192 matches
-
muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate din țevi și din bare metalice șterpelite de pe un alt șantier din apropiere. După aspectul feței apoplectic și după răcnete, hipopotama în fustă colorată și înfoiată, și în târlici, pare să fi fost trezită din somn de larma mitraliorilor. Sau poate - de ce nu am presupune, de vreme ce gura lumii-i slobodă? - din cine știe ce altfel de răsfăț. Oricum, culoarea roșie din obraji, combinată cu părul morcoviu, se potrivește
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
În chestiunea aceea, transmise lui de un cumnat servitor la Palat; și conversația se Întrerupse când toți, cu excepția lui Dómine, se aplecară peste balustradă ca să salute niște dame ce treceau Într-o caretă descoperită Într-un vălmășag de fuste larg Înfoiate și de brocarturi, Îndreptându-se spre prăvăliile argintarilor din Poarta Guadalajarei. Erau tusonas, adică cocote de lux. Dar În Spania dinastiei de Austria până și prostituatele Își dădeau aere. Se acoperiră cu toții din nou și discuția continuă neabătut. Don Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Francisco și ceilalți s-au hotărât să stea mai În spate, alături de muschetari. Eu priveam totul cu ochii mari, vă dați seama, fascinat de lumea adunată, de vânzătorii de limonadă și cofeturi, de zvonul conversațiilor, de foiala rochiilor ample și Înfoiate puse pe cercuri din galeria femeilor, de ținuta elegantă a personajelor importante care se lăsau văzute la ferestrele catului de sus. Se zicea că regele În persoană obișnuia să asiste de acolo, incognito, la reprezentațiile care Îi plăceau. Iar prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prințesei Matilda? Ș-apoi o să ne arate iarăși pendulul și o să ne spună să-i ascultăm apele (Gaittany tăcu, căci știa că asta era cea mai mare plăcere a lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochii pe cer, care era foarte senin și sclipea bătut de stele. Exact a doua zi, Suflețel năvăli în biroul populat al lui Gaittany. . - A murit, a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany. Bietul Conțescu! De altfel era de așteptat. . - Nu Conțescu, nu Conțescu! continuă a striga convulsiv Suflețel, spre uimirea tuturor. A murit Gonzalv Ionescu. Atac de cord. După o tăcere prelungită de surpriză
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai la regularea tocmelelor agricole, ci vor încerca să răstoarne totul cu susu 'n jos, pentru a ara pământul istoriei române în toate direcțiunile, să nu rămâie nici sâmbure, nici rădăcină din ideile trecutului, pentru ca brazda să fie îndestul de înfoiată și moale să primească în ea sămânța nouălor idei... ale republicei. 79 {EminescuOpXIII 80} Se știe că toate cele în țara aceasta sunt pentru onor. tagmă, nu lucruri ce-au rațiunea lor de-a fi în chiar natura statului și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
locuri și clopotele neuronale se deschideau mirific, asemenea crinilor de mare pe pe-dunculii lor, legănîndu-se deodată, ondulând în vântul solar al aurei lui tataie. Coboram atunci într-o Scitie delirantă. Șirul de sănii fără zurgălăi, trase de căluți cu coame înfoiate, cu copitele înfășurate în fâșii de piele, ducea spre mântuire tot clanul Badislavilor, cu voinici, vâji, prunci și muieri, cu grâu, cu halci de carne de porc înfundate-n untură, cu veșminte, cu icoane și cu patrafirele popii, care, îmbrăcat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era huiduit și batjocorit pentru ifosele și arțagul lui. Cu o cununiță cochetă de pene în creștet, Pompilia pășea delicat pe picioare de mărgean, pîndindu-l parcă permanent pe Păunaș, așteptând să mai contemple, iar și iar, spectacolul cosmogonic al cozii înfoiate, pline de ochi albaștri. Imaginația locatarilor curții era limitată în privința botezării orătăniilor imperiale. Pompilia era o curvuliță dmtr-o curte vecină, care ieșea zilnic, pe înserat, cu poșeta pe umăr, la vânătoare de bărbați; cât despre Păunaș, cam toți aveau în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vulva și credința ta! Ai dat mesajul? Nu vei mai apărea de acum niciodată, nici în cartea asta și nici în alta. Și totuși, ce alinare să duci un mesaj de bunavestire... Să poți fi îngerul, îngenuncheat și cu aripile înfoiate, rostind, cu un aparat vocal diferit de al oamenilor, sunete de trianglu și carillon: "Bucură-te, Mărie!" Și apoi dizolvîndu-te nu ca să dispari pentru totdeauna, ci ca să te confunzi din nou cu Inteligența a cărei cută ai fost, ca și cum cuta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler ședea la volan în slip, norii de fum scoși de țigara lui pluteau în spatele părului negru înfoiat și al umerilor rotunzi, se învolburau unindu-se cu albul apei care spumega în spatele pupei și lăsa în urmă o trenă ce se lățea tot mai mult și deodată se oprea, dizolvându-se într-o apă întunecată. Viteza valurilor tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mea tunsoare, iar după duș nu știam cum ar fi trebuit să mi-o aranjez. După cinci minute de reflecție, am acceptat că nu aveam nici ustensilele necesare, nici îndemânarea de a-mi aranja părul altfel decât să-l usuc înfoiat, stil afro. Așa că-l voi lăsa să se usuce pur și simplu și voi spune o mică rugăciune în speranța că nu le-am făcut un prea mare deserviciu nasului meu lung și frunții înalte. Îmbrăcată cu pantalonii și maioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a gândit la Getuța, că mulțumită ei, iar la trei zile după Revelion, din