limită atât înfățișarea exterioară a pământului, cât și esența vieții. Pe când România era cu adevărat "peste hotare", iar viața din provincie încă mai fierbea. C.B.: De câte ori ați revenit apoi în România? Și, în afara Bucureștiului, ce orașe ați mai vizitat? A.S.: După prima vizită
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține însă și un remediu paradoxal al demoniei și anume inocentarea acesteia. între angelic și demonic funcționează raporturi subterane, se produce un schimb eretic de înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu "literă îngerească": "Impresii notate cu migală, pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli ochiul/ ostenit asupra unui peisaj toxic./ Ca pentru a înveli
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
străinului" poartă numele celor care au fost autorii proiectului. Podul lui Saligny, bulevardele din București ale lui Pache etc. etc. În perioada interbelică se știe cărui primar îi datorează Bucureștiul sistematizarea Dîmboviței și cum se numesc arhitecții care au modernizat înfățișarea marilor bulevarde. Comunismul și, mai ales, ceaușismul n-au mai lucrat cu autori de proiecte, ci cu realizări. Unde se întîmpla ceva memorabil, sub Gheorghiu Dej, se spunea că poporul, care și-a luat destinul în mîini, a făcut și
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
ruda sa apropiată, passacaglia, sunt binecunoscute de melomani dintr-o tradiție barocă și romantică a muzicii apusene - de la celebra Ciacconă din Partita în re minor pentru vioară solo de Bach până la finalul Simfoniei a IV-a de Brahms. Sub diferite înfățișări, astfel de teme cu variațiuni revin în genurile muzicii secolului XX: op. 1 de Anton Webern este o Passacaglie, aceeași formă apare în opera Wozzeck de Alban Berg, în Simfonia a 8-a sau în Concertul nr. 1 pentru vioară
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
experimentează sonoritatea orchestrei lui Bach din Concertele Brandenburgice în Museum Music (1968), pentru clavecin și douăsprezece instrumente de coarde, și totodată reînvie aici narativitatea vechilor structuri de ciacconă și passacaglie. Mai târziu, în majoritatea celor șase simfonii ale sale apar înfățișări expresive și de caracter diferite ale ciacconei: în Simfonia a IV-a (1982) ca edificiu abstract al părții a treia, în Simfonia a V-a (cu cor și orchestră, pe versuri de Eminescu, 1985), ca muzică adecvată poeziei Dintre sute
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
însă dintre cei care au cunoscut această bibliotecă așa cum arăta ea în apartamentul imobilului din Bulevardul Elisabeta nr. 95 nu s-a oprit la aspectul ei obiectual, concret. Or, legăturile de carte ale bibliotecii aveau, într-o însemnată proporție, o înfățișare cu totul ieșită din comun: nu erau legături în piele, pânză, pergamoid sau simplu carton " existau multe și din acestea " ci în împletitură de rafie viu colorată (roșu, albastru, cu alternanțe uneori de alb) ceea ce le conferea un aer eminamente
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
seară de seară în fața televizorului, pînă la miezul nopții, cînd se termina programul. în general, îi ținea companie mama lui, așezată într-un fotoliu, brodînd sau croșetînd, cu ochii ei cenușii înguști și buzele subțiri, strînse, care-i dădeau o înfățișare severă, îmbufnată. Yoel, îmbrăcat în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Cap. 13. Fiara, care se ridică din mare, defăimează pe Dumnezeu și dă război sfinților. O altă fiară - proorocul mincinos - se ridică din pământ: Numele celui dintâi: 666. Nici o ambiguitate. Decât să cauți... După descrierea fizică a Fiarei, a cărei înfățișare - oricât i-am pune noi la lucru împreună și zi de zi pe Dali și pe Picasso, împreună, - lucru depășind contorsionarea cea mai mare a formelor, până și ce a fost în stare întreaga Facere să inventeze și a cărei
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
cu statuile orașului. Un fotograf, care nu e decât un avatar al scriitorului, devine confesorul ales, chiar neliniștit de acest sentiment al alesului. Mărturisitorul se dezvăluie treptat, cum e firesc, și se transformă dintr-un necunoscut obscur și modest (ca înfățișare) într-un personaj excepțional, implicat în cele mai neobișnuite întâmplări, depozitar al unor secrete nebănuite. Tensiunea narațiunii este întreținută tocmai de așteptarea ca istorisirea să dezvăluie secretul mereu amânat. Necunoscutul se dovedește a fi un anume Sey Mondy, care se
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o depistăm întotdeauna. Și apoi, ce ne facem cu "minciunile pioase", cu "adevărurile parțiale" la care recurgem uneori? C. P.: Cum se poate face
