410 matches
-
de el îmi era rușine, ci de cine mai putea fi la ușă. Când m-a văzut, poate că arătam foarte aiurea, că târziu mi-a spus că nu mi-a recunoscut figura. Ochii se duseseră în fundul capului și străluceau înfricoșător. Degetele mâinilor erau contractate și pășeam neomenește. Plângeam, știu că plângeam. A intrat în casă și pur și simplu m-a îmbrăcat, apoi a sunat și a chemat salvarea. Când mi-am revenit era trecut de ora zece și mă
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
că bunătatea lui îți va descoperi adevărul! Lasadu-l pe fratele în peștera s-a dus la țărmul Mării Moarte și s-a rugat pentru el. Și iată cam pe la ceasul trei după amiază în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoșător la vedere, stând în fața lui și-i spune: - Vino și vezi adevărul! Și luandu-l, la duș într-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și-i arată în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie
LIVADA DUHOVNICEASCA (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365085_a_366414]
-
apoi un câine lătrând, de parcă ne-am găsi într-un sat românesc.) Iată, eu am văzut și am simțit asta. Cel care ne-a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este măreț, dar și cumplit de înfricoșător. (la început înfundat, apoi din ce în ce mai tare se aude un huruit care vine din adâncul pământului. Statuile și obiectele din atelier se văd clătinându-se și jucând) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : A mai fost încă un cutremur. S-a mai cutremurat pământul românesc
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
se găsește acum la loc sigur, pe două harddisk-uri. De ce pe două? Păi se pare că discurile actuale sunt și ele pe ducă, din același motiv: sunt medii de stocare bazate pe mișcarea de rotație, deci nesigure. Începe să fie înfricoșător, mi-e teamă să mai locuiesc pe un mediu bazat pe mișcarea de rotație și de revoluție. Cu ocazia asta am constatat cu tristețe un alt lucru: tehnologia se schimbă într-un ritm atât de rapid, încât dacă nu ții
DORINŢE AMÂNATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352189_a_353518]
-
uitat de orice. Îmi amintesc mereu de Cimitirul Vesel. A fost superb. Cei cu organizarea au fost foarte primitori, explicându-ne totul, până și ce înseamnă bătaia clopotelor singure, de bunăvoie, după ce ele sunt oprite total de dânșii. (Este puțin înfricoșător... dar e ok). Cei care sunt interesați, vor putea găsi în scurt timp pe youtube, facebook, etc. filmul intitulat „Vizita făcută de Daniel Ganea la Cimitirul Vesel România”. Intenționăm să mergem din nou, la anul, în vizită, dacă nu ne
INTERVIU CU ACTORUL ROMAN DANIEL GANEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356617_a_357946]
-
cu teamă. Era membră de partid și trebuia să pară că ideologia comunistă a îndepărtat‑o de preceptele religioase. Altfel, risca să‑și piardă locul de muncă. Poate că nu era adevărat, dar teama insuflată de activiștii de partid era înfricoșător de reală. Și‑a amintit că a avut parte de o copilărie săracă în zile fericite. În schimb, nu putea uita că adolescența a fost mult mai bogată în zile senine, lipsite de griji. Când a mers la liceu, părinții
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > STATUIA... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Uneori înduioșător de blândă, alteori înfricoșător de dură. Uneori se putea ascunde în spatele unui singur i, fără să fie văzută, alteori se chinuia în spatele unui w, fără să reușească. Niciodată învinsă, tot timpul cuceritoare, se plimba nestingherită prin lumea cuvintelor. Purta haina celui bine citit și
STATUIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356100_a_357429]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPIL PRIBEAG Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului O noapte rece și pustie s-a strecurat pe pământ. Vuietul vântului se aude înfricoșător, ca un tunet. Nu este nimeni pe stradă. Doar un copil pribeag cu hainele zdrențuite, speriat si zgribulit. Nici nu mai putea merge. Slab, înfometat și alungat de toți. A bătut la toate ușile. Unii i-au deschis și i-
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
peste România a dus la un haos general. 3 autostrăzi și 32 de drumuri naționale, închise. 234 de trenuri anulate! Viscolul acoperă casele! România sub nămeți! Nimeni nu intervine! Autorităților puțin le pasă! Ger polar în noaptea asta! Temperatura scade înfricoșător! Alertă! Alertă! Alertă! Iar bietul ger abia e la limita de jos. Și dăi, și dăi ... La tembelviziuni nicio știre pozitivă! Tonifiantă, care să ridice moralul populației. Parcă am fi un popor legumă, care așteaptă tot timpul de pomană. Până
