7,523 matches
-
deșert ea îl întâlnea atât de rar încât aproape îi uitase chipul numele dogoarea privirii nici nu era sigur dacă îl întâlnise vreodată sau doar își aducea aminte ca de prima iarnă din viața ei de cactus care uitase să înflorească ca de prima pradă din viață ei de lupoaică fără vizuină el era puțin floare de cactus puțin vizuină dar ea dar ea xxx el scrisese pentru ea un poem nemaivăzut un poem cum numai o dată în viață care nu
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
era aproape sfâșietor de aproape cum lama de cuțit cum cuțitul de lamă ea nu îl vedea dar îl auzea se oglindea și pentru prima dată se vedea atât de clar atât de clar încât un stol de spini îi înflorea în carne el era pe zi ce trece pășesc tot mai greu în mine ca rugina s-au adunat toți morții straturi-straturi perfectul mecanism tot mai des o ia razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci sporește-n mine se
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
sănătatea pe un potir cu vin bisericesc, precum culoarea ochiului, divinul, mănturnurează-n candeli ce ațipesc. Doar piatra lunii visul Întărâtă, rubinul Învelește rana mea, safirul crește-n camera ocultă, cerșește mir și glas de cucuvea. Nu dau nimic, topazul mă-nflorește, turcoazul plânge, fă-mă o cișmea! Deaceea-ți scriu acum, la miez de noapte: vreau să trăiesc, să mor și moartea ta! Ciută albă - iarna din mine, Hades visează, Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
rostirii arvuna-i un ort, viermele mărul nu Înțelege, și când mor tot nu mor: sunt proscrisul poet, nomad fără cort! Diadema ta de gheață ce minune a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
vâsc te Înzeiesc, În schimbul morții mele vreau Lumina... Sunt Într-o gară a vieții, fără acte și certificat de bună purtare! Ca două șine de cale ferată, inima mea și a ta - În tandem, cataclismul sublim! Dacă aș ști când Înflorește magnolia, sufletul tău Înmiresmat de dorul de mine, nu-i așa că ai tremura sub biserici săpate direct În ostroave de mirt? Da, sunt rătăcitul poet Într o gară pierdută la cărți, poemele mele aleargă costelive În lună, apropiați stăm unul
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
nici căciulă, În sângele meu Poezia burează. N-ai pâslari, nici cojoc, nici broboadă sub gând, mâna ta desenează o plajă, șemineul din mine asmute un foc, jăraticul vieții - trădată iscoadă! Sub brad e ascunsă tăcerea din noi, Bethleemul stelar Înflorește, port strălucirea acestui poem, trenul din vis nu mai sosește... Prietene de dincolo de ziduri, hai să-i spunem ei, Încă o dată: „Eu nu voi fi eu, moarte, până nu te vei uni cu viața mea, desăvîrșindu-mă ntru totul...” Dar acum
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
vei putrezi, golind trupul tău de suflet ca pe o fîntînă seceta, vîntul buzelor ei să fluiere prin oasele tale ca printr-o orgă uitată în creierul munților, cele o mie de cuțite ale ei înfipte în inima ta să înflorească din tine ca un buchet de garoafe, venele tale să sece, botic mort de iepure în țărână vie - am fluierat doar o singură dată, să se audă de o mie de ori cum stau singur și visez cum stau singur
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
-l vor biciui vînturile - nu sunt norii din cer ca norii de praf prin care m-am zbenguit pe cînd habar nu aveam cine sunt, prin cei de sus, îngerii, prin cei de jos, umerii încovoiați de singurătate, rochiile femeilor înflorind în creierul meu ca primăvara în lunci brîndușile, sînii lor doar pe pămînt, în cer zefirul, sec ca o măduvă de trestie, lumînărică aprinsă, mijlocul meu șerpuind pe pămînt, fitil ars în candelă, fum urcat la cer - o mie de
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
întunecime e viu doar în ape în noapte e alb ușor și elastic crupa albastră lungă Pace vouă cîmpiilor caselor, calul cu o floare în tîmplă aude calul cu potcoavele arse simțind moartea în cutele negre și dese pace pace înflori și din moarte ochii dați pe spate și lungi ca vitele iubind pămîntul cu boturile arse Pe noi cei care ne-au dus în spate caii să ne ierte atît compunerii și descompunerii malului de unde ies capete de femei vinete
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu țipătul lor pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul și copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Ștefan Ioanid 21 aprilie 2007 Azi dimineață trandafirul japonez de pe terasă a înflorit a doua oară era plin de spaimă plin de toate lumile infinite din care tocmai venise 22 aprilie Este ajunul Paștelui spre seară pe lângă lac printre pini și tufele acelea cu flori roșii al căror nume nu l-am știut
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
cum moare încet, surâzând, cum citește, scrie, vorbește singur. Într-adevăr Într-adevăr, flacăra, flacăra - Flacăra. O laudă, s-ar zice, a lucrurilor. Pe care tocmai le face scrum. Fragment de frescă Un Sfânt Francisc predicând, predicând, cu un crin înflorit în mână, cu capul ușor aplecat sub jugul blând al aureolei. Dând, răbdător, lecții unei grămezi de râme, despre cum să deprindă dreptatea liniei. Iată întrebarea Iată, da, și Întrebarea: Ce fel de sânge va fi curgând, totuși, dintr-o
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai femei uitate necăutate neașteptate nesărutate înșelate încurcate tulburate învolburate secate terminate implicate sfidate insultate torturate somate paralizate decapitate împușcate exterminate înghețate nerăzbunate și doar una singură răsărind strălucind înflorind Mi-au promis cî vor veni ăn dimineața aceea Mi-au promis că vor veni în dimineața aceea nu au venit doar ei mă puteau ajuta așa că am continuat cu disperare să-i aștept zilele și nopțile treceau fără ca ei
