1,038 matches
-
un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nopții și se opri chiar pe marginea prăpastiei, observînd cum pietrele desprinse de pe culme, deasupra capului său, cădeau În mare ca o ploaie mortală care l-ar fi atins, punîndu-l la pămînt, dacă ar fi Încercat să urce dealul. Așteptă Înfricoșat, Întrebîndu-se ce s-ar fi Întîmplat dacă peretele falezei abrupte ar fi Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a iubi sau de a fi iubit. Acele sentimente - dacă existaseră vreodată cu adevărat - erau moarte de-acum; moarte cu totul, În afară de visele lui, cînd se trezea deodată ud și rușinat de propria slăbiciune, și numai chipul fragil, palid și Înfricoșat al tinerei pasagere de pe Virgen Blanca reușise să facă să renască Înlăuntrul lui, după atîția ani de singurătate și uitare, farmecul dulce-acrișor al sterilei lui neliniști În fața vreunei femei. Dulcineea sau Penelopa; Elena sau atîtea altele care păreau să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu‑n alt desen. În măsura În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat! — Dar tot legea precizează că, la bordul unei nave, autoritatea căpitanului este mai presus de cea a regelui, interveni pe neașteptate Tapú Tetuanúi, exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp, dar nu se vede, ca și cum nici n-ar exista. și când Îl chinuie, trebuie să pună mâna să zgândăre, deși nu poate s o scoată. În momente de tăcere și de singurătate, ca acum, Întins În pat, singur și Înfricoșat, scormonește În golul acela. și pentru ce oare nu renunță? Pentru că prin ceața uitării se Întrevede o singură certitudine, cea despre existența unei anumite persoane. Iar asta continuă să-l ademenească iarăși și iarăși. Adam are un frate. Numele lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de flăcăii Șoimăreștilor care, ascunși, așteptau semnul căpitanului. Atunci îl văzură neamurile pe Tudor cum c-o mână trage de barbă trupul greu al boierului și-l leapădă lângă piatra de mormânt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cunoști. Da, Șichy, eu îmi asum, în ce privește proletcultul, o obsesie. Fac "abuz de memorie". Și mă pot justifica. Pauker și Teohari au programat distrugerea intelectualului român. Arestările ordonate de ei nu erau nici nemotivate, nici făcute din greșeală. Individul trebuia înfricoșat rău. Afla că s-a terminat cu libertatea lui. Vrea Pauker, gata, s-a zis cu tine. Șira spinării trebuia distrusă și a fost distrusă. Stalinismul a produs un om nou, lingușul†††. Laș, fără coloană vertebrală, dar și tembel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai multe, după care se retrăgeau în grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și ea, nu era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a florii În zeci de fragmente verzi, minunându-se Îndelung. Abia târziu, când o nevoie organică frigea Într-o anumită zonă, Va scotea un strigăt scurt și concludent, rostind ceva specific tuturor copiilor cuprinși de foame: Au! Pa-pa! Dorița, tresărind Înfricoșată și adunându-se imediat din lumile pe care le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar În gândul său: Ce scatoalce Îmi va da Mamaia de cheltuială! Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
multe picioare decât porcul Ghiță, și cu niște ochișori ca două mărgeluțe tainice care nu-l scăpau din vedere pe copil. Când se Întâmpla ca unul dintre raci, mai curios sau mai curajos, să se apropie de Va, acesta, striga Înfricoșat: Au, au, ‘acu papî` băietu’! Era un fel de „Văleu!” pe care Îl scotea Dorița atunci când copilul ar fi fost gata-gata să cadă din ciobac și ori de câte ori era amenințat de felurite primejdii, reale sau Închipuite. Cu toate măsurile ce se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
una proastă, tu Doriță și una tâmpită, tu Didiță! Ce mă fac eu cu voi? Vai de viața mea! Scurtă și grasă, cu coșuri mari pe frunte, Didița Începea să tragă, ca un tanc, ciobacul cu Încărcătura sa prețioasă. Era Înfricoșată iar puterea cu care trăgea creștea odată cu panica și parcă ara, atunci când cu picioarele Înfipte În țărână, cu funia pe umăr, icnind din greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rare! Tămâia mătii! Victor Olaru spuse un „Săru’-mâna!” neconvingător iar Ochenoaia numai un „Bunaziua!” cenușiu, dar Îndemnându-l, cu vivacitate, pe copil: Hai, spune „Săru’-mâna!” bunicuților tăi! Săru’ mâna! Copilul rostise mirat binețele pentru bunicii săi dar și Înfricoșat, de-a dreptul, la gândul că Mamaia Îi va cere să sărute -efectiv - mâinile murdare, nu numai de jumalț, ale celor doi bunici ai săi, așa cum Îl obliga Ochenoaia mereu: Sărută-i mâna mătușei Aglaia, mătușei Aneta, babaii și lu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el amenințător și atunci copilul Întindea mâna spre haina tatălui său să verifice dacă nu cumva distanța față de el crescuse, trăgea sfios și Înfricoșat de colțul hainei, iar Victor trezit din starea aceea care Îl purta prin locurile dragi lui și printre oamenii către care se hotărâse să-și trimită diamantul, se Întorcea automat și scuturat de un fior de frică și responsabilitate spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frați, că ucenicul acela nu va muri (exact: nu moare). Dar Isus nu i-a spus că nu va muri (exact: nu moare), ci: Dacă vreau ca el să rămână până la sfârșit, ce te privește pe tine? Comunitatea se arată înfricoșată, fie de eventualitatea morții, fie