186 matches
-
fetele își fac treaba ca lumea. La fel și eu, n-am de ales în privința tunsorilor. E obligatoriu să mă tund și n-am dreptul să mă pronunț: trebuie să arăt la modă. De obicei, sunt niște tunsori pretențioase și înfoiate, care îmi frâng inima. McArthur a pus stăpânire pe sufletul meu, ceea ce e destul de nasol. Dar să pună stăpânire și pe păr...) Oricum, după această vizită, Rachel a început să dea telefoane și le-a spus tuturor celor de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru „a merge la dezalcoolizare“) și aveau nevoie urgent de un înlocuitor temporar pentru că pregăteau o întâlnire importantă. Auzisem de Ariella McArthur fiindcă era - nu-i așa? - o legendă în domeniul PR-ului: la vreo cincizeci de ani, cu părul înfoiat, cu umeri largi, autoritară și repezită. Se zvonea că doarme doar patru ore pe noapte (dar mai târziu am descoperit că răspândise ea însăși zvonul). Așa că mi-am îmbrăcat costumul cel mai bun și m-am înființat la firmă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
perle, Martina îmi evita ochii, explicându-mi cu o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole, care-și afișa rânjetul violent. — Unde-o să se ducă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O, la Iocasta, unde altundeva? rosti fața cea roșie, cu sprâncene înfoiate. Ea e singura care-l va primi. Presupun, zise o față îngustă, cu trăsături elegante, că va trebui să ne obișnuim iar cu el. — Nu aici, spuse Flann O’Toole. N-o să intre în Imperiul lui Napoleon. — Pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmăriți atunci pletoșii. Aveam și eu părul mare, revărsat pe spate. M-au ridicat. M-au dus într-o dubiță care aștepta pe Zalomit. Orice zbatere a fost inutilă. Un tip mi-a tras câteva brazde, în cruce, prin părul înfoiat și a trebuit să mă duc apoi singur la frizerie. Nu m-am dus la Tanți de pe Academiei, pe care o frecventam, ci la una de la piața Kogălniceanu. Așa am cunoscut-o acolo pe Vichi. M-am mai întâlnit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
petreceri cu costume și mai exista și parada aceea de pe acoperișul lui Caleb, ceva care, prin definiție, ar corespunde unei petreceri cu costume, dar care În realitate semăna mai mult cu o nouă punere În scenă a Hair1 - minus coafurile Înfoiate ale anilor șaizeci, plus lenjeria La Perla. Am simțit imediat nevoia să-mi scot pantofii și costumul și să umblu numai În sutien și chiloți și asta numai din dorința intensă de a atrage atenția cât mai puțin posibil. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu coada ochiului mișcările fetei, dar nauzeam decît foșnete grăbite urmate în sfîrșit de glasul ei voios. - Gata, poți să te întorci. În ciorapi de mătasă, picioarele parcă îi țîșneau de sub fustă. Cu gura plină de spelci, își desfăcuse părul înfoiat. Cînd am cercat să mă apropii, ea se mlădie ușor, punînd între noi masa. Mînios, m-am întors la fereastra unde zăcea o carafă prăfuită. Jos, în curte, două babe se sfădeau. Tîmplele îmi bubuiau. Arătînd că-mi citește nerăbdarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zâmbăreț ca un om ce și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la un capăt la celălalt al salonului, cu cüpp-ul lui greu - albastru-levant, din cea mai scumpă catifea și căptușit cu pacea de samur - înfoiat ca o mantie imperială în urma lui. ― Nu mă interesează motivele. După mine, acestea nici nu sunt motive. Cunoști familia mea. O familie care a fost și va rămâne aici, în țara asta. O familie care a făcut și va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a gândit la Getuța, că mulțumită ei, iar la trei zile după Revelion, din nou a trebuit să se gândească, fiindcă s-a pomenit la ușă cu doamna avocată. Era o femeie trecută, de o vârstă incertă, cu părul coafat înfoiat, vopsit morcoviu, și o față cenușie, cu trăsături pulsânde, părând să se schimbe de la o clipă la alta. Avea o haină lungă de blană ruginie, de vulpe sau de lup, și o geantă diplomat din piele ciocolatie, pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate, Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În spumă fixativă, Felice arăta ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea serialului. Chipul Îi era fardat În Întregime, iar pe buze avea un zâmbet luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
câte o oră la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-lui. Trecuse atâta timp, dar ea încă îl mai visa, noapte de noapte : visa dormitorul masiv, de lemn de nuc și pe el, pierdut dincolo de tăbliile înalte ale patului, între perne cu dantele groase, înfoiate. Răsufla șuierător. Câteodată, avea la gât o rană deschisă, alteori suspecte pete verzui pe obraz. De la cavoul în care stă de-atâta timp, se gândea ea ; dar niciodată nu i-o spunea cu glas tare. — Tu nu ești mort, îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
află o altă ușă, și gata, ai ieșit Într-un alt culoar, la parter sînt cabinele artiștilor, se fumează, coriștii se Încălzesc făcînd vocalize, saluți bine-crescut, mormăind În stînga și În dreapta, și toată povestea are ceva comic, pentru că din costumele Înfoiate, de sub machiajul exagerat și de sub bărbile false ți se Întorc zîmbete familiare, pe care le asociezi cu situații comune de viață, discuții despre cozi și despre concedii și despre seturi de pahare de cristal de Boemia. Corpul de balet e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de important ca George să simtă că suntem alături de el.“ — N-am văzut în viața mea un câine mai jucăuș ca ăsta. Da, adu-ți aminte cum se juca de unul singur când l-am urmărit pe fereastra bucătăriei. Zet, înfoiat tot peste sacoșa de cumpărături a lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Întrebă el, spre disperarea lui Martinto care simțea cum Îi bat În piept minutele care mai rămăseseră din recreație. „Lașule!“, i-o trînti În față Silva În loc de răspuns și Își umflă și mai tare pieptul. Părea gata să crape de Înfoiat și furios ce era. Arzubiaga auzi insulta și se vedea că asta nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă spre grădină, arătînd astfel locul unde urma să aibă loc trînta, dar Silva crezu că era prima lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Peppin scoase capul să trimită după cafele și, în scurt timp, veni cu ele Nicu. Ceruse cu de la el putere și două plăcinte „pe credit, la Universu’ !“ și, făcând iar cu ochiul către Dan, le puse cu mulțumire pe birou, înfoiate. Străinul mâncă lacom una, aproape pe nemestecate, iar apoi luă cu și mai mare lăcomie țigara oferită de domnul Mirto. După o oră și ceva, timp în care Peppin se dedică traducerii despre geniul răului, iar străinul scrisese fără poticniri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
E îmbrăcat în zale, bine înfipt pe un cal minunat și are vreo 40 de ani mai puțin. La turnir, asistă castelane mândre cu talii înalte și priviri îndrăznețe. Luptă și cade pentru Florence... Florence poartă un guler înalt și înfoiat cum a văzut în tablourile lui El Greco. Ioniță simte cum i se umflă inima, gata să plesnească... " E singurul prilej când pot face ceva pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde acum erau expuse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn, drept în șezut. Din dreptul ușilor, păziți de sepepiști, copiii o privesc cu ochi mari. Muzica încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca sigur. Așa impertinență, oricât te-ar chinui amorul și setea neostoită de pițiroanca ei (și ce margaretă, înfoiată, nesătulă și nestropită desfăcea profesoara!) nu se poate admite. El, tată?! Să recunoască copilul ei?! El, care crescuse ca vai de capul lui, tocmai pentru că nu fusese recunoscut de propriul tată?! El, care se dăruise cu toate ale lui, viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]