395 matches
-
Aurica Rotaru, e tot artistă emerită a Ucrainei”. Azi, Sofia Rotaru e cântăreață pop, compozitoare pop-rock, producătoare, actriță, scriitoare, manager, om de afaceri. „Regina rock”, „Privighetoarea Bucovinei”, Sofia Rotaru are și a avut dintotdeauna o stare de a fi în înfiorările vieții asociate măreției, genialității muzicii. A cântat fermecător de când era copil. Cântând un timp îndelungat, a împlinit nu numai o operă de interpretare și compoziție a muzicii, ci, prin identificarea ei cu muzica și dincolo de grija pentru sine, o operă
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 by http://confluente.ro/_sofia_rotaru_cantecul_ram_aurel_v_zgheran_1375683295.html [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
și este slova de Foc a Logosului dumnezeiesc, care a întrupat în constelații „Rugul Aprins”. Și-a făcut din poezie consoartă sihastră, iar din schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-a pecetluit slova de foc a
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1409387324.html [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
an de la întâiul nostru sărut. Știu cu precizie că în micul tău geamantan e o sticlă cu vin din acela pe care anul trecut l-am băut împreună pe promontoriu. Și mai știu ca-n el e un mesaj de înfiorare și dor pe care orice mare din lume ar fi fericită să-l legene. Fără-ndoială, bluză ta, aceea cu fluturi, pe care o purtai când ți-am atins pentru întâia oară sânii zbătându-se, e tot acolo, lângă parfumul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
azi se-mplinește un an de laîntâiul nostru sărut.Știu cu precizie că în micul tău geamantane o sticlă cu vin din acela pe careanul trecut l-am băut împreunăpe promontoriu. Și mai știucă-n el e un mesaj de înfiorare și dorpe care orice mare din lume ar fi fericităsă-l legene.Fără-ndoială, bluză ta, aceea cu fluturi,pe care o purtai când ți-am atins pentru întâia oarăsânii zbătându-se,e tot acolo, lângă parfumul pe care nu mă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
părintele nu vrea să le spună numele... - E a noastră, a tuturor, a acelor care au contribuit cu munca, cu mâncarea sau banii din sărăcia sau din prisosul lor. Privind monumentala mânăstire încă în construcție și ansamblul înconjurător, o duhovniceasca înfiorare te copleșește în fața lucrărilor prin care oamenii sunt chemați la credință. Părintele nostru - acum îi putem zice că este al nostru - a muncit cot la cot cu muncitorii și zidarii veniti din Maramureș, a pus umărul la tot, de la sapă
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1450427159.html [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
uimirea și miracolul însoțesc toate clipele copilului, dar trece repede, lăsând cele mai frumoase amintiri. Copilăria este regatul în care nu moare nimeni, spunea cineva, deoarece copilul în naivitatea și optimismul său, nu conștientizează actul morții, micile lui spaime și înfiorări sunt cele în descoperirea naturii. Lucian Blaga credea despre copilărie că este „Inima tuturor vârstelor”. Această afirmație are conotație filozofică: din fiecare vârstă a omului nu ar trebui să lipsească germenele copilăriei, asemuit cu acel organ - inima, căruia i se
SA NE IUBIM COPIII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Sa_ne_iubim_copiii_vavila_popovici_1338480572.html [Corola-blog/BlogPost/358508_a_359837]
-
avem de trăit. Lumina asta caldă ne trimite cu gândul la casa părintească sau cea a bunicilor peste care se împrăștia generoasă în oricare răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 by http://confluente.ro/8_martie_sarbatoarea_darului_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
PUS ÎN CUVINTE CE-AM PUS ȘI-N CULORI)... In inginera-poetă, Domnica Vărzaru, iși dau mana in bună înțelegere două aspect care par opuse: ancorarea în realitate și trăirea în emoție și frumos. Poezia sa, deși este învăluită într-o înfiorare mergând în profunzime, atingând sensul intim al vieții, totuși, în general vorbind, este o poezie care dezvăluie o fire echilibrată. Deși este o persoană puternică, dinamică, neobosită, este în același timp sensibilă ă și în lumea poeziei se mișcă cu
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1471334294.html [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
de cặmile Pe acele vagi cặrặri sau iluzorii Drumuri care cặdeau pe-un colț de cer Scrîșnind în ritmul tandru al culorii Care destramặ visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepặda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gîndirea groteștilor atei Care știau în tainặ din glorie sặ-și fure Și prefặcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zặpadặ confecționau inele Urlau de
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pe_mine_nu_m_a_iubit_nici_o_femeie.html [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
