1,065 matches
-
Macovescu au reprimat scriitorul din sine, care nu-și va mai putea lua revanșa niciodată, deși va încerca. În martie 1978, Ceaușescu îl înlocuiește în funcția de ministru de Externe cu Ștefan Andrei. Este pensionat și se simte marginalizat și înfrânt. Singura șansă care îi mai rămâne este să joace demn și cinstit în funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor și așa va proceda. Dan Deșliu și Dorin Tudoran, pregătiți de disidență, i se confesează și îi fac reproșuri: G. Macovescu
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv rătăcit într-un regim sever de extremă stângă. De ce se lasă atunci atât de ușor înfrânt? Răspunsul e simplu. Pentru că e prea moale, melancolic și resemnat într-o epocă optimistă și rigidă. Anticarul Brummer îi explică foarte limpede nepotrivirea de caracter dintre Chiril și epocă: "un ins care nu era cinic, sau pur și simplu redus
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
înfrîngerii: el nu abandona teatrul dar nu se putea disocia de gustul amar al dezintegrării partidelor de stînga. Niciodată nu s-a vorbit mai puțin de politică decît acum, dar niciodată consecințele ei n-au fost mai prezente. Dezabuzare de înfrînți ce se consolează prin artă! Cum să nu interpretezi astfel emoția produsă de marele gest comemorativ care reunea în curtea Palatului papilor două vechi glorii ale festivalului din epoca lui Jean Vilar: Jeanne Moreau și Sami Frey. Ei citeau textul
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării. * Privești la nevoile oamenilor cu aceeași indiferență cu care te uiți la o pisică dormind. Nici o tresărire, poate doar greutatea suferinței din milă. Te îndepărtezi de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului este atroce, ne bucurăm numai de partea vizibilă a eșecului spiritual. * Simt că nu mai am ce să storc din mine - iată un lucru foarte, foarte bun. Înseamnă că abia acum mă pot gândi liniștit la ceea ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cristian Teodorescu Mi-e rușine să văd pensionari cerșind. Mi-e rușine de cozile la care se așează bătrînii la farmacii, dar cel mai mult mi-e rușine de aerul lor înfrînt și umil, pe stradă. Așa că în ciuda prognozei FMI, că mărirea pensiilor ar putea face mai mult rău decît bine economiei românești și românilor, prefer acest risc de dragul celor care mi-au plătit alocația de o sută de lei în copilărie
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
probă de umor involuntar a pro-dus-o Șerban Nicolae, PSD, care cu două zile înainte de referendum anticipa o victorie cu peste 60% pentru PSD și susținătorii. După aflarea rezultatelor, Șerban Nicolae a fost de negăsit, pentru noi declarații. Cel mai mare înfrînt, moral, la referendum, Ion Iliescu, a dat și proba maximă de umor involuntar acuzîndu-l pe Băsescu de stricarea imaginii României. Dacă marinarul punea la cale de o mineriadă, probabil că papașa i-ar fi găsit circumstanțe atenuante.
Umorul involuntar al lui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9642_a_10967]
-
80) Altfel spus, teologia nu poate face față cunoașterii izvorîte din cercetarea acestei lumi. E mereu surclasată de o cruciadă științifică cu care a învățat că nu e prudent să intre în bătălie, asta dacă nu vrea să fie mereu înfrîntă. Apoi, dacă în cogniție nu are ce căuta, atunci măcar în lumea ideilor sociale să aibă ceva de spus. Din păcate, teologia nu este tolerată de grila exigențelor ideologice, fiind imediat expulzată sub bănuiala că, orice ar spune, va întreține
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
de tineri, experți apreciați și cu CV-uri corecte. Ei de ce pot performa acolo, iar la București, nu? Un comentator inteligent și subtil de la Ziare.com, care semnează Ioana Ene, sugerează că Traian Băsescu a ajuns cumva într-o fundătură, înfrânt și fără opțiuni. În mare parte, analiza sa e corectă, dar puțin cam prea categorică, lipsită de perspective. Președintele Băsescu are la îndemână soluția pe care o avea și în decembrie 2009: primenire totală în partid, marginalizarea figurilor compromise în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
copilului explicații ample despre obsedanta lui întrebare: Dar tăticul meu când mai vine, mi-ai spus că e plecat departe. Cât de departe?" * Nici ultima discuție cu Teo nu adusese elemente noi. Ea era însă hotărâtă să nu se lase înfrântă. O voce conspirativă, din forul ei intim, îi tot poruncea: ,,Tatăl trebuie să fie lângă fiul lui!" Simona purta pretutindeni ca pe o rană sângerândă suferința, ce sălășluia în sufletul copilului ei. Această durere se suprapunea peste preocupările ei cotidiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și trăirile ce-i domină teribil: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Înverșunată față de mine. Nimic din ce făceam nu-i era pe plac. Revenirea mea acasă a Înverșunat-o și mai mult. Eu eram un om Înfrânt de viață și nu știam unde să găsesc un strop de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni erau: creșterea animalelor și cultivarea pământului. Aveam pământ și În câmp, la o distanță considerabilă față de casă. A trebuit să merg cu ea la prășit, la recoltat. Cât