542 matches
-
avea nevoie să apese pe butoanele care Îi aprindeau ochii, cu nările fremătânde, cu gura deschisă imperceptibil, se ridică și spuse: Merg În pat la mine, dar s-a făcut iar frig aici, te rog mai pune pe foc! Băiatul Înfiorat și plin de o speranță ce stătea pe muchia unui cuțit, se ridică să mai Întărească focul, trase cu ochiul la Ildiko cea Înfrigurată, care tocmai rămăsese numai În combinizonul roz-bombon ce reușea să-i acopere numai ceea ce nu trebuia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În „te rog mult dacă nu știi, să „copii” mișcările mele și să execuți la fel, binghe!”, era la fel cu diferența clară că acum Va era cu un adevărat Înger feminin! Trecându-și degetele prin păr și mângâindu-se Înfiorați, și-au apropiat corpurile fierbinți, apoi capul, și buzele sau sărutat Îndelung, Ildiko Își exprima bucuria zgomotos, fără a intui că Va a rămas la primele două-trei lecții de iubire! Și-au plimbate degetele și buzele peste tot, femeia din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fabrică de șasiuri și boghiuri? Nu seamănă. De la lectura primului poem misterul se spulberă. Cartea publicată de Amelia Stănescu (Poeme/Poemi, ediție bilingvă româno italiană, Ex Ponto, Constanța, 2001) este cartea unei începătoare, cu intenții frumoase, dar fără mare talent. Înfiorată, ca orice adolescentă, de descoperirea dragostei, autoarea își notează trăirile: „mâini care se închid / muzica primului sărut / marea - purtătoarea urmelor noastre“; „uită-te la mine, iubește-mă / nu sunt o statuie / pot coborî în mâinile tale“; „să rămânem tăcuți, să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l ajuți cu nimic, decât luându-i capul În brațe și, strângându-l la piept, să-i spui: „Adio frate... Adio!” - a vorbit Petrică, cu glas Înfiorat... ― Ce ne mai povestește tata Toader? - a Întrebat Într-un târziu Nicu. ― Aș povesti eu multi, da’ tare mă tem că s-o cam făcut de miezul nopții și unii dintre cei de față mai au treabă mâine. Și unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sărutat pe furiș mica cruce pe care la botez mi-a prins-o la gât bunica ? De câte ori, chiar și acum, când calitatea de medic mă pune în fața unor decizii care pot fi grele în consecințe, de câte ori nu ating cu degetele înfiorate conturul obiectului sfânt ascuns cu grijă sub veșmântul alb ? Ca și acum..." Simte, este convins că simte cum degetele se încarcă cu o putere miraculoasă care îi orientează gândul și intuiția. Decizia este imediată, limpede : Trebuie să verific imediat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o vitrină enormă, de zece-cincisprezece metri pătrați, plină cu pilule de toate culorile: acestea sînt, în medie, medicamentele pe care le înghite un individ modern pe parcursul vieții lui). Mumiile egiptene, deși impenetrabile în misterul lor sepulcral, „comunică", indirect, cu vizitatorul înfiorat, dezvăluindu-și, în detaliu, în lungi comentarii simpatice, strategiile îmbălsămării. Experimentul moral-didactic atinge apogeul la amintita închisoare „Clink", unde nenumărați englezi (și nu numai) au pierit în chinuri groaznice, în vremurile tradiționale. Instrumentele de tortură îți fac pielea de găină
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior -înghițită, după o confruntare directă, de balena albă - și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile autocrații). Căpitanul privește marea (cu un concept al lui Gabriel Liiceanu) ca „limita de depășit" și, de aceea, arogant, îi sfidează pe cei care îl îndeamnă la
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
trece prin iatacul fiului acestuia și somnul lui Că-tălin îi oprește pașii, o fascinează, îi prevestește chiar abandonul iminent. Adormit, Cătălin seamănă cu un ani-mal sălbatic care s-a refugiat în specia umană din debilitate, din dezadaptare. Întreg corpul pare înfiorat de o electricitate lentă, materială, și spasmele lui se înscriu armonios într-o mișcare de supremă flexiune. E. B. își închipuie somnul lui Cătălin ca un înot în spații abisale, pe spinări acvatice, printre alge și sfărîmături de corăbii, un
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