jelitul sihastru. Un cer senin să-mi stea de veghe, când febra nopților și îndoiala vor înălța un rug, în fiecare lacrimă și-n fiecare oră de-așteptare. Doctore, te rog,bandajează-mi sufletul c-o nouă poveste, o nouă înfiorare. Să cânte vântul în flaute de dor, să-mi ducă gândul până dincolo de zări - și de va crește iarba în fiecare rană -, străinului să-i spui... să răsădească o floare și-o dragoste solară, la umbra unei sălcii plângătoare
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
rog, prescrie-mio dragoste mare,să-mi astâmpăr sfâșierea dinjelitulsihastru.Un cer senin să-mi stea de veghe,când febra nopților și îndoialavor înălța un rug,în fiecare lacrimă și-n fiecare orăde-așteptare.Doctore, te rog,bandajează-misufletulc-o nouă poveste, o nouă înfiorare.Să cânte vântul în flautede dor,să-mi ducă gândul până dincolode zări -și de va crește iarba în fiecarerană -,străinului să-i spui...să răsădească o floare și-o dragostesolară,la umbra unei sălcii plângătoare,în amintirea clipelor ce
VALENTINA BECART by http://confluente.ro/articole/valentina_becart/canal [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
despre lacrimi și zâmbete, despre cum este și despre cum ar vrea să fie pe plan spiritual. „Mi-e sufletul cuprins de dor/ De slăvile albastre,/ Suspin ades și mă-nfior/ Privind mai sus de astre.” (Dor de cer) Dorul, suspinul, înfiorarea aparțin acelei stări poetice ce predispune la tristețe, fără a lăsa însă loc, teatralității sau ludicului. Autoarea ne transmite o stare afectivă pură, în care lacrima devine cel dintâi simbol al tristeții, fără a cădea în dramatism. „Din umbra-ntunecată
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 by http://confluente.ro/Cand_dumnezeu_este_cu_noi_intr_o_iubire_inlacrimata_versuri_de_cristina_francu.html [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
o speria pe fată. Se juca cu răbdare apoi încercă din nou cu delicatețe să pătrundă în tainele necunoscute ale divinității. A fost întâmpinat cu un ușor scâncet și cu o mușcătură a umărului stâng. Simți nu numai căldură și înfiorare de plăcere, ci și cum un lichid se prelinge spre prosopul de protocol al bunicii sale. Andrada tremura toată, însă acum tremura nu numai datorită emoției actului împlinit, ci și de plăcerea împreunării cu omul de care se îndrăgostise și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406019738.html [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
bucurie, deși nici aceasta nu-i exclusă: «nu-i nimeni să rămână / prin gări / pe la c[u]antoane», sau, tot în perimetrul ceferist-liric: «surd și mut / în geometria cu fractalii / un tainic trans cuantonizând», p. 28), ajunge (dar fără vreo înfiorare cosmic-hyperionică) în «timpul zero», un timp de «talmeș-balmeș», de-un «quarc top», apoi, în primul timp, «timp suspans» (nu „suspendat-prezidențial“), care «a plecat să-și țese spațiul» (p. 30), în „curbatul“ / „buclatul“ timp interior, până la a ceasurilor „obosire“ aducătoare de
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TĂCERE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cu ochii goi, privește peste umăr din stânga înfiorării. Mă împinge dincolo de inimă. ,,Să te îmbrățișeze văzduhul!’’ rostește rece, direct în urechea timpului, măsurându-și, nemăsurându-și puterea... Ascult din sufletul celulelor vibrația distanței, privesc cum se întoarce cu spatele la ecoul vieții. Cu umărul stâng încremenește înnoptarea. Se întinde șoptind
TĂCERE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1485288261.html [Corola-blog/BlogPost/374220_a_375549]
-
sălășluit splendoarea lui Dumnezeu am pus schimonosirea la față a fariseului, a fariseismului ? Dezlănțuirea evenimentelor cotidiene în haotica lor rostogolire detună grav fragilitatea oamenilor și mai cu seamă a tinerilor, care trăiesc, de regulă, mult mai intens bulversarea acestor evenimente. Înfiorarea lor e covârșitoare, asemeni frunzei plopilor care tremură permanent, chiar și în timpul de pace al liniștei. Șansele nu pot fi decât două: ori trăiești orbește ca un individ oarecare, purtat de moleșeala neputinței, ori privești prin limpezimea spiritului, confruntându-le
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_succesul_gheorghe_constantin_nistoroiu_1354533236.html [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
naosului, s-au oprit sub policandru, au făcut semnul Sfintei Cruci cu Sfântul Disc și au trecut pe lângă fiecare credincios. În liniștea profundă a Bisericii s-a auzit numai zgmotul făcut de cădelniță și pe chipurile oamenilor s-a citit înfiorarea provocată de o apropiere așa de mare de Iisus Hristos ale cărui Trup și Sânge se află pe Sfântul Disc. O emoție nefirească mi-a pătruns în întreaga ființă și simțeam că nu mai pot articula cuvinte. Vinerea a fost
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1396882568.html [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