de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ea iertarea, iar pe ceilalți i-a apărat de păcatul defăimării și al smintelii. Iată, așa crede și dumneata. Că tot ce ți se întâmplă are un scop știut de Dumnezeu. Primește-le pe toate și smerește-te căci, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Dacă sufletul tău este sănătos și curat înaintea lui Dumnezeu, cu nimic nu-l pot vătăma minciunile omenești, nici cele drăcești. Omul rămâne ceea ce este, nu ceea ce spun oamenii despre el. Prin ceea ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu am să intru acum în detaliile discursului care unora li se vor părea poate prea patetice. Cert e că am pornit prin a-i îmbărbăta și a căuta să le ridic moralul. Le-am spus că nu suntem nicidecum înfrânți dinainte și că, dacă vor urma întocmai aplicarea planului pe care-l elaborasem, vom ieși învingători din această bătălie. Dar, ca în orice luptă, vor mai exista și pierderi. Le-am promis că mă voi strădui să fac în așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
câteva ore, apoi va trebui să inventez o altă imagine, la fel de veselă, cum ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a deplasat. Norii cirrus de la soare-răsare sunt niște generali Înfrânți, care fug cu steagurile și uniformele zdrențuite din calea cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ai început să-ți pierzi și tu din energie, să faci gafe, să te bîlbîi, să te dai de gol în discuțiile cu Comandantul și cu Regizorașul, așa că pînă la urmă n-ai avut de ales decît să te recunoști înfrînt și să te retragi cu coada între picioare, lăsîndu-i pe cei care sînt încă în putere să se ocupe de trebușoarele astea sensibile legate de comploturi la nivel înalt, scurgeri de informații și subminări ale puterii de stat. Recunosc că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sentiment în care se amestecau și accente de răzbunare. Ea era conștientă că mă făcuse să sufăr; dar nu putea intui intensitatea și specificul acestei suferințe pentru care, în chip irațional, împotriva voinței mele, o învinuam pe ea. Amândoi eram înfrânți. Într-o oarecare măsură a fost o adevărată binecuvântare faptul că Antonia era atât de preocupată de ea însăși. Într-un mod categoric și cam obositor ajunsese la concluzia că eu eram bucuros să revenim la situația anterioară. Numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
doi care formau o pereche diabolică, la Los Angeles, la San Francisco sau Tokio, iar eu și Antonia vom uita; și eu voi face, și Antonia va face, ceea ce ne va îndemna să facem conștiința noastră toropită, confuză, și dorința înfrântă. Am deschis cutia. Înăuntru era o masă de ceva negru. M-am uitat și m-a cuprins un fel de scârbă amestecată cu uimire; m-am întrebat ce-o fi asta. M-am ridicat și m-am apropiat de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se termină cu bine! răspunse Antonia și mâna ei atinse instinctiv mâna lui Georgie care mângâia cățelușul. Vestea tentativei lui Georgie o întinerise pur și simplu pe Antonia. Imediat își ieșise complet din amorțeală și-și lepădase aerul de om înfrânt. După trei zile de emoție și încântare arăta incomparabil mai bine, redevenind cea de odinioară. Cu o zi în urmă își cumpărase trei pălării. — E și cazul să te simți prost! zise Palmer. Cinstit vorbind, ar trebui să-ți tragem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și oprimați. În clasa a opta vizităm clădirea tribunalului ca să-i studiem arhitectura. În aceeași seară, acasă, în camera mea, scriu în proaspăt cumpăratul meu oracol de absolvent de-a opta, la MOTTO-UL PREFERAT „Nu-l călca pe cel înfrânt“. PROFESIA PREFERATĂ? „Avocat“. EROUL PREFERAT? „Tom Paine 1 și Abraham Lincoln“. Lincoln șade pe soclu în fața tribunalului (turnat în bronz de Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama cât e de preocupat. Statuia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
supt gâtul nespălat, mi-am înfipt dinții în cosițele ei răsucite... și-apoi, exact în clipa când rezistența ei poate că se și înmuiase în urma asaltului meu viguros, m-am rostogolit de pe ea și-am rămas să-mi trag sufletul, înfrânt, lipit de perete - pe spate. — N-are nici un rost, am zis eu, aici nu mi se scoală. Ea s-a ridicat în picioare. S-a oprit deasupra mea. Și-a recăpătat suflul. A privit în jos. Mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în cele mai neașteptate locuri (perdele, oglinzi, ferestre, dulapuri, dulăpioare, cărți), nemaipunând la socoteală cohorta celor care și-au dat duhul în temnițele de plastic ale cutiilor de vitamina C, neînfricatul erou blond a trebuit să se recunoască, dacă nu înfrânt (lucru incompatibil cu natura de erou care exclude prin definiție posibilitatea oricărei înfrângeri), atunci măcar depășit numeric. Asta nu înseamnă că bătălia nu a continuat preț de mai mulți ani, timp în care lucrurile s-au mai lămurit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
grupă mare, a noastră, trăia pe piscurile semețe ale prosperității și dezvoltării maxime, Patria a încetat să mai fie tovarășa Stănescu. Pur și simplu, și nu atât pur, cât mai ales simplu, ideea asta de datorie mi-a fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]