279 matches
-
să-l operezi de hernie și să-l faci bine fără să simtă, ca mare doctor ce-ar fi ieșit din tine dacă te-ar fi ținut tac-tu-n facultate, și râd ca un prostovan ce sunt și mă Înfoi la el, fript de indignare: da’ cu văru’ Laur ce ai? Ie neamu’ meu și sângele meu, părințele, vă iau gâtu’ la toți pentru el. — Uh, sfinte Dumnezeule, m-am Închinat de-o mie de ori că m-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă: — Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mașina blindată, tovarășul Corbu s-a trezit în fața instinctelor sale și, auzind cum miorlăie o pisică, a rupt-o la fugă, după ea. Pisica vulgaris sau pisica spitalicensis neștiind ce grad de colonel de Securitate are tovarășul Corbu, s-a înfoiat, l-a stupit (vezi celebrul blestem arghezian stupi-l-ar mâțele) și l-a și zgâriat. Tovarășul Corbu s-a întors rănit la tovarășul său de arme, adică la primul bolnav al țării, cu firișoare roșii pe fond negru, privindu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
El îmi zîmbește a amabilitate. Răspund pervers: Totuși românii... or fi ei, dar nici chiar așa! Pun radioul în funcțiune în drum de la reședință spre ambasadă. Ritmul este jos pălăria. Dar cuvintele? Aud: ama me, mata me, agaligala. Orchestra se înfoaie și toboșește grozav. Cîntărețul iar țipă: ama me, mata me, agaligala. Din nou intră orchestra pe fir. O țin băieții așa un sfert de oră. I-aș îndeplini cîntărețului dorința a doua cu mare bucurie. Adică aia cu mata me
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ea, apoi să asculți cu pioșenie slujba Bobotezei. Când intra în casa pe care și-o cumpărase, îi părea atât de caldă, ca sânu unei mame și dulce ca un cub de zahăr scânteind în soare. Perna, proaspăt înfățătă și înfoiată în fulgi de lebădă o strângea la piept că o mamă pruncul său și îi dădea o senzație de nedescris. Așternutul patului neșifonat îi părea plin de nuferi calzi când soarele strălucește peste ei, înviorându-le existența, iar somnul liniștit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul se înfoaie și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare Savastița ca opărită. Iar te-or apucat pandaliile?!?! Cine are nevoie de un hodorog ca tine?!?! "Vodă Ștefan mă cheamă!" îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească Pietrele să se mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc în îmbracă Și cu foc îl înfoaie Și-n foc îl încinge Și-n foc îl strânge Și-n foc îl cuprinde Și cu foc îl aprinde. Foc în sân îi bagă Și la inimă i-l așază. De le-i găsi dormind, De le-i găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frumos și dau samă de prăpăstiile neînțelesului. Departe de stihiile care-i macină pe cei care nu vor să vadă suflet și miez, Ada și-a așternut culcuș cald de cuvânt în sufletele noastre și din cînd în cînd își înfoaie tandră gîndurile peste noi. Bine-ai venit, Ada! Cristina Bâzu Ada n-a vorbit cu mine aproape 365 de zile, pentru că i-am spus, nervoasă fiind: „Ești trăiristă!” - în urma unui mic accident din timpul unui spectacol. Nu mi-am putut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
uriaș de falimente, care au depășit într-o săptămînă 100 de milioane de coroane. Șefii de coaliție au fost nevoiți să meargă să ceară, cu umilință, iertare. I-am văzut instalîndu-se la hotelul Sacher. Cu capetele plecate, nu se mai înfoiau în costumele lor de catifea cu fireturi și blănuri scumpe, iar doctorul Wekerle plecă pentru a forma un guvern menit să reia calea normală, pe care Ungaria, dependentă de Viena, mersese pînă atunci chit că avea să obțină, făcînd gălăgie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
chiar el în prima strofă din Memento mori (Panorama deșertăciunilor), din care face parte fragmentul Egipetul, pomenit mai sus: „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, â Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc.” Romantismul lui E., prin care el valorifică resursele poetice ale limbii materne, se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe trepte ca tecile de acacii acasă-n sat mâncam caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau să se culce blana li se-nfoia în somn la fiece răsuflare caisa face rău înfrigurat-febrilă rămuroasă dulce încă și azi mai salut pisicile din parcare Nu m-aștept ca textul acesta să ofere o explicație definitivă în privința caiselor. El nici nu contestă, nici nu probează ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să reacționeze într-un fel anume. Buzele animatronice de sub cioc se desfăcură dând la iveală un set larg, neregulat de colți pe care nu știusem că-i are. Fața neagră se învolbură - ochii lichid strălucitori - iar penele începură să se înfoaie când am aruncat puloverul pe ea. Dar când am ridicat-o, păpușa n-a opus nici o rezistență. Bun, mi-am spus, Sarah a lăsat păpușa deschisă. Se putea mișca de una singură. Astfel încât s-a deplasat pe coridor. A intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nemulțumiți de embargoul impus asupra vinurilor moldovenești și, ca să-și înece amarul, au comandat mii și mii de CD-uri de-ale lui Pavel Stratan cu melodia „Eu beu” și l-au pus pe Vasile Mangu să facă exerciții de „înfoaie șlangul”(furtunul), ca atunci când la șefi le va trece supărarea pe Republica Moldova, să nu dea greș. La fel ca la toate războaiele din lume, și la acesta, al vinului, au trebuit găsite motive, reale sau imaginare, fiindcă în fața opiniei publice