masă și, "în felul lor, cred în lumea de dincolo", se afirmă în articolul din Osservatore Romano care îl citează pe același preot iezuit. Al Jean, producătorul executiv al serialului, a declarat, luni, pentru Entertainment Weekly, că este "șocat și înfiorat" de acel articol, adăugând că membrii familiei Simpson merg la slujbele organizate în Prima Biserică Presbiluterană (Presbylutheran First Church) din Springfield. "Am arătat destul de clar că Homer nu este catolic", a declarat Al Jean. "Nu cred că ar putea fi
Homer Simpson din The Simpsons este catolic. Vaticanul îi îndeamnă pe părinţi să le permită copiilor să urmărească aventurile acestora () [Corola-journal/Journalistic/71083_a_72408]
-
înflorește precum / borhotul de după primul must”, pe de altă parte Îngerul, făptură neștiutoare de tertipurile esteticii: „Îngerul care mă ține în brațe / ca pe un prunc al nimănui / nu știe că scriu acum un poem”. Situat la mijloc, bardul înregistrează înfiorat nu doar impactul celor două tărîmuri, apte a dezlănțui „un război galactic”, ci și propria sa uzură morală. Ni se propune astfel o suită de trăiri pătrunzătoare chiar prin insuficiența lor, prin dispoziția lor declinantă convertită în carate lirice: „pofta
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
cu aur și cultură întreg Orientul, fu înecat în sîngele stirpei sale și al refuzului inflexibil de a abjura. Demnitatea dureroasă a înțelesului, care face din această năpraznică încercare un sacrificiu ritual, găsește ecou pe măsură, într-o execuție artistică înfiorată. Capul desprins de trup, tratat în ceară pierdută, ovalul lui, ca o coajă fermă, se raportează, în patetic și fragil, la înclinarea brâncușiană a Muzei dormind: visarea, plutind de data aceasta peste apele morții, se alătură, ca pentru un suprem
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
unui imaginar torturant, delimitând mai multe «registre» (eminescian, neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia bacoviană
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
Bacon. Iar Marcello Venturoli, care găsise în Pavilionul românesc expresia de cea mai rafinată emoție din întreaga Bienală, implica, în aprecierile sale, dimensiunea poetică în sens amplu, crocian, aceea care, într-o reprezentare de o imediatețe sezisantă, suscită ecouri vast înfiorate, un colocviu fratern cu veacurile de înaltă cultură, a văzului și a cugetului. * Unde ni s-au încrucișat privirile, pentru întîia oară? La Roma, înainte de sfîrșitul anilor ’60, în atelierul lui Nicodim de la Accademia di Romania. Scutit de facile exteriorizări
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
cu efect ilariant să se cupleze pe o problemă cu miez speculativ ca profilul ei să prindă mîzga unei dispoziții hazoase. Atîta doar că ceea ce se pierde e conștiința întîlnirii cu un irevocabil mister. Hohotul mucalit nu predispune la meditații înfiorate, iar filosofia, cînd e luată ca pretext parodic, îți dă senzația stînjenitoare că asiști la o contrafacere voită: amputezi un orizont reducîndu-l la mărunțenia plată a unei poante facile. De aceea, în orice banc făcut pe seama filosofiei există un fond
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
va dura această muzică, vom merita să fi văzut, de pe o culme, pământul făgăduit. Cele două texte borgesiene, interviul și poezia, au apărut în două publicații: "Luceafărul", respectiv "Suplimentul Literar al Scânteii Tineretului". Încă se mai puteau strecura texte inedite, înfiorate, fie și în reviste culturale ticsite de evenimente politice prezentate în obișnuita limbă de lemn. Nici vorbă însă, în acele zile, să cauți o editură care să-ți publice ție, traducător necunoscut, un volum întreg. Îl descoperisem vrăjită, pe Julio
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu este decât pierzania și absența lumii". (Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă și neființă, pe linia de demarcație dintre zi și noapte, în presimțirea înfiorată a unor zori metafizici, ni se pare a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
Poetul problematizează, pune sub semnul întrebării adevăruri prestabilite, mirarea fiind starea esențială ce-i structurează viziunile și afectele. Chiar nostalgia, dintr-un poem ca Verile Transilvaniei, are încrustată, în filigran, o retorică a originarității, prin care glasul poetului își caută, înfiorat, obârșiile: „Vin verile Transilvaniei/ cu umede ierburi,/ cu păsări și cer...// Vin verile Transilvaniei,/ le aud prin sânge ușoare cum trec - / miresme de sânziene/ și de porumb încruzit,/ cântec de greieri prin care/ calcă sfioase, țărăncile...”. De altfel, interogația revine
