2,013 matches
-
știu că toată compoziția aia e de un fals sfidător și grețos? Oameni care se opresc în fața lui, șocați, și exclamă “Băi, de când așteptam soluția pentru viitorul meu! În sfârșit!”? Care se uită înlăcrimați la mâna aia întinsă și se înfioară la gândul că, iată, cuiva îi pasă, îi pasă cu adevărat? Cum să nu-i pese cuiva care întinde mâna așa, către tine? Dacă nu i-ar păsa, n-ar întinde-o, nu? Pe bune. Eu nu aș vota nici
Aroganţă? Sfidare? Sau prostie pură? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20117_a_21442]
-
de vedere arhitectural: templul lui Poseidon, vestigiile templului lui Apollon, Delfi, Micene. Este reamintită tragedia Atrizilor, cei blestemați de zei, dominați de spectrul fatalității. Destinele acestora au fost în mâna zeilor atotputernici, iar întâmplările grozave prin care au trecut ne înfioară și astăzi, pe noi, trăitorii secolului 21. Lumea lor este „la fel de durabilă și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice (J. Lacarrière.). Ajuns pe meleagurile acestea, călătorul meditează la eroii care au pășit pe aceleași poteci și
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
vor avea vibrația originalelor. Cele două panoplii cuprind inclusiv arme pe care le foloseau mercenarii spanioli și italieni aflați în Cetatea Timișoarei la vremea asediului otoman. Cei care vor vizita de săptămâna viitoare expoziția vor putea de asemeni să se înfioare la vederea altor arme vechi, buzdugane, săbii, securi, sulițe, lanțuri, măciulii cu țepi, un întreg arsenal de luptă, să juri c-ai intrat în-tr-un alt timp, cu vreo 500 de ani în urmă. O colecție cum nu prea mai găsești
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
Gheorghe Grigurcu Expresionismul șaizecist era unul grav, înfiorat de grandoare, încleștat de misterul sumbru al unui cosmos asumat. Tînărul (încă) Daniel Dăian ne propune un expresionism în formulă derizorie, intrat în criză, voindu-se un „deconstructor” al acestuia. Postura d-sale e cea a unui macho care se
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
circula prin creier. Vodca îi făcea creierul să funcționeze. Creierul îi funcționa așa cum nu-i mai funcționase de cel puțin zece ani. Nu mai bine, nici mai rău, altfel. Mai liber, poate. Și inima îi bătea diferit. Simon oftă, se înfioră, apoi începu să tremure. Hotărîrea lui era luată. Știa că avea să se ducă acolo, să atingă acel pian, să pună stăpînire pe el. Era 22:30. Dacă le-ar da prin cap gîndul cel bun și ar face pauza
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
o rudă sau la un prieten român stabilit în Grecia, pe care, în mod vădit, ținea să-l impresioneze cu nefericirile ei. Îi înșira numai grozăvii, omoruri, torturi, închisori, schingiuiri, arestări peste arestări, foamete, frig, spaime, persecuții... Aproape că mă înfiora și pe mine, care veneam de acolo. Aveam impresia că văd un apocaliptic amestec de fragmente din Goya, Hieronymus Bosch și Käte Kollvitz. Pentru că descria foarte plastic iadul în care urma să se întoarcă, m-am sfătuit în șoaptă cu
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a omorât pe Perigeu stă pâne, adăugă unul din ei. Prindeți-o și-aduceți-o în coace. Și dărâmați zidul acesta. Și-atunci, în timp ce zidul se crăpa tot mai mult, Geea se scufundă în lacul de vin, dispărând. Când trupul îi
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
o plimbare, simțim plenar. Norii pufoși se aleargă pe cerul albastru cristal, florile ne zâmbesc, verdele mătăsos al ierbii ne îmbie să ne tolănim un pic, chipurile dragi ne bucură privindule. Trilul păsărilor ne urează bun venit, șoaptele iubitului ne înfioară, iar zgomotul pașilor ne dau rațiunea cadențată a zilei și a ploii care a început să cadă. Ce verde miroase iarba proaspăt tăiată! Ce galben miroase fânul! Ce dulce miros trandafirii! Ce sărat miroase marea! Ce bronzat miroase pielea celui
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
