378 matches
-
seamă tâmpeniile acestor sălbateci!? Ce eram idioți să ieșim din hotel? Era un frig groaznic și bătea tot timpul un vânt rece de te tăia, nu alta! Am stat deci în hotel două zile și ne-am uitat pe fereastră! Înfiorător! Poate Lizet ar mai fi întrebat-o ceva, dar nu a putut deoarece a intervenit o altă doamnă care fusese în Peru. Auzind-o mintea îmi fuge imediat la Machu Picchu, la ciudata și grandioasa civilizație azteca, la piramidele... Sunt
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
care putuseră fi salvați. Se făceau gropi comune, unde cadavrele erau incinerate, pentru siguranță. Însă nu exista o siguranță adevărată. Molima se răspândea cu repeziciune, mirosul greu al cadavrelor arse plutea în aer, oamenii plini de bube agonizau lent și înfiorător în propriile locuințe. Nimeni nu mai avea curaj să mai facă nimic, toți așteptau o sentință implacabilă, una care deja fusese scrisă. Silviu a reușit să scape necontaminat stând în apartament și mâncând niște covrigi uscați pe care îi avea
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
înspre întuneric, arareori mai fiind învredniciți de către divinitate cu bucuria de a găsi în sufletele mute de lângă noi bucuria Luminii christice, și ne izbim peste tot, din ce în ce mai mult, cu propriile noastre încălțări tocite, de chipuri cioraniene spelbe, cu funia atârnând înfiorător în jurul grumazului ori cu țeasta făcută praf și pulbere de caldarâmul prăfuit al străzii și, din ce în ce mai puțin, de câte un facies eliadesc cu parabola florii de nufăr bine înfiptă în cap și în restul de suflet rămas să moară încet
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
devenind din ce în ce mai mult un ce. Se observă că treptat noua putere instituie ca lege supremă - teroarea. Populația gulagului românesc sporește mereu pentru ca regimul să se simtă stăpân deplin. Rețeaua de penitenciare, spitale psihiatrice, lagăre de muncă și gropi comune este înfiorător de densă și ea vorbește despre cotele la care s-a desfășurat represiunea comunistă, numărul celor uciși și încarcerați ridicându-se în jurul a 2.000.000 de persoane. Sighet, Aiud, Gherla, Jilava, Pitești, Canal, Balta Brăilei și multe alte locuri
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
devenind din ce în ce mai mult un ce. Se observă că treptat noua putere instituie ca lege supremă - teroarea. Populația gulagului românesc sporește mereu pentru ca regimul să se simtă stăpân deplin. Rețeaua de penitenciare, spitale psihiatrice, lagăre de muncă și gropi comune este înfiorător de densă și ea vorbește despre cotele la care s-a desfășurat represiunea comunistă, numărul celor uciși și încarcerați ridicându-se în jurul a 2.000.000 de persoane. Sighet, Aiud, Gherla, Jilava, Pitești, Canal, Balta Brăilei și multe alte locuri
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
P.N.L. 36... Cu alte cuvinte, se observă că treptat noua putere instituie ca lege supremă - teroarea. Populația gulagului românesc sporește mereu pentru ca regimul să se simtă stăpân deplin. Rețeaua de penitenciare, spitale psihiatrice, lagăre de muncă și gropi comune este înfiorător de densă și ea vorbește despre cotele la care s-a desfășurat represiunea comunistă, numărul celor uciși și încarcerați ridicându-se în jurul a 2.000.000 de persoane. Sighet, Aiud, Gherla, Jilava, Pitești, Canal, Balta Brăilei și multe alte locuri
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA ?' CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/344381_a_345710]
-
țară, nu te vei mai uita la o biată femeie măritată... Undeva departe, în noapte, se-auzi țipătul unui pescăruș străbătând ca o săgeată rece întunericul, acest țipăt desnădejduit le săgetă inimile ca un fior de gheață; apoi și mai înfiorător, fluierul unui tren de noapte despică întunericul, lăsând pentru câteva momente noaptea paralizată. -Nu se poate ca între noi să rămână doar o poveste, Corina! -Nu știu, Mihai, rămase răspunsul ei suspendat în tăcerea acelei nopți, poate soarta... Mihai o
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Mai târziu, când a crescut, era ținut în lanț care, aluneca pe o sârmă lungă cât curtea, numai ziua, noaptea îl lăsau liber. Era un câine credincios. Nimeni n-ar fi îndrăznit să intre în curte de unul singur. Lătra înfiorător și l-ar fi făcut bucăți. Dar mie, tot cel mai bun câine din lume mi se părea. Când mă vedea, tare mult se bucura. Lătra, sărea, mai să rupă lanțul să vină la mine. Mă duceam lângă el și