nou a trebuit să se gândească, fiindcă s-a pomenit la ușă cu doamna avocată. Era o femeie trecută, de o vârstă incertă, cu părul coafat înfoiat, vopsit morcoviu, și o față cenușie, cu trăsături pulsânde, părând să se schimbe de la o clipă la alta. Avea o haină lungă de blană ruginie, de vulpe sau de lup, și o geantă diplomat din piele ciocolatie, pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreo problemă, să-și fi pierdut portofelul, să-1 fi părăsit nevasta sau inspirația, cine știe? Pur și simplu nu suportam ideea să văd pe cineva nefericit în veselia generală. Dar cum m-a văzut înaintînd spre el, hotărâtă, cu rochia înfoiată și farfuria în care măslinele se legănau periculos, omul s-a tras înapoi, a-ntins palmele în față, cu degetele rășchirate și mi-a strigat de la distanță: "Doamnă, vă rog să nu vă dați osteneala cu mine! Sânt un om
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Vorbea frumos franțuzește, dar îi tremura paharul în mână când vorbea cu mine. Oricât m-am străduit, n-am reușit să-1 aduc printre ceilalți. Când l-am luat de braț, s-a apucat strâns de banchetă. L-am lăsat acolo înfoiat ca un arici, retras în cotlonul lui de umbră. Vreo două ore, până am plecat, m-am tot uitat la el din când în cînd: era tot acolo, golind pahar după pahar, cu ochii-n pământ (cînd nu arunca vreo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
eu, nu și tata) că o să pună foc, o să-și pună capăt zilelor sau o să pună mâna pe răngi. Și nu m-am temut degeaba. Într-o duminică dimineața, însorită, veselă, nu în cea în care un gâscan bătrân și înfoiat (Dobrin, ajuns la Oțelul Târgoviște) a prins șarpele vișiniu în cioc și a dat cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii, trădat de iubita lui (într-un meci amărât cu I.P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță. Tot atunci, în zilele de august (cred) în care destui mă întrebau pe creste sau prin căldările glaciare „câți ani ai, puișor? “, iar eu le răspundeam înfoiat ca un cocoș „cinci“, am suit pe Peleaga, pe Păpușa, pe Judele și pe Slăveiu, am aruncat o mulțime de pietre în lacurile Galeșu și Bucura. Pe-o potecă marcată cu triunghi roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a început să coboare încet, cu o mână pe balustradă. Am înghețat. Era Lulu. Urcam totuși mai departe, cu ochii pe masca feței sale - gura de un roșu fluorescent, ochii năclăiți de tuș și restul feței ca varul, părul fabulos, înfoiat, răsucin-du-se în volute de liță. Sânii rotunzi, de o mărime grotescă, dar mâinile musculoase, cu palme pătrate și tari. "O, Victo-raș!" mi-a zis, înainte să fi ajuns pe aceeași treaptă, rânjind cu buzele până la urechi, 144 "What's a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei înșiși. Se mulțumește să se retragă mai la margine, e mai sigur, cu copiii din ziua de azi nu știi cum te ia unul la mișto. Îi este frică mai ales de băieții cu coadă, a remarcat vreo doi, înfoiați, și de fetele alea râzând un pic prea despuiat. Ceva o frământă, totuși continuă să caute cu privirea. Are o ultimă ezitare. Dar nu mai poate, trebuie să întrebe, trebuie să afle, cu tot riscul, trebuie să știe. - Nu vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la început, de lărgimea hainei și de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea părul. Stănică vorbea sonor, rotund, cu gest artistic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
recomandă pe fată în chipul acesta: - Asta e Georgeta, fată faină! Într-adevăr, Georgeta merita toate elogiile. Era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi devenit obeză, fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. Ceea ce uimea și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câte o oră la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-lui. Trecuse atâta timp, dar ea încă îl mai visa, noapte de noapte : visa dormitorul masiv, de lemn de nuc și pe el, pierdut dincolo de tăbliile înalte ale patului, între perne cu dantele groase, înfoiate. Răsufla șuierător. Câteodată, avea la gât o rană deschisă, alteori suspecte pete verzui pe obraz. De la cavoul în care stă de-atâta timp, se gândea ea ; dar niciodată nu i-o spunea cu glas tare. — Tu nu ești mort, îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întrebă el, spre disperarea lui Martinto care simțea cum Îi bat În piept minutele care mai rămăseseră din recreație. „Lașule!“, i-o trînti În față Silva În loc de răspuns și Își umflă și mai tare pieptul. Părea gata să crape de Înfoiat și furios ce era. Arzubiaga auzi insulta și se vedea că asta nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă spre grădină, arătînd astfel locul unde urma să aibă loc trînta, dar Silva crezu că era prima lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un zeu) pentru ca apoi să-i ceară socoteală cu privire la sursa ei de inspirație : Cine-ți dezvăluie aceste/ nenorociri copleșitoare,/ venite de la zei grămadă,/ și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Istoricul se aprinde la chip, însă refuză să răspundă provocării. Claudius râde mânzește. Nu-i displace atacul la adresa celui care-i stă tot timpul ca sula-n coastă. Și Antonia se bucură. Șușotește încet către Vipsania: — Prea-l ține și înfoiatul ăsta întruna în chingi și-i zice ce are voie și ce n-are voie să scrie! Vipsania tace, însă Agrippina răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de câtva timp pe băncuță. Toți înalță capul. Într-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]