393 matches
-
în sufletele lor. Exuberanța, curiozitatea și emoțiile au înflorit pe fețele unor oameni trecuți de șapte decenii, iar bucuria recunoașterii cât și uimirea ori deziluzia trasformărilor fizice ale timpului au fost afișate fără disimulare. Exclamații, saluturi, îmbrățișări, strângeri de mâini, înfiorări, întrebări și răspunsuri tremurate și câte o lacrimă imperceptibilă în colțul ochilor exprimau bucuria revederii și nostalgia anilor de liceu cu tot ceea ce avut-au ei mai frumos și înălțător. Programul a fost unul dens și a conținut toate ingredientele
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar de stupoare. Acel zid al nimicului era, oare, dovada vie a netulburării așezate a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau cunoștință de cele Întâmplate. Iar unul dintre ei, mai mult decât ceilalți. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi oprit niciodată. La sfârșitul facultății, Încă Își făcea datoria cu brio. Toshiro n-a avut curajul să povestească multora enigmatica Întâmplare, pentru că lui Însuși Îi părea de necrezut. De câte ori și-o amintea Însă, se simțea cuprins de o Înfiorare tulbure. Rațiunea Îi spunea că nu putea fi vorba decât de o coincidență. Stranie, e drept, dar nimic mai mult decât o simplă coincidență. Și ce dacă nevroticul ceasornic pornise din senin după două luni de somn? Cât privește faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de faptul că osmalâul își ținea mereu un ochi deschis, cu schimbul, când stângul, când dreptul, așa încât nu te puteai împiedica să nu admiri acest somn de campanie, vigilent, pe care-l practicau de altfel și ceilalți trei ieniceri. Cu înfiorare, Metodiu, care stătea la proră, își spuse că până când turcii se vor dezobișnui să doarmă astfel, veghind mereu cu un ochi la ce se întâmplă în jur, va fi foarte greu să-i învingi și să dezmembrezi Imperiul Otoman. Observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cîntările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
RĂPESC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului SĂ-ȚI RĂPESC... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
bucurie, deși nici aceasta nu-i exclusă: «nu-i nimeni să rămână / prin gări / pe la c[u]antoane», sau, tot în perimetrul ceferist-liric: «surd și mut / în geometria cu fractalii / un tainic trans cuantonizând», p. 28), ajunge (dar fără vreo înfiorare cosmic-hyperionică) în «timpul zero», un timp de «talmeș-balmeș», de-un «quarc top», apoi, în primul timp, «timp suspans» (nu „suspendat-prezidențial“), care «a plecat să-și țese spațiul» (p. 30), în „curbatul“ / „buclatul“ timp interior, până la a ceasurilor „obosire“ aducătoare de
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
voluptatea de a trăi și de a se exprima pe sine, în timp ce toate din jur înfloresc, respiră, de manifestă într-un fel sau altul: “moartea mea este recognoscibilă numai / prin gestul mâinilor mele / - mâni îndreptate spre eternitate - / și prin ușoara / înfiorare din buzele mele / când peste ele cade / ploaia / făcând să / înflorească / arborii-flacără / meri / palmierii / da / pe acest pământ de sare / peste acest rescumpărat trup de sare” (Prolog). Contemplarea propriei morți este o temă recurentă. “Urme” - este alcătuit din poeme de
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
an de la întâiul nostru sărut. Știu cu precizie că în micul tău geamantan e o sticlă cu vin din acela pe care anul trecut l-am băut împreună pe promontoriu. Și mai știu ca-n el e un mesaj de înfiorare și dor pe care orice mare din lume ar fi fericită să-l legene. Fără-ndoială, bluză ta, aceea cu fluturi, pe care o purtai când ți-am atins pentru întâia oară sânii zbătându-se, e tot acolo, lângă parfumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