note armonii: Cu degete prelungi și fine-o fată Închipuia-n acorduri fantezii. Erau culori și vise muzicale, Erau parfumuri revărsate-n sunet, Când florile izbucneau în petale, Ascultând susur blând de menuet. Și lunii-i cântam în piano sonata, Înfiorat de vraja-i și de dor Căci mă îndrăgostisem chiar de fata Care, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumos Cu plete blonde și transparent ten, Visând, în timp ce-i îngânam duios În seară, o Nocturnă de
POVESTEA PIANULUI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381597_a_382926]
-
nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Floare și lut Când pelicanii pleacă-n zbor Și-și lasă cuibul din răchită De zori de lume-mi este dor Când viața nu-mi era rănită. Când frunza cade, tresăltând, Înfiorată de răcoare Și-nchipuind dantele-n gând, Mi-e dor de noi, boboci în floare. Gutui și meri îndestulează Și ”geaba-i tihnă în pridvor, Că omu-n pârg capitulează Și cată spre trecut cu dor. Chircește bruma firul verde, Chircește bruma
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț de buză. Femeie, înger păzitor, ai sufletul altar și templu Văzându-te mă înfior, căci îngerilor ești exemplu. Copile, să-nflorești frumos, căci rădăcina ți-e de soi Iar sufletul ți-e mlădios fiindcă ești dintr-un altoi De bunătate și iubiri, de gingășie și candoare, De vremuri vechi și amintiri, copil cu inima
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
de departe, din somnul în care îți odihnești trupul, în somnul din care izvorăsc visele, în care apar și se rezolvă scindările, înaintând spre zorii deșteptărilor, în fiecare clipă în care îți hrănești sufletul, când soarele îți sărută tâmpla drăgăstos, înfiorat de dulceața atingerii. Suntem prieteni, mă învață clipă de clipă cum să cânt lumii, mai ales ochilor tăi în căutarea fericirii. Și eu te aud, chiar și din mijlocul tăcerii, din liniștea în care îți acordezi chitara lăuntrică. Îmi place
ZÂMBESC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381778_a_383107]
-
nu a fost vreun Dracula a lui Bram Stoker, nici Dark Shadows nu cred că ar trebui judecat prea aspru. Mi-a placut maxim anti-product placementul McDonald’s din Dark Shadows (îl veți recunoaște în scenă în care Barnabas se înfiorează în fața M-ului gigantic galben pe care il crede simbolul lui Mefistofel), iar CGI-ul și cinematografia (plus coloana sonoră, despre care vorbeam mai sus) sunt de excepție. Așadar, duceti-va și vedeți filmul, o să vă placă.
Umbre întunecate [Corola-blog/BlogPost/99408_a_100700]
-
a renunțat la pampers și tocmai învață să facă la oliță poate funcționa după o astfel de logică. Iar ideea că o țară întreagă este pe mâna unui om care gândește ca un copil de 3 ani pe mine mă înfioară. Plagiatul, minciunile, tot jocul de-a “premierul din mine e de acord, deputatul o să voteze împotrivă” și de-a “renunțăm la proiect, dar totuși tre’ să-l facem, că altfel e nasol”, măcar sunt mizerii de adult. A spune că
Premierul de pe oliță sau de ce e nevoie urgent de o demisie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20227_a_21552]
-
din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Tablou Mi-am adunat lacrimile și pe pânza înrămată de pe șevalet pictez cu înfrigurare tristețea. Oamenii privesc, râd. Eu însă o văd, îi văd bine contururile, luminile, umbrele, iar surâsul din ochi mă înfioară. Acum stau în târgul amintirilor încercând să vând tabloul. Dar e o pânză goală, îmi spun toți. Sărmanii, ce orbi sunt, cum de nu zăresc capodopera pe care le-o ofer? Priviți-o mai atent oameni buni. Mona Lisa e
TABLOU ASTÃ NOAPTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384154_a_385483]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DORINȚA Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dorința Spune-mi numele rar, încet cu glasul șoptit, la ceas de seară când firea toată se înfioară, rostește fiecare silabă și lasă ecoul însutit peste valuri și țărmuri de sare sure,să o piară ... Fii ferm dragule ,dar tandru în șoptire, apropie-ți buzele calde de ureche, cu atingeri moi să îmi dai de știre, că mă
DORINŢA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384246_a_385575]
-