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
viața lor). Interludiile erotice (scrise în italice), având același sound muzical, dar „instrumente” feminine și arome culinare diferite, dau întreaga măsură a virtuozității stilistice a lui Radu Țuculescu: „Prefera preludii lungi, cu execuții rafinate. Degetele sale înlănțuiau arpegii pe pielea înfiorată, insinuându-se peste tot cu delicatețe, dezvoltând variațiuni fanteziste”, „Săruturile ei urcându-i-se spre ceafă cu lentoarea unor crabi... Apoi transformându-se în nisip ce se scurgea încet, ca dintr-o clepsidră, pe șira spinării...” ș.a. Fragmentele acestea, amintind
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
pierd mama la vârsta tremurătoare și incertă a adolescenței: „Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...)...” Această moarte încarcă Fragmentele..., dar și multe dintre poeme cu o tânjire înfiorată. În plus, gândul morții este brutal secondat de semnalele trupului ca unic garant al durării: „Am simțit deodată cât de precară e alcătuirea asta de sânge, de carne. [...] Corp repede trecător, corp repede trecător, corp repede trecător”. Cartea lui Ion
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
de noapte, o bufniță vigilentă și tenace, dar o bufniță ale cărei orbite, larg căscate, lasă să transpară pînzele umorale ale unui neastîmpăr tineresc. Un ghiuj inteligent, zglobiu și uns cu toate alifiile, care a cunoscut toatenă: fără acea atenție înfiorată de care nu se molipsesc decît firile credincioase, gustul vieții nu poate fi simțit. figurile exilului românesc și care, dacă ar povesti tot ce știe, ar răsturna piedestale și ar pune altele în loc. Așa se face că, la 85 de
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
prins clarobscurul destinului și șansa de a vedea cîte ceva în țesătura lui. Stroescu-Stînișoară e cu precădere un doctrinar al ideilor, nu un artist al cuvintelor, dar un doctrinar a cărui fabulă finală e de esență creștină: fără acea atenție înfiorată de care nu se molipsesc decît firile credincioase, gustul vieții nu poate fi simțit.
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
de futilități. Am înțeles cum la orice Fugă din Bach trebuie să fii atent la tăcerea basului. Așa cum trebuie să fii atent la tăcerile lui Cehov. Tema Fugii este una dintre cele mai grele de sens, mai misterioase și mai înfiorată metafizic. Aici se pune o mare întrebare. Iar marile întrebări, spune Dan Grigore, nu primesc răspunsuri facile. Răspunsul creează aici o tensiune, o neliniște, o agitație. Psihologia vocilor este perfect definită. Ea determină un soi de teatralitate și de aceea
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
Ghiberti. Înfățișările motivului închipuite în expoziția noastră rîvnesc mai degrabă spre o sacralitate mai slobodă, spre acel fond de remanență mitologică - în jurul lui Pan și a unor anume răsunete dionysiace, de care s-a servit exemplar Lucian Blaga, în lirica înfiorată a începuturilor: cînd zeul «prinde-n palme încetișor căpșorul mieilor», să-i caute «sub năstureii moi de lînă», iar boii în lan, prin flori de sînziene, «își rumegau căldura pe sub sălcii»; și «mă miram - spune poetul - că ei nu văd
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Nostru Biroul Politic). Sau într-un poem închinat lui Paul Goma, referința la un coșmar datatlocalizat fără greș (VorbaIago). Un alt procedeu al lui Nicolae Coande e dat de-o potențare oximoronică a factorilor terifianți. Vocea puternică scade, devine șoaptă înfiorată (Roagă-te să nu se întîmple iarna). Același efect îl are oscilația între grandiosul sumbru, strivitor și delicatețea pe care Erosul înțelege a și-o păstra (Tălpi mici). Aplecat să înțeleagă „cărările filozoficești ale trupului/ și delicatele sale contorsiuni”, autorul
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
tălpi florile trimișilor din adîncuri, flori ale/ copacilor scuturați de furtună astă noapte,/ într-o grădină. Grădină/ a bunicului tău, găsit mort acum trei ani în coliba/ lui de popas, jumătate îngropată/ în pămînt, care te sperie și azi: calci înfiorată, ai năluciri,/ cei ce vin pe urmele tale vin bubuind/ și se succed pe urmele lor asemenea valurilor Mării Negre./ Cine sunt? Sunt/ trimiși ai substanțelor interzise, din adîncuri, în luna/ mai. Nu-s substanțe minerale? «Sunt trimiși/ ai substanțelor interzise
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]