919 matches
-
cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-o anumită direcție, apoi făcu un mic ocol și intră în aceleași tufișuri în care dispăruse căprioara. Copiii porniră tăcuți și înfrigurați pe urmele sale să vadă dacă și-a regăsit mama. În pădure însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și nu se auzea decît ciripitul păsărelelor în ramurile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
respecta-o pînă la capăt. Lupoaica îl privi pe Lupino așa cum numai o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Era curioasă să vadă ce i-a scris, dar voia să citească mesajul într-o atmosferă destinsă, în natură, departe de tot ce însemna civilizație, doar ea și... el. Nu era încordată și nici nerăbdătoare. Apusese vremea în care aștepta înfrigurată câteva cuvinte din partea lui. Avea nevoie de o oarecare intimitate pentru a citi scrisoarea, testându-și astfel sentimentele. Ajunse greu în parcul de la periferia orașului, autobuzul strecurându-se anevoios printre mașinile grăbite să ajungă la destinație. Dar în sfârșit ajunse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
hilară din partea mea?”. Poate aș fi părăsit în secunda următoare acea încăpere cu gândul că asist la un eveniment șocant,dar am zărit o persoană cunoscută. ”Ce căuta aici?”. Răspunsul l-am găsit în catalog.Mira era liberă! Am citit înfrigurat datele ei. Valora suma de 50.000 de lei!!! Un preț echivalent greutății sale.Această tânără fusese importantă cândva pentru mine. Imi plăcea când îmi făcea cu ochiul sau când mă învăluia cu privirea într-o lumină caldă.Ochii săi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de acei pitici munteni, Bergmännleinen, care, după spusele lui Paracelsus, respiră pământ. îl întreb despre ce înțelege el, despre zombii noștri de creștini ortodocși uitători de datini.“ Așa își zise Celebi. — Aaa, de-ăștia? făcu preotul. Sunt. Celebi își pregăti înfrigurat carnețelul. — Mulți? — Da, se grăbi la rândul său să răspundă popa, în același timp cu modestie și cu bucuria că poate ajuta la ceva. — Ce fac? Dansează? întrebă Celebi. — Nuuu, răspunse preotul. Nu, că nu-s scheleți. Numai scheleții dansează
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
adânci lăsau în carnea sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea de ceasuri bune, fornăia, spumega, lua întunericul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la Universitate, la intrarea în fostul lui atelier. Studenții se întorseseră și erau în forfota pregătirilor pentru examene. Bufetul" era plin, tinerii stăteau la rând, flămânzi și înfrigurați. Lângă casă, Petre îl văzu pe "patron". La mulți ani! La mulți ani! Merge treaba, merge? Nu prea, așa și așa. Așa și așa, da' coada e în stradă. Da, e ora prânzului, da' altfel... Ora prânzului, ora micului dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Am plecat toți trei din casa de pe strada Nishikata. Trenul a fost destul de gol, așa că am găsit ușor locuri. Unchiul era foarte bine dispus și fredona, printre altele, pasaje din piese Nō. Mama, palidă, cu privile ațintite în jos, părea înfrigurată. Am schimbat trenul la Mishima, iar după ce am ajuns la stația Nagaoka din Izu, am luat autobuzul, cu care am mers vreun sfert de oră. Am coborât și am pornit spre munte. Am urcat o pantă lină până la marginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de câteva ori și ușa s-a deschis: în privazul ei luminat s-a ivit o femeie tânără și, la spatele ei, un moșneag. - Stancio! a strigat femeia, c-o tresărire de nemăsurată bucurie". După ce se descotorosesc de echipamentul militar, înfrigurați, drumeții se aciuiază lângă cuptor, primiți cu dragă inimă de soția lui Stancio și de bătrânul Dediu Manole, figura care sintetizează cel mai bine omenia, deseori evocată în cartea lui G. Topîrceanu. Gazdele fac în grabă pregătiri, bătrânul se duce
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
nu cer intervenția gustului. Facultatea aceasta spontană, cu ajutorul căreia poți spune imediat dacă un text îți place, nu răspunde decît de o felie din senzațiile pe care, deschizînd o carte, poți să le ai. Așa se face că poți citi înfrigurat texte care nu îți plac deloc, cum tot așa poți citi, absorbit pînă la uitare de sine, niște fragmente al căror conținut te traumatizează la propriu. În ambele cazuri desfătarea estetică lipsește, și totuși atenția îți este trează. Granița care
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am coborît în gară, pe peron,/ Să schimb cu iarna cîteva cuvinte.../ Venea din Nord./ Venea din Rosmersholm -/ Din patria lui Ibsen și Björnson,/ De-acolo unde-n loc de soare/ Și căldură,/ înfrigurații cer... Literatură.../ Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine/ Decît în țara unde cresc smochine,/ Curmale, portocale și lămîi,/ Și din compartimentul meu de clasa I/ M-am coborît ca un copil cuminte/ Și m-am întors
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
cu mâinile agitându-se cu o mare iuțeală. Vorbeau, - cum s-ar zice despre inșii normali ca "li se bat turcii la gură". Păzite de pedagoge, vorbitoare, după câte mi-am dat seama, fetele răspundeau febrile, bulucindu-se, cu gesturi înfrigurate și ele, și contorsionându-și mult gurile gata parcă să scape câte un cuvânt. Mi s-a părut că una, arătându-și insistent degetele, vrea să-i spună unuia să se întâlnească la șase. * Un activist bătrân, fumând, trăgând din
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
și-o carte." Carte închisă într-o sticlă, veste nehotărîtă între plecare și sosire: "Rămîn între voi, cei din jur, dar sînt plecat." Așa cum abătut de la drumul lui, bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