am putut vedea lucruri care altfel mi-ar fi scăpat din vedere în mod sigur, în special animalele ascunse pe lângă malurile râului. - Ha, ha! E un câine de vânătoare și va să zică, a învățat, să miroase urma vânatului. M-a cam înfiorat observația doctorului însă era adevărat, Figaro era un exemplar reușit al rasei sale. - Doriți o cafea doctore? Pun ibricul să fac pentru doamna Ivana și pentru mine. - Da Iris și te rog lasă-mi-o pe birou! - Ok! L-am
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
în mine, De-aceea niciodată nu te încape Versul cel de astăzi și de mâine. Știu ce-ți face gândul, nu te mint, Tot caută prin preajma lui un altul, Nu ți-am spus? de mă citești, eu simt Cum se înfioară-n mine tot înaltul... CINE ȘTIE... Descopăr mereu ce au acoperit alții dinaintea mea. Cine știe... Câteodată îmi vine să spun: poezia aceasta, parcă am mai citit-o undeva, muzica aceasta, am mai ascultat-o cândva și frumusețea ta mi-
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu Referință
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
POETIC DEDICAT REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului VIAȚA LA PELEȘ Și azi răsună o vioară La Peleș, pentru-o lume cultă, Și Carmen Sylva se înfioară, Și ciocârlia o ascultă. Versuri se scriu și se recită În atmosfera cea de vis, Regina este mulțumită Și este parte-n paradis. Din lumea bună, fericită, La bal regesc se vine seara, Ferdinand, prinț de elită, Măsoară cu privirea
GRUPAJ POETIC DEDICAT REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380277_a_381606]
-
de porumb. Luasem un cuțitaș, dar am uitat mănușa de lucru ; apucai un dovleac mare , îi tăiai lujerul ; mă înțepai cu vrejul și căutam o frunză să-mi protejez palma care începuse să-mi sângereze deja. Un fir de vânt înfiora ușor frunzele porumbului cu roade grele. Știuleții aveau mătasea revărsată peste boabele aurii, coapte. Luai un mănunchi în palmă, ca pansament, simțeam o usturime și mătasea îmi calmă usturimea. Pământul uscat și ușor nisipos se lăsa călcat, jucăuș, intrându-mi
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
personaje din această scenă zguduitoare interpretată de Gabriel Gheorghe (Lucian Ionescu), Florin Dumitru (Părintele Visarion) și Vlad Popescu (Marcel Naum), fiecare în mână cu câte o lumânare aprinsă, imagine susținută de fundalul muzical al cântării ,,Hristos a înviat!’’ întristează și înfioară sala deopotrivă, aducând printr-un proces invers emoția de maximă intensitate trăită de spectatori. Erau oameni care plângeau în sală. Priveam pe scenă la cei trei actori care țineau lumânările aprinse în mâini și la Dan Ivănesei (profesorul universitar Tudor
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
Toate Articolele Autorului Mă simt prezent în viața ta divină Cum visul însoțește nopți de vară. Și te doresc, mereu să-mi fii regină A vieții mele ce stă ca să piară. Ești răsăritul meu de dimineață Și asfințitul ce mă înfioară. Un vis trezit ! ... Dar într-o altă viață ! Ce nu-i displace tot ce-l înconjoară. Strig să m-auzi când mă apucă dor ! Respir doar aer respirat de la tine. Când tu nu ești am viață de actor Și văd
VIAȚĂ DE ACTOR de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378317_a_379646]
-
Ce cântă melodii pe partituri de dor Iar clapele de suflet atât cât eu exist, Acorduri răspândesc în versuri de amor. * Eu nu mă simt poet, am inima vioară Arcuș îmi este dorul, pe coarde lunecând Și picurând iubire cuvântul înfioară Ca versul meu citindu-l să îl auzi cântând. * Eu nu mă simt poet sunt doar un dor ce plânge O clipă ce-a trecut o noapte fără lună Sau poate o durere ce inima mi-o strânge În pumnul
EU NU MĂ SIMT POET... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377160_a_378489]
-
licăresc în noaptea vrerii, când stele n-or mai fi pe cale, Ca un surguci al slavei Tale pe larga frunte a făpturii.” (Ca pe un diamant) Abia cu volumul „Pârgă” iese la iveală adevărata alcătuire internă a poetului, natură telurică, înfiorată de puternice aspirații spirituale. Acum sentimentul religios se interiorizează, fiind exprimat prin forme alegorice și simbolice, făcând din el un poet cu adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]