121 matches
-
XlX-lea, acest apel la o putere atemporală, deopotrivă protectoare și unificatoare, acea evocare a Evului Mediu, perioadă privilegiată a unității spirituale și a solidarității umane, nu aparțin nici pe departe ultramontanismului catolic. Ele pot fi regăsite, susținute cu aceeași înfocare atît în textele fundamentale ale bisericii saintsimoniene, cît și devierile sale de natură pozitivistă. Desigur, nu se punea problema ca Saint-Simon sau, și mai puțin, acei nemărturisit discipol al său care a fost Auguste Comte să instaureze vechea autoritate pontificală
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dimineața. Toate gusturile metalice să ne facă să ne gândim la tuberculinism sau un element luetic. Dorințe și aversiuni: Extreme: lucruri fierbinți sau reci. Tânjește după lucruri indigeste, cretă, var, ardezie, creioane etc. Dacă nu primesc, ei își doresc cu înfocare (este cu totul particular la pacienții tuberculinici - H. Choudhary); văzut mai des la fetele tinere, la copii și la femeile însărcinate. Ei râvnesc la lucruri neobișnuite; sare și o vor mânca singură de pe farfurie. Ei vor mânca mai multă sare
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
opteze pentru salariul de la școală (fiecare cadru didactic ce era și slujitor al bisericii era obligat de lege să nu primească decât un salariu). În această perioadă, diaconul învățător nu stă departe nici de politică, susținându-și cu aplomb și înfocare ideile. Iacob Negruzzi, în Electorale îl portretizează sub numele literar de Părintele Smântână, devenit apoi celebru. Criza familială se acutizează în momentul în care soția, tot mai mult atrasă de egumenul călugăr Isaia Vicol Dioclias, va părăsi căminul, copilul și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
am luat, pe el îl vreau și niciodată nu m-oi învoi cu altul, măcar să zică tata și alții orice ar zice”173, decisă să treacă peste păreri preconcepute și conveniențe sociale inutile, fiind pregătită să-și dezvăluie iubirea cu înfocare: „a mărturisi și-n fața preasfinției tale, și deci a lumii întregi, cununia noastră, săvârșită până acum numai în fața lui Dumnezeu” 174 . Manifestă aceeași viclenie și abilitate oratorică și în cererea unui răspuns favorabil: „De aceea dar, te rog cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care îl caracterizează pe cavaler, femeia testează vasalul îndrăgostit doar pentru a-i proba și mai bine calitățile. Scenariul este completat cu primirea în dar a unui inel pe care ea îl dăruiește ca semn al îngăduirii admirației primite cu înfocare. Iubita este cea care dă sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
5, Mai din Povestirea neguțătorului). În povestirea a zecea din cea de-a doua zi a Decameronului, Dioneo își propune să istorisească o întâmplare care se dorește ilustrativă și certifică faptul că femeile își vor urma mereu instinctele, căutând cu înfocare dragostea, mai ales atunci când nu le este oferită și accentuează faptul că nimeni nu le poate cere o abstinență forțată, percepută de narator ca „silnicie”871. Bartolomea, „una din cele mai frumoase și mai râvnite tinere din câte se aflau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
n.) 257 onorabilitatea, gingașă și angelică, ca o fecioară, în pasiunea ei pentru Troiolo, manifestând un regret real în legătură cu plecarea din tabăra troienilor. În același timp însă, devine calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
perfid, câteodată de un prozaism caricatural, altă dată acoperit cu șalul unei imagini, și e sentențios cu un mare noroc, străbătut de o ușoară melancolie romantică. Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau. Atingerea noilor instrumente romantice (chinuri, melancolie, înfocare) sugerează mai multă reculegere contemplativă. Indeciziunea literară e tradusă cu tristeța romanticului Wanderer: Eu asemăn a mea stare cu a unui călător, Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie, și cu totul întristat, Drumuri vede, dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în droșcă și strigă nebunește la surugiu: Era noapte-ntunecoasă, Nici o stea nu mai lucea; Vijelia furioasă, Cerul chiar se clătina. Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n pădurea fremătoasă Echo trist îi răspundea. "Mînă iute cu-nfocare, Mergi ca vântul, și mai tare", Surugiului strigam. Căci pe-ăst timp de îngrozire, Ca fantasmă, nălucire Spre iubita mea zburam. În compunerile epice se salvează versurile cu priveliști carpatine și intemperii (munți sălbatici, cuiburi de vultur, castele în cețuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și construcție artistică totdeodată), dar realizarea e dificitară. Informației extraordinare și cam excentrice îi corespunde un stil romantic țipător pe o judecată umflată, prăpăstioasă. Fraza are un puls simetric trinitar artificios și vibrează de înfocare lirică, din care, nu-i vorbă, ies câteodată imagini uimitoare. Moscova e "o imensă pădure, prin care sălta o fiară sălbatecă, numită Ivan cel Groaznic"; patria noastră ar trebui să devină un rai "păzit la hotarele sale de mii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