TABLETA DE WEEKEND (54): NINGE IARĂ, PESTE ŢARĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353826_a_355155]
-
și trece la un nivel superior celui manifestat în primul său volum de autor. Această trecere nu este brutală. Poeta găsește resurse nebănuite și urmează cursul firesc al timpului, trecând din vară în toamnă, în acel ciclu rece și oarecum înfricoșător, dar necesar în pregătirea pentru o nouă etapă obligatorie în evoluția vieții. Este o necesitate cunoscută și acceptată până și de copacul trist care se supune în tăcerea-i grăitoare: „Coroana-n rugă el își pleacă/ Sperând ca mlădierea-i
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
în supraviețuire. Ne războim cu tot și cu toate. Mai ales cu îndoielile. Și din amfiteatre și din redacții. Totdeauna luptători. Câteodată învingători. Intrăm, datorită profesiei noastre, în știrea zilei, ca într-un templu. Încă mai tremurăm ca la debut. Înfricoșător extaz. Nestatornic. Vrăjit. În tinerețea meseriei mele, cand nu puteai să intri pe usă, intrai pe fereastră. Acum se intră mai mult pe sub piele. Site noi, la fiecare fapt. Cerne bine sita nouă. Cine se respectă, se reinventează. Când vin
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
a spiritului. Te prinzi cu disperare de haina cernită, tragi cu ură viscerală, zgârii, lupți. E viața ta, dreptul tău. « Care drept? L-ai pierdut in nevolnica ta existență când ai sugrumat speranța. Îi aude râsul lipsit de milă, răsuna înfricoșător ca un ecou. L-a înșfăcat de piept, l-a aruncat, zdrobindu-l de peretele colțuros. « Ai pierdut pariul, ți-ai vândut sufletul pentru câțiva arginți, ageamiule. Răsuflarea înghețată il cuprindea ca un bici. Sunt vinovat ! ai țipat cu ultimele
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
energiei. Poate fi o contradicție logică mai flagrantă? Pe de o parte, declară că nu există nicio pierdere în univers, pe de alta, că ne așteaptă neantul, că energia, continuum-ul conștiinței devin nimic! M.-I.B.: Sunteți atât de înfricoșător, și de blând, și de convingător. E.D.: De ce înfricoșător? M.-I.B.: Pe mine mă sperie tot ce nu pot reprezenta... Perspectiva aceasta a vacuității, pe care mi-o sugerați, este imposibil de reprezentat. Ce va ieși din trupul meu
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
de o parte, declară că nu există nicio pierdere în univers, pe de alta, că ne așteaptă neantul, că energia, continuum-ul conștiinței devin nimic! M.-I.B.: Sunteți atât de înfricoșător, și de blând, și de convingător. E.D.: De ce înfricoșător? M.-I.B.: Pe mine mă sperie tot ce nu pot reprezenta... Perspectiva aceasta a vacuității, pe care mi-o sugerați, este imposibil de reprezentat. Ce va ieși din trupul meu? E.D.: Din trupul tău vei ieși tu, liberă, în
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
important în comunitate. Ba, da! Însă atunci când iese din casă, una destul de greu de deosebit, pentru un trecător neobișnuit cu peisajul, de cotețul câinelui, cam pe la ora prânzului, se uită în dreapta, apoi în stânga își fluieră cânele, acesta apare, ceva mai înfricoșător decât strămoșii lui dinozaurii și pleacă amândoi pe baltă. Aici Suloi se urcă pe un bolovan și începe să scuipe în apă. Ai putea crede că este vreun ritual păgân sau o formă de meditație... Ei, bine, nu este nimic
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
urmărește având grijă să stea între marcajele șoselei. Mașina ia curbe singură (e absolut înspăimântător când se mișcă singur volanul), frânează la nevoie, accelerează, etc. Sentimentul, teoretic, e o angoasă plăcută, similară cu cea în fața deliciilor nudității. Practic, e mai înfricoșător de-atât. Am făcut următorul exercițiu: am lăsat mașina să ruleze singură cu viteza maximă legală și m-am întors să vorbesc cu ocupanții scaunelor din spate. Eram departe de teritoriul cartografiat în mintea mea pentru gropi, dar waze-ul minții
Am mers cu mașina care se conduce singură și am nimerit în gropile din mintea mea () [Corola-blog/BlogPost/338466_a_339795]
-
aproape atomică, după care apare peste o jumătate de ceas, fără o zgârietură, zicând că a scăpat fiind aruncat „mai într-o margine”) m-a lovit aspectul personajului, un fel de sperietoare de ciori subțiratică. Darth Vader din 1977 era înfricoșător, te trecea un fior când apărea, vocea lui James Earl Jones avea inflexiunile Răului, era malefic la modul impunător, nu se agita, ataca masiv, fără grabă, imperial. Ăsta de acum e un soi de fan Vader, costumat în Darth Vader