Se limpezește aerul În jurul meu și cerurile toate Se deschid, Până aproape de Dumnezeu. Dacă vrei Cu tine să rămână, De frumusețea ei neterminata, Precum de chipul apei Din fântână, Să nu te-atingi, Să nu te-atingi vreodată. Ce sfântă înfiorare Se coboară În trinitatea ființei mele întregi! Citește-mă Cu grijă și răbdare, Citește-mă În fiecare seară, Spre dimineață o sa ma înțelegi. Când vine ea, Poezia, Întunericul Pleacă... LINIȘTE Calcați încet, Să nu-mi treziți Cuvântul, A adormit de
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/La_multi_ani_poetului_nicoale_nicoara_ho_mihai_marin_1353582044.html [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
de cămile Pe-acele vagi cărări sau iluzorii Drumuri care cădeau pe-un colț de cer Scrisnind în ritmul tandru al culorii Care destrăma visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepăda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gindirea groteștilor atei Care știau în taină din glorie să-și fure Și prefăcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zăpadă confecționau inele Urlau
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Poeme_baroce.html [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
tot mai mult din terenul descriptiv, ființa pare a se supune unui filtru meditativ („Litanie pentru Emma”). Întâlnim momente de măiestrie formală („Ikebana”), iar universul e rural și domestic („Șarpele casei”). Meditația gravă nu exclude puritatea izvorâtă din alb, iar înfiorarea în fața trecerii este percepută sub forma oximoronului „veșnicie vremelnică” („Chipul verii”), îndemnând la un efort de adaptare: „Învață, suflete, schimbarea/ ca pe o piesă de mult scrisă” („Terapeutică”). Acum feminitatea este investită și cu vocația sa constructoare, amintind de Ana
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Victor_teisanu_carte_de_poezie_lu_victor_teisanu_1343826921.html [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
cel mai focalizată pe surprinzător și senzațional are o delicatețe indescriptibilă a și acum ca și totdeauna frumoasei la suflet și chip artiste, Pompilia Stoian. Împarte viața citadină cu o comunitate care o respectă a Braunschweig-ului, în Germania, vizitează cu înfiorare țara natală, păstrează legături cu cei pe care îi are apropiați, dintre prietenii dragi. Ei îi întorc, fiecare în felul său, prietenia. Are o fiică pe care o cheamă Pompilia Dominique, este Master al facultății de jurnalism, la universitatea Boulder
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415811863.html [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
lucrând. Toate detaliile indică gingășia tinerei fete. Încercăm să dăm o explicație culorii violet-pal a rochiei și ajungem la concluzia că ea semnifică sacrificiul fetei; preferă arta, respectiv pictura, trăirii intense a vieții materiale. Și încă o dată am simțit acea înfiorare pe care ți-o transmite arta! Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), pictorul impresionist, prieten cu Claude Monet, este prezent aici, în muzeu, cu tabloul Pe pajiște (In the Meadow). Coloritul tabloului este plin de lirism și căldură. Pictorul nu s-a limitat
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_metropolitan.html [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
troienească ale noastre drumuri. Ci iartă-mă tu, floarea mea de tei, Ce-ai înflorit la mine-n grădină, Că nu-ți pot da atâta căldură și lumină Cât de la mine poți să vrei. Și pleacă-te să-ți simt înfiorarea, Să te sărut pe creștet și să plec Acolo unde-atâtea doruri încă trec. Și unde-mi sună-cântec depărtarea. Leonid IACOB Referință Bibliografică: ție, floarea mea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi
ŢIE, FLOAREA MEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 by http://confluente.ro/Tie_floarea_mea_leonid_iacob_1363428884.html [Corola-blog/BlogPost/345285_a_346614]
-
în ciuda senzației aceleia stranii a nemișcării date de ternul peisaj. Pentru că dorea să fie încredințat de adevăr, verifica: deschidea rucsacul trențuit, răscolea printre prețioasele nimicuri purtate cu el în acest drum, găbjind acel ceva căutat. Îl apuca în palmă cu înfiorare, străpungându-l cu o căutătură lacomă, nădăjduind confirmarea în... ce?! În comoara sa, unică minune a lumii pentru el! Drept era, în juru-i nu mai rămăsese ceva cu care s-o poată asemui... Și cu sufletul plin de căldură, cu
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
populare petreceri, petrecerea nunții, la care lumea se distra, dansa, cânta etc., până când venea rândul aedului și se producea, cum spuneam, punctul culminant: se rostea, cântat, lungul text al unei balade, al unei epopei homerice... Și toată lumea amuțea, ascultând cu înfiorare!... Nunțile durau mai multe zile, iar poetul avea timp să spună până la capăt cum a fost când s-a supărat atât de cumplit Ahile!... Sau cum a fost să moară haiducul Toma Alimoș... Pe vremea lui Shakespeare lumea pestriță a
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/ion_coja_1470876143.html [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]