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos 259. Mai mult, poetul se obiectivează într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
puternic lucrată căpăta prin acea poză aplecată un fel de arătare adâncită, părul prin poziția asta era urcat în sus, parte cădea fără ordine peste tâmple unele vițe împleau fruntea cu argintul lor mătăsos, parte se mai ținea urcat, dară înfoiat în vechea lui ordine. Ochii, adânciți în boltiturele lor, păreau a fixa un punct sub încrețitele sprâncene, buzele gurei se îmflase crețe în meditațiune, iară barba îndoită de aplecarea pieptului își răstea în sus capătul stufos și argintiu, dând întregei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dispărînde de langoare, ochii sticleau sub genele pe jumătate lăsate și tremurânde, fruntea netedă sălbătăcită sub părul în dezordine care cădea în lungi valuri strălucite ca lemnul de nuc pe umeri și parte pe sânii care-i oprea și-i înfoia în căderea lor. {EminescuOpVII 326} AMALIA 2255 Amorul lui cel dentîi fusese foarte sensual. Pierdut pîn-atunci într-un platonism deșert și cufundat cu capul în curiozități romantice și subtilități filozofice, se-ntîmplă să ia o odăiță la o femeie măritată care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cam la o jumătate de leghe de Okehazama. Yoshimoto dădu din cap și-i Întinse casca unui scutier. După ce un paj Îi dezlegă nojițele armurii, Își scoase lenjeria leoarcă de nădușeală și Îmbrăcă un halat alb imaculat. O briză ușoară Înfoaie cortul. „Ce răcoare,“ Își spuse Yoshimoto. După ce Își legă la loc cingătoarea armurii, scaunul său fu pus pe o blană de leopard Întinsă peste iarba movilei. Extravagantele provizii de campanie care-l Însoțeau pretutindeni Începură să fie despachetate. — Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sperie vrăjmașii, Încălecat pe cai Împlătoșați, El dănțuie-n iatacuri de domnițe La mângâiosul cântec al lăutei. Dar eu, ce nu-s strunit pentru hârjoane Și nici nu mă răsfăț În dulci oglinzi, Eu, crunt ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum mărturisește undeva, paseistei i-ar fi surâs să fie „o florentină din timpul Renașterii”. Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii, literaturii se înfoaie în suita de „siluete și fantezii” Artiștii noștri (1918), în care prozatoarea, se poate spune, își face mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
înainte viața științelor exacte potasiu natriu aluminiu fuseseră cu prisosință scoase la lumină cînd ei chiar în ajunul acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
i se propuneau decernări de titluri, distincții, premii. Caragiale, și el, vorbea liber și viu despre lumea lui, despre o societate ce abia se coagula, despre mahala, cutume, despre „traducere”, despre iuțeala la mînie și patima românului de a se înfoia ineficient, despre partide politice și alegeri, despre putere și opoziție. Și despre cîte și mai cîte. Filmul lui Pintilie, dincolo de accentele de satiră politică, îl dezpovărează pe Caragiale de greutatea șabloanelor și a prejudecăț ilor. S-a scris că formula
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
guralivă". "Să vezi. Mă trezesc de dimineață și la clipa dulce a cafelei, dau buzna la telefon o grămadă de tineri și tinere din presă să mă anunțe că un anume Cezar Preda strigă la mine, dă cu picioarele, se înfoaie, sare să muște și că ce zic eu. Zic: <>. <>, vine precizarea. Tot nu știu. Stau și mă gândesc cine-o fi. De când am intrat în politică, am cunoscut mulți oameni. Câțiva politicieni - nu e printre ei. Câțiva oameni de administrație
Sever Voinescu: Cine-i Preda? Există? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39964_a_41289]
-
că a crescut șomajul, îți spune că minți, chiar dacă-i prezinți datele INS. Dacă îl acuzi că a distrus Oltchimul, îți răspunde candid „ba tu și PDL-iștii”. Dacă îi semnalezi că privatizarea CFR Marfă a fost un dezastru, se înfoaie și spune că „nu eu, Băsescu e de vină”. Dacă îi atragi atenția că profesorii, doctorii și studenții sunt în stradă cerând să-și respecte promisiunile electorale, el țipă cât îl țin plămânii „ba tu ești de vină pentru situația
Elena Udrea: Victor Ponta a introdus golăneala în lupta politică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33965_a_35290]
-
sale. Odată înscăunat, a sperat în aplauzele necontenite ale mulțimii și, eventual, în primirea a niscaiva ordine și medalii. Or, misiunea abia ar fi trebuit să înceapă din clipa înlăturării lui Ion Iliescu. Înconjurându-se de tot felul de nătăfleți, înfoindu-se în pene și ignorând cu trufie orice critică, dl. Constantinescu a sfârșit lamentabil. Astăzi, l-au uitat până și oamenii de casă. Luat de avântul polemic, la momentul respectiv am pus în evidență nerealizările (mari, enorme), și mai puțin
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre, frăgezite. Vîntul lovește. O frunză mică moartă atîrnă de buza lui. "Și mai departe?" Pînă în ultimele spuzeli ale gurii grappa se-mparte. "Adunque non schifate mai
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]