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
Sunt fratele Deliei”, rosti, în timp ce îmi strângea tot mai tare mâna. „Dacă poliția nu te înfundă, să nu te bucuri prea tare, fiindcă vei avea de-a face cu mine!”, continuă, apoi sparse halba de colțul mesei și părăsi localul. Înfiorător! Deci nici aici nu scăpasem... Poate că nici nu există ieșire, ca în thriller-ul pe care tocmai îl vizionasem. * Fug de o pedeapsă nemeritată sau fug de mine însumi? Sunt o victimă sau un ucigaș? ... Dar cum aș putea
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
pentru ora cafelei matinale, Când Soarele înalță sprâncenele astrale, Iar ierburile își sună clopoțeii de rouă Și ziua se înalță ca o cantată nouă. Amiaza se târăște încet, caniculară - Atât de dilatate sunt zilele de vară! S-a încins diabolic, înfiorător „Cuptorul”! Mă amăgesc: cu precauție trag storul. Alt poem pentru clipa când sosește amurgul - „Începutul odihnei” - hotărî Demiurgul. Seara își lasă cortina cu stele și lună Casa, cu grijă, ca pe niște pui ne adună. Trei poeme cu trei bobi
TREI POEME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361939_a_363268]
-
nu să o mutilezi oribil cu ideea falsă a unui sacrificiu fără rost. Un alt personaj, Ologul, este schilodit de tatăl său, dar nu inutil ci cu speranța, împlinită de altfel, că numai astfel va obține o slujbă bună, profitabilă. Înfiorător, gândim, în modul cel mai firesc, fiindcă așa suntem educați să gândim. Inadmisibil! Da, dar de câte ori nu ne-a fost mutilată libertatea, mult mai importantă decât un picior, pentru exact același scop. Și mă mai gândesc... Este oare Terner un
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
Îl recunoști, presupun. - Cum? Acesta?... Nu, nu se poate! Nu el a fost. - Te rog să te liniștești și să‑l privești cu atenție. - Ce să privesc? Nu este el și gata! Acela era scund, avea chelie și era urât. Înfiorător. Acesta... acesta... nu știu cine este, a îngăimat Iuliana învinsă de o teamă nelămurită ce se stabilise în subconștientul său, dar și de lacrimile ce au început să‑i curgă din ce în ce mai mult, fără să le poată opri. Octav i‑a căutat cu
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
trădat din toate părțile. Odată mă cățăram împreună cu un prieten și el era cap de coardă. După vreo 7-8 metri după ce el a plecat, s-a desprins o piatră. Nu cu el, el trecuse de piatră. Însă ce-a fost înfiorător era că acea piatră s-a desprins între coardă și muntele de stâncă. Era un fel de dală foarte mare, cam de 2x2 metri și șansa noastră a fost faptul că nu a existat nici un piton bătut în acea piatră
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
cotropitoare flamande tremurânde (că trupul unei fecioare îndrăgostite) Iubesc ploaia care aduce în mine liniște și melancolie Iubesc ploaia care mi se așterne pe frunte ca un picur de lumină Iubesc ploaia cenușie și diminețile gri Iubesc ploile halucinante și înfiorător de line „Iubesc, iubesc nebun ploile''! VIAȚA Urmele pașilor tăi prin sufletul meu Pașii pașii Desculț desculț Șoaptele petalelor Răsuflarea ta Râul care-și cere marea Adâncul adâncul Instanțele sublimului Dăruirea un tot Pașii pașii Începutul unui alb Pacea pacea
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
răcoarea serii se străduia să usuce trupul lac de sudoare, ce fusese expus cu nepăsare razelor fierbinți și lacome și care-l arseseră ca pe o bucată de friptură uitată pe grătar. Complet înțepenit, cu capul vâjâind și stomacul chiorăind înfiorător, Carlos se ridică prudent, înjurând în gând toate senzațiile ce se înghesuiau să-l ,,gratifice” care de care mai generoase și foamea îl ghidă vehement către frigiderul imens, în care începu să cotrobăie febril după ceva comestibil. În afară de o bucată
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
că sunt în construcție - netencuite, etajele superioare începute și neterminate, fără geamuri. Dar dacă te uiți mai atent vezi antene parabolice și câte o rufă agățată. Cartierele vechi de la periferie, de exemplu Giza, localitate separată, unită ulterior cu Cairo, arată înfiorător. Paragina și igrasia sunt la ele acasă și poate le-ai găsi o scuză, dacă n-ar fi munții de gunoi. În Alexandria discrepanța dintre lux și mizerie e maximă. Vezi pe faleză câte un hotel de 7 stele, strălucitor