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
cotropită de trandafiri și mă tot ruga și eu să mă duc nu m-am putut ridica eram greu ca pământul îmbibat de blesteme dimineața m-am trezit cu zăpada afară cât gardul și eu îngropat sub mormane de trandafiri înfloriți mama atât de rău s-a speriat că i-a țâșnit din gură un roșu trandafir care a despicat satul în două deîndată oameni trăsniți de mirare au început să își plimbe pe trupul meu privirile eu râdeam apoi mi
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
e copil umezește la nesfârșit greața sentimentelor noastre el e copilul din care fluturii își ridică stăvilar e lăcusta care își pierde corpul în agitație bărbat cu creneluri care mărunțește viața fără membrane bărbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghină ** îi aud pe locatarii casei de alături și picioarele lor pe rogojini. în spatele ușii în casa în care mă las presat ca o tăietură de ziar toxică în anticamere nu găsesc nimic intim îmi aștern propriile murdării fieste
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul clipei Am descifrat îngrozit câteva clipe fremătătoare voracele hieroglife mișunând pe chipul său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă cât degetele mortului s-au
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
de îmbătat nu te poți îmbăta pentru că aici nu există bodegi, ci numai complexe alimentare de unde nu poți cumpăra decât pe bon o sticlă de votcă, atunci când se bagă; e atât de frumos cu tufele lui de trandafiri care parcă înfloresc numai rămurele uscate și spini, scaieți imuni la devenirea întru anotimpuri, adică mereu galbeni și casanți, bănci de fier pe care nu te poți așeza decât ca un fachir, leagăne, tot din fier, pentru copiii surzi ca să nu le audă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Emil Brumaru La focu-ascuns al sufletului tău îmi înfloresc iar mîinile dibace Ce-or ști din trupul alb și sfînt a-ți face Un instrument, și pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
dureros este să nu ai umbră niciodată! N: Ce noapte lungă mi-acoperă tâmpla? Singur în mine însumi lucrez precum norul își fabrică ninsoarea. D: Voi înmulți apele ca omenirea să-și spele păcatele dar numai ție izvor nou voi înflori. M: Tu care porți zaua de aur cheia pântecului meu vino în somn și unge-mi instinctele să pot răbda blestemul pe care l-am vinovat. N: Apa amniotică îmi degeră tălpile transparente și păstăile degetelor. Dinlăuntru îți presimt ochii
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
am să plantez un mănunchi de lăcrămioare și doine. Iar toate am să le încap pe o mică frunză roșiatica de arțar, pe care să o țin în palmă și să o ud cu belșugul lacrimilor de dor, pentru că pomii, înflorind și rodind, să îmi aducă mângâierea unui zâmbet.
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
rog...”, Îi răspundeam râzând și o zbugheam pe ușă. Nu știu dacă semănam cu Thalia, dar știu că atunci mă iubeam pentru prima oară În viață. Mă iubeam pentru că eram fericită. Îmi plăceam trupul și imaginea acestuia În oglindă. Parcă Înflorisem dintr-o dată, ca cireșul din fața blocului care Își scutura florile pe fereastra mea, În fiecare an. Iubeam fără nici o condiție și simplul fapt că mă aflam dezbrăcată În fața acelei oglinzi vechi, Îmi unea sufletul cu cerul. Fiecare centimetru de piele
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Sfântului Grigorie este o extensie a teologiei sale sacramentale<footnote Herbert Musurillo, From Glory to Glory: Texts from Gregory of Nyssa’s Mystical Writings, Scribner, New York, 1961, p. 22. footnote>. Facultățile sufletului, ridicate la o înălțime dumnezeiască prin Sfintele Taine, înfloresc și rodesc în urmarea de către om a vieții spirituale. Sfintele Taine au fost numite de Sfântul Grigorie modul de a fi al Bisericii (τὰ ἔθη τῆς Ἐκκλησίας)<footnote Cf. Pr. Drd. Pop Liviu, „Doctrina Sfântului Har la Marii Părinți ai
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
l-au umplut de lumină, de bunătate, de farmec, de ambiție, de mărinimie, uneori de tristețe, de succes, de curaj, de rafinament, de bucurie, de responsabilitate, dar și de dor și cinstire pentru Marele sau Neam. Măreția unui Om ales înflorește din aură Chipului în care se reflectă harul Duhului Sfânt prin care odrăslesc virtuțiile morale ale Asemănării intru Atotcreator, prin mireasma îndumnezeirii sale: din Adevărul lui Dumnezeu spre slavă Neamului Dacoromân, din sânul poporului spre sufletul său, din conștiința Națiunii
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
ne îndeamnă să-l îmbrățișam pe Artur Silveștri ca fiind: „a fost și va rămâne un far, unul dintre cele mai minunate modele umane ale acestei epoci, în care tocmai modelele și caracterele lipsesc”. Că o mlădiere a spiritului, Gabriel înflorea în oamenii pe care și-i alegea cu migala, cu dorire, cu duh, îi sadea apoi în sufletul său pentru a înmiresma Marea Grădină a Maicii Domnului nostru. Gabriel Artur Silveștri era conștient că Neamul nostru care făcea parte din
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
al opiumului. Deja, 9 provincii care acum 2 ani declarau că nu mai au ferme de mac, au reînceput cultivarea lui, în mare parte din cauza prețului foarte ridicat al opimului. Traficul de droguri este o afacere condusă de mafia, care înflorește în zonele violente și sărace. Mulți fermieri care au revenit la cultivarea macului au declarat că fac lucrul acesta din cauza insecurității și din lipsă de alte opțiuni agricole. A-ți vinde față ca să o căsătorești pentru a-ți achita împrumuturile
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]