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
autorul ne-a avertizat. Prin ce este și basm? Este și basm prin intervenția masivă în narațiune a supranaturalului, a personajelor fabuloase, himerice, a îngerilor și a tot felul de mici iazme, chiar dacă iau nu o dată, și unele și altele, înfățișări de oameni. Ca în basm aceste ființe se grupează, simetric, de o parte și de alta a frontierei dintre bine și rău, sunt sau bune sau rele, sau angelice sau infernale, și ar fi în afara regulei jocului să le pretindem
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
Nu lua seama la ce se va zice... în conștiința ta, tu știi prea bine că nu ești un adevărat vânzător. Tu îl vinzi pe Iisus și te legi să-l dai prins numai ca să poată învinge și domni. Sub înfățișarea vânzătorului tu ești, de fapt, un colaborator eroic al lui Mesia... Tu îl vinzi pe Iisus doar cu vorba, în faptă îl vinzi pe Caiafa...". Gândul e complicat, dar nu greu de înțeles. Nu cuvântul de "vânzător" e important, ci
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
pe Main, nu se rezumă la evocarea devastatorului atentat sau la un periplu imaginar și real în același timp între Harlem și Lincoln Center. Autorul poemului O groapă pentru New York întrevede lumea din care el însuși provine, istoria arabă, sub înfățișarea unei "mîrțoage care pusă la jug își ară brazda". Între timp - harta lumii s-a schimbat, incendiul a luat proporții universale, Orientul și Occidentul sunt o singură groapă în care se află cenușa amîndurora. Anvergura apocaliptică a versurilor scrise cu
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
distribuie în nenumărate registre, iar fiecare dintre ipostaze trăiește cumva autonom, în propriul său spațiu de referință. În această perioadă, spre sfîrșitul vieții, Hans Mattis Teutsch pare preocupat de existența unor lumi paralele, de migrația spiritului, identificat în absolut cu înfățișarea, cu chipul, într-o nouă dimensiune. Dar cum nu există doar o singură variantă a portretului, ci, întotdeuna, o adevărată iradiere, este de presupus că visul unei alte ordini nu este atît o deplasare directă, cît o multiplă aspirație, un
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
care nu putea fi transmis altfel decît ca o neîmplinire accidentală. Și tot prin desen Leonardo reface Creația, redescoperă, prin resorbția chipului feminin și a celui masculin într-un model unic, vîrsta edenică, starea de androgin și legătura inseparabilă cu înfățișarea dumnezeiască și cu spațiul paradiziac. La cinci sute cincizeci de ani de la naștere, Leonardo se vede ca un punct în mișcare. Ca unul care separă apele de uscat, întunericul de lumină, apele de sus de apele de jos și care
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
-se în rezolvarea cine știe cărei dispute locative, în obținerea vreunei mult râvnite aprobări, făcând bine turmei pe care o păstorea și oricui apela la el. Pe Mârzea la început îl intrigă personajul, cum spuneam, îl intrigă și oarecum îl amuză, prin înfățișarea țeapănă și aerul vetust, devenind apoi o problemă pe care neapărat trebuie să o dezlege. Îl urmărește pe preot sau pune pe alții să o facă, îl caută el însuși la biserică sau îl însoțește prin cartiere, se lasă antrenat
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
ferm exprimat, că arta și comunicarea sînt același lucru, Liber îmbină exprimarea artistică propriu-zisă, de la pictură și pînă la tehnicile digitale, cu toate consecințele lor în definirea spațiului simbolic și virtual, cu analiza teoretică și cu investigarea directă a multiplelor înfățișări ale lumii contemporane. Inițiind un proiect de cercetare asupra disoluției corpului uman, așa cum este el proiectat în procesul de virtualizare prin procedee numerice și prin practici mediatice, Florian Liber (artist plastic, Universitatea din Montreal) a avut sprijinul nesperat al unui
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
mea a insistat foarte multť. Probabil de cînd avea 12 ani... Birth of Cool! Florian LIBER Un mic comentariu în loc de P.S. Migrată din spațiul său inițial, acela romantic și generos al unui neoalexandrinism ceva mai implicat social, postmodernitatea a luat înfățișări vehemente o dată cu identificarea sa exclusivă în cîmpul noilor tehnologii, al virtualului și al consecințelor imediate ale acestora în cotidian și în socialul brut. Confundînd, prin suspendarea judecății și prin abuzul de sofisme, modificările de percepție a realității cu modificarea nemijlocită
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]