des în scris. Este încercarea disperată a scriitorului de a ieși din infern cu o scară, cerând o scară să-i vină cât mai repede pentru a ieși la suprafață. Din toată literatura pe care am citit-o, propoziția aceasta înfrigurată constituie cel mai dramatic strigăt pe care îl ascult în sinea mea, ca și cum Gogol ar fi alături de mine. * Am fost inspirat când la Galeria cu viță salbatică am pus motto-ul: " Răstriștea treacă, s-o numim vis... Cheile sună... tot
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
s-a văzut azvîrlit în temniță, fiind recuperate din dulapurile Securității abia după 1989. Poate că tocmai ororile epocii care l-au zguduit pe acest intelectual de stînga, cumnat al lui Lucrețiu Pătrășcanu, l-au orientat către o memorialistică abundentă, înfrigurată, sprijin moral prin mobilizarea memoriei, dar și testimoniu cu sens de memento lăsat posterității. Cu atît mai amplă a fost rezonanța fărădelegilor regimului totalitar în conștiința lui Pandrea, cu cît formația sa era una juridică, iar profesia sa era avocatura
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
chiar și (sau mai ales) atunci cînd toți au căzut de acord. Artist pînă la ultima fibră a ființei sale, visător posedat pînă la limita iluminării și a vizionarismului, el trăiește constant cu nostalgia exactității, cu rigoarea geometrului, cu aspirația înfrigurată către sinteza conceptuală maximă, de tip silogistic sau matematic. Dar exactitatea sa generează redundanțe spectaculoase, geometria sa explodează pe cele mai surprinzătoare trasee baroce, iar rigoarea conceptelor este special amenajată pentru a arăta pînă unde poate merge inventivitatea lexicală și
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
părând instalat pe vecie) și nașterea, în chinuri, a unei noi societăți; o poezie placată pe o realitate bolnavă, în care morbul totalitarismului și nervurile tranziției sălbatice se caută și se încrucișează maladiv. Iar simptomatologia clasică a milenarismului, febrele, așteptările înfrigurate ale unei iminente Apocalipse iau culoarea, temperamentul artistic și linia stilistică a fiecărui poet în parte. Mă refer la poeții adevărați, nu la autorii fără un centru de greutate, cu conduită mimetică. Textualismul îi făcea pe mulți autori din generația
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și a început să
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
că mai există încă pe lume oameni buni. POVESTEA FRUNZEI Este toamnă. Copacii își schimbă hainele lor groase și verzi în haine subțiri în culorile toamnei. Frunzele multicolore cad, unele lin, altele rapid, luate de vânt. Copacii rămân goi și înfrigurați. Pe jos formează un covor gros de frunze care acoperă totul. Într-un stejar bătrân dintr-un parc au mai rămas câteva frunze. Un copil se uită plin de curiozitate la copacul aproape gol. La ce te uiți ? Se auzi
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
alcătuirea lui secretă? celule ale trecutului în care înmuguresc, ca bacteriile necunoscute, clipe ale viitorului, hrănite cu sângele prezentului mai mult sau mai puțin inspirat. doar că timpul, aseptic, își păstrează aura abstractă, necontaminarea învelită în vid. nerv al universului, înfrigurat sau stors de arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite în anotimpuri îl împarte. primăvară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în a cărui inimă totul se traduce în cuvinte, iar experiențele de viață se transformă involuntar în fapte estetice, scrisul luând-o deseori înaintea vieții. Portretul său din paginile romanului este seducător: "George era un calin, un degustător al apropierilor înfrigurate, înjumătățite de ezitări și veghe, un bărbat dezolat de sistematica erosului, un însetat de echivoc și de nesigur, o antenă zbârnâind pe margini de prăpăstii". Este omul care "nu poate trăi multă vreme într-un mediu sterilizat de ideile subtile
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
voluptăți neașteptate. Cu acest gând și cu dorința de a se afla cu o femeie În noaptea aceea a apăsat pe butonul ciclame de după perdeaua de lângă patul cu baldachin. Peste câtva minute, soneria Îl anunță că este cineva la ușă. Înfrigurat, deschise ușa și se pomeni cu o arătare Înaltă Înveșmântată din cap până În picioare Într-o djalubă neagră din care nu se putea vedea nimic, doar pe sub glugă se zărea un iașmac negru, o broboadă ce-i acopera complet capul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Doar nu trec așa prin acoperiș. Trebuie să fie o gaură sau o crăpătură ceva pe unde intră și ies diavolii” mă gândeam eu, dar pușca n-o slăbeam din mână, nici ca cum. Si ai găsit locul? a întrebat înfrigurat Mitruță Ogaș. Cum umblam eu așa înarmat, numai ce am văzut o crăpătură sub streașină...” Aha! Pe aici umblați voi? Ei, lasă, că vă vin eu de hac, satanelor!” Dar am stat și m-am gândit...Când să astup crăpătura
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert - în ceaunul cel mare - că oamenii îs înfrigurați după atâta mers prin frig și prin troiene - a îndemnat crâșmărița. Până atunci, fă bine, Costache, și adu-ne câte un rachiu - a sugerat moș Dumitru. Pentru mine să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stârnind un râs zgribulit în rândul celor din jur. Măi Ioane, tu vorbești rar da’ bine - l-a lăudat Pâcu. Cel lăudat s-a mulțumit să-și facă de lucru cu căciula și să plece privirea în pământ. Flămânzi și înfrigurați cum erau, nu au mai așteptat alt îndemn. Si-a ocupat fiecare locul știut. Costache le-a pus repejor rachiul cald în față, iar Măriuța s-a grăbit să le aducă de mâncare. In timpul mesei, nimeni nu a scos
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]