chiar de moartea deja survenită a Mariei Magdalena, întrucât ea singură deținea, din gura lui Isus Însuși, taina învierii Sale. Odată cu ea riscă deci să dispară martorul privilegiat al celui mai important eveniment din istoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-l mai caută altcineva. Când l-a ajuns, a Întins mâna să-l prindă de braț... ― Să nu te atingi de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața unei lovituri iminente, portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de data asta, cu toate că i s-a părut că a recunoscut-o, tânărul i-a aruncat doar o privire albă de animal speriat, încolțit. S-a detașat de grup, a rămas în urmă continuând să o urmărească cu o privirea înfricoșată. O voce l-a adus la realitate : "Justin, încearcă să te integrezi în grup !" Dora a rămas cu senzația că privirea lui a continuat să o urmărească stăruitor multă vreme. A continuat să îl vadă aproape de câte ori cobora în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și să profaneze templele păgâne, în încercarea de a fi martirizați. La un moment dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de orice formă de extremism religios, că donatiștii "pătrundeau, uneori, cu forța în tribunale și îi sileau pe judecătorii înfricoșați să le ordone execuția". Altminteri ponderat ca ton, Augustin însuși nu se poate abține de la comentarii malițioase: "sinuciderea din respect pentru martiraj este amuzamentul lor cotidian". În încercarea de a stopa aceste excese, Biserica hotărăște, la Conciliul de la Braga, refuzul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
personal. Primul este sociologul religiei americanul de origine austriacă Peter Berger, care a interpretat semnele și gesturile mici ale vieții umane precum "urme ale îngerilor" (în lucrarea omonimă din 1970): gesturile protective și consolatoare, ca atunci când mama își liniștește copilul înfricoșat, dar și extraordinara noastră tendință către ordine, impulsul la a ne juca, umorul nostru, speranțele noastre, toate fac parte din expresia esenței omului, însă trimit la un ceva care este mai mult decât omul: ceva situându-se dincolo de om, care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
învie în același timp și sufletele umilite ale altora. Au trecut de atunci 1905 ani! Omenirea nu și-a găsit busola vieții, e încă dezorientată și fără ideal fixat; fiara instinctelor sălbatice din om stăpânește încă și azi cu putere-nfricoșată, căci Evanghelia lui Iisus este disprețuită și chiar necunoscută multora, iar pacea și înfrățirea dintre oameni propovăduite de El, sunt ocolite cu dibăcie și socotite utopii ridicole. Și să nu uităm că chiar creștinii noștri desăvârșesc asemenea fapte, ba încă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prostituția forțată) legate de experiențele ascunse opiniei publice ca fiind necuviincioase, rușinoase, tabuuri de neatins, trebuiau să fie făcute publice. Astfel, se presupunea că nimeni nu va mai fi lăsat să sufere în singurătate. Nimeni nu va mai fi umilit, înfricoșat sau marginalizat. Față de acest context, familia monoparentală se află într-o situație paralelă. Femeile părinți singuri sunt adesea hărțuite, agresate, marginalizate, tocmai pentru că în plan public s-a identificat o anume vulnerabilitate, care decurge din starea lor de singurătate. Femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
n-o să fii cuminte, te bag la beci, în osuar, și te țin încuiat acolo până-ți vine mintea la cap!... La auzul unei asemenea amenințări, Bart a amuțit și el pentru câteva clipe, apoi și-a luat o mutră înfricoșată: Brrrrrr..., a silabisit el, de parcă ar fi dat ochi chiar atunci cu grămezile de hârci rânjite, care albeau în osuarul capelei din cimitirul mănăstirii. Mor de frică!... Karma Începea să se însereze. Cele câteva săptămâni până la jumătatea lui mai trecuseră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
provocată de amenințare devine mai nocivă decît amenințarea, frica crescînd pînă la acel prag de expansiune interioară cînd reacțiile instinctuale dispar. O paralizie generală se înstăpînește și o dată cu ea și conștiința înnebunită că deznodămîntul e inevitabil. Cazurile acestea de pasivitate înfricoșată au ca trăsătură distinctivă absența perspectivei. Totul se închide în jur și, din marele cuprins al lumii, nu mai rămîne decît perceperea exacerbată a pericolului. Ceea ce face ca o situație-limită să fie fără ieșire nu e atît faptul că e
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
rezolvare. Nici poezia lui, care stîrnește și nu astîmpără, cauterizează și nu vindecă. Rana ațîță, romantic, verbul și, arghezian, cumplita rîie sufletească. O boală luată de la lume și redată, cu infinit mai multe și mai adînci escare, ei. Spre noptatică, înfricoșată vedere. Se mai poate, așadar, scrie poezie după Auschwitz? Vai, da...
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
De ce doarme? - Nu, e adormit. Are capul pe umărul tău. - Dar de ce doarme?, strigă ea, iar vocea i se sparge în fărîme. Avram închide ochii, pentru a risipi imaginea din ei. Cînd îi deschide, o vede pe Ora privindu-l înfricoșată. - Poate că am greșit, spune ea cu o expresie încordată, întorcîndu-ș i chipul. Poate că am înțeles totul greșit de la bun început. Traseul ăsta, călătoria asta... - Nu-i adevărat!, protestează Avram. Nu spune asta. Vom continua să mergem, vom continua
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]