azi se-mplinește un an de laîntâiul nostru sărut.Știu cu precizie că în micul tău geamantane o sticlă cu vin din acela pe careanul trecut l-am băut împreunăpe promontoriu. Și mai știucă-n el e un mesaj de înfiorare și dorpe care orice mare din lume ar fi fericităsă-l legene.Fără-ndoială, bluză ta, aceea cu fluturi,pe care o purtai când ți-am atins pentru întâia oarăsânii zbătându-se,e tot acolo, lângă parfumul pe care nu mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
segmente grăitoare din marele spectacol al lumii, și nu numai că ne revelează multe din înțelesuri adânci, dar ne aduce în situația de a fi noi înșiși părtași demersului dumneaei de suflet și de conștiință. Resimțim cu toată ființa noastră înfiorarea trestiei gânditoare care este prozatoarea Elena Buică și care suntem cu toți în fața avalanșei de evenimente negative cu care ne bombardează mass-media. Revenită în România ca să-și reîncarce, ca altădată Anteu, energiile de la matca ancestrală, prozatoarea nu mai găsește liniștea
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
părintele nu vrea să le spună numele... - E a noastră, a tuturor, a acelor care au contribuit cu munca, cu mâncarea sau banii din sărăcia sau din prisosul lor. Privind monumentala mânăstire încă în construcție și ansamblul înconjurător, o duhovniceasca înfiorare te copleșește în fața lucrărilor prin care oamenii sunt chemați la credință. Părintele nostru - acum îi putem zice că este al nostru - a muncit cot la cot cu muncitorii și zidarii veniti din Maramureș, a pus umărul la tot, de la sapă
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
și-n fiecare zi/ tumultul tău pulsează în mine ...// Te păstrez în inima mea/ ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
tinerețe. Nu ziceam, eu când eram tânăr, că nu mi-e frică de moarte, nu fug de ea (acum de-ar fi să vină nici c-aș mai putea!), o primesc și gata, o iau peste picior ca să nu simtă înfiorarea, că poate o înduplec și mă mai lasă !?... O simt că-mi dă ocol dar poate o mai întârzii cu puterea minții, cu grijile care îți dau senzația că le-ai putea depăși (ca să pleci totuși împăcat) dar mai ales
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
sub care inima înfierbântată trebuie sărutată și iubirea vaporoasă trebuie ajunsă. Cântecele ei sunt rugă și edict, strigăt și șoaptă, foc și ger, furtună și zefir... Cântă magnific Adriana Antoni, solemn, impozant! Are un ceva de aură, de superbitate, de înfiorare... înviorează fibrele sufletului ca roua florile, este elegantă ca o principesă, este suplă și vivace ca narcisa între florile fragezi ale primăverii, este trupeșă și frumoasă precum căprioara, este iederă pe scenă, iar glasu-i este văzduh! Cântă înzeit muzică populară
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
nu va atinge nimeni limanul de echivalență dintre semnificant și semnificat. „Același aceluiași gând și multe-ar putea tâlcui / înțelepții. Într-adevăr: ei ajung până la cuvântul / din urmă dar nu-i al lor și nici nu trebui să fie”. Doar înfiorări de gând. „[...] O, morții cum acolo // se roagă și Domnul o dată cu ei și cel ce-i / din fire străin îi recunoaște după chipul / pierdut, după străvechile înrudiri ale spiritului”. Laitmotivul este viața unică petrecută aici/acolo, acum/atunci („atunci” cu
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
uimirea și miracolul însoțesc toate clipele copilului, dar trece repede, lăsând cele mai frumoase amintiri. Copilăria este regatul în care nu moare nimeni, spunea cineva, deoarece copilul în naivitatea și optimismul său, nu conștientizează actul morții, micile lui spaime și înfiorări sunt cele în descoperirea naturii. Lucian Blaga credea despre copilărie că este „Inima tuturor vârstelor”. Această afirmație are conotație filozofică: Din fiecare vârstă a omului nu ar trebui să lipsească germenele copilăriei, asemuit cu acel organ - inima, căruia i se
ZIUA COPILULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367195_a_368524]
-