DESPRE BOGĂŢIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371028_a_372357]
-
o poveste... părea totul atât de romantic...ea, în brațele lui Ly admirând imensitatea cerului gri-albastru cu reflexe rozulii-sângerânde și ascultând sunetul unic al misterioasei junglei africane, străpuns din când în când de un urlet, care departe de a părea înfiorător, dimpotrivă, se armoniza perfect cu mediul sălbatic al continentului. Deodată, Ly simți dogoarea unor flăcări imense, ce spulbera vegetația din jur. Animalele fugeau înspăimântate. Focul îi înconjura pe el și pe Violeta. - Ai grijă! și se repezi să stingă flăcările
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
cel mai aprig vampir din lume. Dinspre răsărit, de după crestele munților, își făcu apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
să fiu nici începutul și nici sfârșitul lui, unde mă poate duce un vis, când el este doar o uitare de-o noapte, unde mă poți duce tu, când ești doar o femeie, un infinit în sufletul meu, un gând înfiorător de frumos, unde mă pot duce eu- doar un trecător prin acest timp- nicăieri, fiindcă mâine plec într-o altă călătorie, sunt doar un destin, o poveste ca oricare alta, cu nimic spectaculos în ea, unde mă mai pot duce
UNDE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362599_a_363928]
-
ar fi atenuat cumva durerile și chinurile, poate... -Oh! Denisis nu vorbi așa dacă nu știi, mă gândesc că aceasta a fost probabil una din ultimele ispite cu care diavolul a încercat să-l batjocorească pe fiul lui Dumnezeu! -E înfiorător ce-mi spui! exclamă Denisis cu voce stinsă. -Și asta nu e tot, continuă Stephanus. Atâta timp cât cei condamnați sunt pe cruce, romanii îi păzesc pe aceștia sub cea mai aspră pedeapsă și lasă de obicei corpurile atârnate pe lemn unde
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
cere eu dacă... Am înțeles și ce mi-ați cerut, cred eu, destul de bine... Nu știu dacă toate amintirile... s-au întrunit într-un tot unitar..., nu știu dacă voi reuși să fiu coerent, dar promit..., promit să încerc... E înfiorător să rămâi agățat... într-o asemenea stare..., să asculți, adică... să auzi că este vorba despre tine... și să nu ai nicio posibilitate... să te faci înțeles... În sfârșit! Încerc să vă ofer... date concrete... Sunt amintiri prețioase... pentru mine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
ieșit după puțin timp aruncând totul de pe ei, având ochii cât cepele și spunând cuvinte pe care probabil nici ei nu le înțelegeau. Au mai intrat și alții și la fel, au ieșit zbierând că înlăntru se află un monstru înfiorător... Cei doi tăcură privindu-se. Shantal Perlin își privi ceasul iar Arc înțelese gestul său. -Stai calm Shantal. Îmi dau seama prin ce treci dar rămâi calm. Hai să-ți mai spun... -Chiar te rog, spuse acesta... e captivant. Îmi
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
copii lor. Alții, cu bătrânii, merg cu grijă multă: se-ncurcă-n pachete, dându-le-ajutor. Se-nserează. Toți, se-adună în case... Mă animă-n mers, voia bună-a lor. Nu-i prea frig afară, dar totuși, în suflet, mă străpunge dorul, înfiorător. „Sculați gazde, la colind, că nu-i vremea de dormit! Linu-i lin, și iară lin! Vântu-afară bate lin, ...frunza verde de Mălin!” Încerc cu colinda, s-alung nostalgia... Cânt în cor cu mine, răgușit, ușor, și-n închipuire, îmi apare
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
înțelept Că sufletul meu S-a înmuiat încet Ai barba albă De nea C-am vrut să te mângâi Pe ea Iar privirea îți e Mângâioasă Că-mi vine să Te Iau acasă Dar e, Doamne, în Tine Și ceva înfiorător de Măreț, Că după ce te mângâi Îngheț SLAVĂ COPILULUI IISUS ! Doamne, Dumnezeule, Iisuse La pruncul din iesle mă gândesc Pentru El mă rog Și Lui îi cânt Ca unui cocon împărătesc! A fost și El un copil ca noi S-
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
că e tentant să te ascunzi după colț până se vor mistui toate fețele hidoase ale trecerii. Fiindcă moartea nu e totul. Viața însăși nu e totul. Hartă realității are drumurile ei neștiute, în care trecerea se face greoi, monstruos, înfiorător. Viața nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag în umbră
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]