Star Wars – Forța se scoală () [Corola-blog/BlogPost/339000_a_340329]
-
unuia care a trăit într-un regim totalitar, Dan Voiculescu! Gâdele Gâdele ridică încet unealtă lui și cu un pas, se dădu înapoi. Toporul cu lama lata căzu năpraznic iar căpățâna sării că o minge cu ochi holbați, rotindu-se înfricoșător. Apoi, cu mișcări leneșe, acesta lua o bucată mare de împletitura și șterse lama uriașă, ca pe o bijuterie, încet și minuțios pentru viitoarea lovitură. Mihai Gâdea are o astfel de unealtă în gură, al cărei tăiș, retează mințile, gândirea
GÂDELE ( MIHAI GÂDEA ŞI ANTENA 3) de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341587_a_342916]
-
topeam și mai tare pe lângă geam.Apoi mi-am dat seama că microbuzul m-a lăsat într-un cadru complet nefamiliar. La fabrica de oxigen din Cățelu, mai precis. Mi-era teamă de nou; prea mult nou deodată și prea înfricoșător. M-a direcționat cineva spre o stație de RATB care m-ar fi dus la Republica. Nu m-am simțit deloc familiar nici când am ajuns acolo. Nici când am intrat în mall Unirii. Nici când am coborât la stația
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
face să simt că am plătit enorm pentru fiecare cadou. Pe urmă, Moșul ne laudă. Înșiră fapte bune, gesturi, vorbe care ne dovedesc niște copii cuminți. Nu mă pot bucura; faptul că le știe pe toate e și impresionant, și înfricoșător în același timp. Când Moșul își leagă desaga, îmi vine să plâng. Va pleca. Se ridică greoi și ne spune, ca-n fiecare an: - Noa, Baba mi-o zâs să îi duc un coptil, s-avem șî noi pe cineva
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
în The Sunday Times, la CNN, stârnind fascinație. Povestește cum îi privea ea însăși, pe vremea când era copil. „Mă plimbau bunicul sau tata cu sania și, dacă treceai pe lângă o trupă de urși era uimitor, dar era și puțin înfricoșător. Pentru că erau amuzanți, dar se și îmbătau și nu știai dacă or să facă o scenă. Veneau la noi, erau foarte multe trupe de urși pe atunci, și trebuia să evaluezi pe care îi primești și pe care nu. Bunica
Fabuloasa viață a Dianei Zeyneb Alhindawi, fotografa care i-a scos în lume pe urșii dansatori de pe Valea Trotușului () [Corola-blog/BlogPost/337886_a_339215]
-
care le mai am în mine și acum. Ce mi-a rămas în cap a fost caracterul arbitrar, imprevizibil al violenței de acolo - am văzut oameni care săreau să se omoare, fără o miză clară - si asta mi se pare înfricoșător. Cum poți să te aperi de ceva ce nu poți anticipa - nici macar teoretic?”, spune Bogdan Mirică. Acțiunea este plasată în apropierea graniței cu Ucraina. Român, un tânăr de la oraș, ajunge într-un sat izolat din Dobrogea, unde are de gând
Echipa filmului „Câini” se întâlnește cu publicul din București [Corola-blog/BlogPost/100285_a_101577]
-
încă le mai am în mine și acum. Ce mi-a rămas în cap a fost caracterul arbitrar, imprevizibil al violenței de acolo - am văzut oameni care săreau să se omoare, fără o miză clară - si asta mi se pare înfricoșător. Cum poți să te aperi de ceva ce nu poți anticipa - nici macar teoretic?”, spune Bogdan Mirică, cunoscut publicului din România pentru serialul HBO Umbre (scenarist și co-regizor). Filmările au avut loc în vara anului 2015, în locații din Brăila, Galați
„Câini” – singurul film românesc din Competiția TIFF 2016 [Corola-blog/BlogPost/100769_a_102061]
-
clanță de la o ușă gigantică din spatele meu. Sunetul revine. Această clădire nu este prietenoasă. O vezi că suferă. Ca și funcționarii care lucrează în ea și s-au săturat de aroganța multor demnitari care îi umilesc la fiecare pas. Este înfricoșător să te aflii aici. Noaptea, «Casa Poporului» nu mai este a poporului, și nici leagănul tinerei noastre democrații. Ci este a celor care suferă continuă. Prezența noastră, protestele și gestul nostru din plen nu o schimbă cu nimic. Acum 40
Scriu duminică, la 3 dimineața, de pe scaunul grefierei de la tribuna Parlamentului () [Corola-blog/BlogPost/337710_a_339039]
-
sfârșea și care nu ducea niciunde. Totul în jurul lor era încremenit de parcă și timpul se oprise în loc. Priveau amundoi atât de înmărmuriți la spațiul ciudat care nu avea depărtări. Acel loc, fără zări și orizont li se părea atât de înfricoșător după cum se înfățișa și expresia feței lor. Îngerul privi la bărbatul însoțit de copil care tocmai picase pe gânduri. - Oare ce să dăruiești unor oameni care nu mai au nici o dorință, se întrebă Îngerul ? Imediat, găsi și răspunsul. Aș putea
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]