54 și de mișcarea opozantă lui Augustus, evidențiind că personalități de mare spiritualitate ale epocii, care preamăreau cu ardoare libertatea din epocile anterioare Principatului și, care, prin urmare, ar fi trebuit considerați ca aparținând cercurilor anti-Augustus și pro-republicane blamau cu înfocare imoralitatea contemporanilor 55. Am vrea să reamintim numai câteva pasaje mai importante din eseul Despre sublim, operă care, după părerea noastră, aparține lui Dionysios din Halicarnàs56: Dat fiind că lăcomia de averi, de care suntem de-acum cu toții irecuperabil bolnavi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu poate trăi decît sub regimul sublimului. Întristăciunea se manifestă sub forma ei maximă: „lunga Întristăciune”, ca și privirea și toate celelalte simțuri și stări: „nalta ta privire”, „Înmulțită ta vedere”, „lunga suspinare”, „groaznică vedere”, „taină-ngrozitoare”, „năpastea Îndrăcită”, „nalta Înfocare”, „screamăt infernal”, „lungă așteptare”, „noapte naltă, naltă” etc. Reținem predilecția Iui Heliade pentru groaznic, nalt și lung, la care se adaugă preferința pentru Împrejurările și originile fatale ale emoției. Impresia este că starea lirică nu se produce decît prin contactul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se subțiază. Semnificativă este partea a VIII-a a poemului, nu cu totul străină de o intenție explicativă: „În sufletul meu nesațiu, delirul meu cel mare, Pe dragele ființe ardeam să le privesc, Și s-aprindea În mine o naltă Înfocare De ele să m-apropii și dorul să-mi vădesc. Ele fugea de mine ș-În veci mi-era de față; În veci eu după ele eram neobosit; În goan-ostenitoare ele mi-era povață, Dar să le-ajung vreodată În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zburam”, dar explicația este, din fericire, tulbure, imaginile sînt fugitive, dragile ființe” ale poetului se aburesc, pier În văzduh (văzduhul visului), și mesajul de la suprafața versurilor se Întunecă. Ce este, Încă o dată, acest sfînt nesațiu, acest delir mare, dar nalta Înfocare, dar, mai cu seamă, cum să citim versul: „Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-nțraripam”?! De citit Îl putem citi În litera alegoriei, dar ceva rămîne neexplicat, o temă nouă, scăpată de rația poetului, se substituie temelor repetate, alegorizate În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința. Toate acestea ajută la Înfăptuirea unei mari prefaceri: „Din prieteșugul dulce În amori cu Înfocare, Ah, crede-mă-ți, inimioară, că o așa Înălțare Dintr-o norocire mică În norocirea cea mare Suie pe om lîngă Îngeri și lîngă dumnezeire Și-l face trăind să guste a raiului fericire...”. Însă pînă a ajunge la „stepîna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu chip cinstit sînt posibile cînd „prieteșugul cu amorul Îi unit”. Însă poetul se contrazice numaidecît: prieteșugul („dar din ceruri, hazul sunetelor mari”) se transformă În dragoste nebună și, atunci, bucuria devine durere, ființa liniștită trece Într-o „ființă cu Înfocare”... Armistițiul dintre prieteșug și amor fusese, dar, scurt, pacea, desfătarea n-au putut dura. Maica lume nu primește pe roțile ei statornicia: „că pe-a roțîi tale scări/ nu primești statornicie, ci pre-. faceri și schimbări”. Nu-i trebuie mult
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mi ies cu totul din sîne, Pentru că duh nu-mi rămîne. Au nu știi, dulce lumină, Ochii mei că ți să-nchină Și că la a ta ivire, Tulburați de-a lor răpire, Ca oglinda drept soare Cipind plină de-nfocare, Cu gene Înlăcrămate Spui că inima să bate?” Ochii spun mai mult decît vorbele. Conachi sugerează existența unui limbaj al ochilor, a unui adevărat cod al privirii. Ei citesc, În ei poți citi repede intensitatea pasiunii sau diminuarea ei. Ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ți aminte de locul acel de pustietate Dătător de liniștire inimilor Întristate. Copacii cei cu mărime, apele răsunătoare La vaiete, la suspinuri, cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață mișcătoare Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îngeri și puterile cele de sus și la noi a venit și pe noi ne-a luat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 101) „Acelea pe care altădată patriarhii le doreau cu înfocare, profeții le preziceau, iar drepții pofteau să le vadă (Matei 13, 17), acelea s-au împlinit și au luat astăzi sfârșit. Dumnezeu pe pământ S-a arătat în trup și cu oamenii a petrecut (Baruh 3, 38). Să ne bucurăm
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
De ce-njosit? Cînd trupul mi-e la fel de bin' legat, Mintea de nalta, chipul de frumos Că și-al onestei dame plod? De ce Ne pun stigmat: josnici? bastarzi? Jos, jos? Noi ce-n fecund furtul naturii luăm Mai multă vlaga și-nfocare-n duh Decît în searbăd, obosit și lînced pat Intra să nască-un trib întreg de tîmpi Făcuți pe moțăite? Așadar, Legitim Edgar, vreau pămîntul tău. Iubirea tatii-i spre bastardul Edmund Că spre legitim. Fain cuvînt: legitim. Ei, legitime
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]