despre lacrimi și zâmbete, despre cum este și despre cum ar vrea să fie pe plan spiritual. „Mi-e sufletul cuprins de dor/ De slăvile albastre,/ Suspin ades și mă-nfior/ Privind mai sus de astre.” (Dor de cer) Dorul, suspinul, înfiorarea aparțin acelei stări poetice ce predispune la tristețe, fără a lăsa însă loc, teatralității sau ludicului. Autoarea ne transmite o stare afectivă pură, în care lacrima devine cel dintâi simbol al tristeții, fără a cădea în dramatism. „Din umbra-ntunecată
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
lucrând. Toate detaliile indică gingășia tinerei fete. Încercăm să dăm o explicație culorii violet-pal a rochiei și ajungem la concluzia că ea semnifică sacrificiul fetei; preferă arta, respectiv pictura, trăirii intense a vieții materiale. Și încă o dată am simțit acea înfiorare pe care ți-o transmite arta! Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), pictorul impresionist, prieten cu Claude Monet, este prezent aici, în muzeu, cu tabloul Pe pajiște (In the Meadow). Coloritul tabloului este plin de lirism și căldură. Pictorul nu s-a limitat
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
are candoare, iar prejudecata în contextul acestei oglindiri nu are nici rădăcină, nici lăstar! Artiștii care cântă iubesc iubirea, iubesc pacea, iubesc armonia, iubesc copiii... cei care o ascultă sunt, la rându-le, copii vieții rotitoare etern cu sărutare fragedă, înfiorare tăind inima, catifea caldă apropiată de obraz...! Doina Anei Pacatiuș, sărutarea, înfiorarea, catifeaua. copilul sunt una...! Cântăreață de muzică populară, coristă profesionistă, profesoară de canto popular e născută la Iablanița, în județul Caraș Severin, nici cândva, nici curând pentru că timpul
ANA PACATIUŞ. DOINA SEMĂNATĂ ÎN MITUL IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364760_a_366089]
-
nici lăstar! Artiștii care cântă iubesc iubirea, iubesc pacea, iubesc armonia, iubesc copiii... cei care o ascultă sunt, la rându-le, copii vieții rotitoare etern cu sărutare fragedă, înfiorare tăind inima, catifea caldă apropiată de obraz...! Doina Anei Pacatiuș, sărutarea, înfiorarea, catifeaua. copilul sunt una...! Cântăreață de muzică populară, coristă profesionistă, profesoară de canto popular e născută la Iablanița, în județul Caraș Severin, nici cândva, nici curând pentru că timpul cântăreților, ca și cântecul e fără ani. A urmat Liceul de Muzică
ANA PACATIUŞ. DOINA SEMĂNATĂ ÎN MITUL IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364760_a_366089]
-
an de la întâiul nostru sărut. Știu cu precizie că în micul tău geamantan e o sticlă cu vin din acela pe care anul trecut l-am băut împreună pe promontoriu. Și mai știu ca-n el e un mesaj de înfiorare și dor pe care orice mare din lume ar fi fericită să-l legene. Fără-ndoială, bluză ta, aceea cu fluturi, pe care o purtai când ți-am atins pentru întâia oară sânii zbătându-se, e tot acolo, lângă parfumul
PĂSĂRILE COLIBRI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349535_a_350864]
-
o speria pe fată. Se juca cu răbdare apoi încercă din nou cu delicatețe să pătrundă în tainele necunoscute ale divinității. A fost întâmpinat cu un ușor scâncet și cu o mușcătură a umărului stâng. Simți nu numai căldură și înfiorare de plăcere, ci și cum un lichid se prelinge spre prosopul de protocol al bunicii sale. Andrada tremura toată, însă acum tremura nu numai datorită emoției actului împlinit, ci și de plăcerea împreunării cu omul de care se îndrăgostise și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
Poem al Frumuseții dumnezeiești. Crucea lui de-viață-purtătoare, simțirea sfântă a unui pecetluit îndem, stă chezășie în cer și pe pământ prin înnoirea veșnică a Îvierii. Jertfa lui e un stihar fără pihană, înveșmântată în sfânta bucurie, pătrunde-n noi adâncă înfiorare, firidă a stihului smerit îngenuncheat în smirna Dorului și-a Doinei. Mucenicul a înflorit deodată cu întregul nostru folclor milenar, în pristolul pâinii dospite, rumenită în sufletul dăruirii noastre, chemând a Cină pentru toți. Mucenicul e Colindul de dor ce
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]