2,071 matches
-
În distrugerea noastră. Așa se apără românul : pe tăcute. Așa că nu mai Îndrăzniți să-l mai admonestați prin cine știe ce legișoară ca indiferent. Da, dacă ați fi spus „chinuit până la sânge”, vaș fi Înțeles, domnule președinte, dar așa ?! Pe cine vă Înfuriați ? Și de ce ?! Că oamenii mai țin Încă la dumneavoastră, știați ? Dar nu e departe ziua când se vor Întreba, din ce În ce mai mulți, de ce v-am susținut atâția amar de ani. Pentru că n-ați făcut mai nimic pentru ei sau pentru țară
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Roti capul s-o caute, dar nu întâlni decât mutre străine, țapi ghiftuiți de cărnuri și brânzeturi, tumefiați de băutură, având același aer comun de buimăceală și veselie tâmpită. Faptul că toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
picătură de sudoare și începu să rîdă spre ea și să facă fel de fel de strîmbături, pentru a o îmblînzi. Mă, că prost mai ești, îi repezi Ilinca aceste cuvinte total nepotrivite cu intenția Bărzăunului. Și asta l-a înfuriat rău. De ce mă faci prost, tu, găinușă? Tii, ce mare zarvă a stîrnit acest cuvînt în mintea Ilincăi! Nu era pentru prima dată cînd pocitania de Bărzăun îi spunea așa și, de data asta, mai ales că tot acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta-i mulțumirea ta pentru că ți-am dat casetofonul, atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul cu mine, că nu despre asta-i vorba! se înfurie Matei. Mai bine-l aruncai pe foc decît să-mi faci așa ceva! Ce-am făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe omul căzut din lună. Nu te mai face că nu-nțelegi, că mă-nfurii mai rău! Și nu mă lua pe mine de prost, că nu-ți merge! Află că am ascultat toată caseta ta! Toate răgetele de lei, de tigri, de elefanți și de alte jigănii... toate le-am ascultat! Și eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși nu mă mai tem nici dacă se adună în haite, ca lupii! Ce-or să-mi facă toți Nicanorii și toate Răgăliile de care-mi spui?... Or să mă bată ?... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
În, sfîrșit, Iancu Răgălie se arătă venind grăbit și-și ceru scuze că, tocmai cînd se pornise încoace, fusese chemat la telefon de Inspectoratul școlar județean pentru o situație urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu sosise, se înfurie numaidecît: Măi, al dracului mormoloc! răbufni el cu voce tare. Iar vrea s-o facă pe grozavul? Eu aș fi de părere să-l lăsăm pe dumnealui în pace, că precis mai pune la cale vreo prostie. Ne descurcăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
flori din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna mea, Că-n lutul tău găsesc comori de soare Cînd sap cu mama pe tarla... Ei, ce să mai zici?... Modificările redacției sînt destul de vizibile și nu degeaba s-a înfuriat Bărzăunul. Drept e și faptul că redactorul de la revista respectivă arăta într-o notă care introducea pe cititor în poezia Bărzăunului, că autorul este elev din mediul rural și că în timpul vacanței muncește alături de părinți pe tarla, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
accept un străin care avea să însemne o gură de hrănit, un copil de educat, un tînăr de îndrumat în plus, Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aici, la atîta depărtare de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota. Nici măcar pe Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
își recuperaseră personajul principal. Romanul cu „r“ mare, Tristețea fagotului meu, o metaforă a zădărniciei vieții pe pământ, a vieții supuse vremurilor și propriilor ițe genetice, culturale, geografice, geopolitice, ajunsese la desăvârșire. Zilele în care proaspăta autoare de romane se înfuriase, se dăduse cu capul de toți pereții, se măcinase, făcuse să crească tensiunea din pasta pixului, acele zile în care degetele se încovoiaseră peste colile A4 într-o convulsie potrivnică actului scriitoricesc, în care se certase ca la ușa cortului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și căzu pe gânduri. Atât de tare, încât își simți noada înfuriindu-se de durere. Aici autorului i s-a întâmplat un lucru nefiresc. Nu nefiresc la modul absolut, firește, căci pentru asta ar trebui mai întâi de toate să stabilim și să cădem de acord asupra a ceea ce este acela nefiresc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu gura căscată: — Cine se crede ăsta de Îmi dă mie ordine? Să-l aștept eu pe el... „aici“? Ați auzit, tovarășul maistru? Și dumneavoastră cum de i-ați Îngăduit? Să-i dea ordine maică-sii, nu mie! s-a Înfuriat Vasile. Eu sunt Vasile Moare și nimeni nu-și bate joc de mine În halul ăsta! Cu ce drept Îmi fură el mie existența? Cu ce drept, tovarășul maistru? Căreală aproape că-și Înghițise Carpațiul și rânjea, nu mai asistase
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de la guvernare n-ar mai părea consecința unei izgoniri puse la cale de Tăriceanu, ci o șmecherie politicianistă prin care PD-ul, de comun acord cu Băsescu, lasă la plecare ușa deschisă pentru PSD, ceea ce cu siguranță că îi va înfuria pe alegătorii Alianței DA.
Ce se alege din ce-am ales by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9827_a_11152]
-
Catincăi le este refuzată și sunt trimiși, pentru șase luni, la mănăstiri diferite, de unde comunică prin scrisori, însă Catinca, însărcinată, va muri în casa soțului său, avându-l, însă, lângă ea pe Mihai: "Alecu pătrunse primul și pentru moment se-nfurie de imaginea ce se deschidea sub ochii tuturor: un bărbat strângând în brațe nevasta lui. El, inutil, un rătăcit care se asigurase de ospătarea musafirilor și nu veghease la căpătâiul ei așa cum ar fi trebuit, așa cum făcuse celălalt. Din nou
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
în care Eugen Simion îi apare memorialistului "în bună măsură artificial, un produs în retortă, rezultatul unei tactici laborioase de adaptare la mediul instituțional căruia, având un sine evident mai sărac, i-a acordat, compensator, o mare importanță." Când se înfurie, memorialistul spune lucrurilor pe nume, cu riscul asumat. Despre acel confrate suit în vârf de țeapă: "Ba da, s-ar putea antologa din stu-foa-sa-i producție un șir de poezii "bune", însă ele ni se prezintă covârșite de-o mediocritate filozofică
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
în plină perioadă de convulsii și de beligeranțe, două "manifeste" literare. Lirice până la sațietate, ele cad din senin în corpul compact al poveștii și sunt supuse unor empirice analize de marketing: Nu, nu e bine, nu e bine deloc, se înfurie Axinte, care în tot timpul ăsta a stat în spatele lui și a citit cuvânt cu cuvânt. Păi, cum adică, băi Ruruk, asta e o porcărie, ne pierdem cititorii imediat. Trebuie să fie ceva mai dinamic, trebuie să ai verb și
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
-și analizeze și să-și justifice eșecurile. A mers înainte ca un fel de Moise al muzicii de operă prin deșertul tot mai răspînditului dezinteres contemporan față de această veche religie, cu deosebirea că nu și-a îngăduit vreodată să se înfurie pe cei care l-au urmat pe acest drum. Devenise un patriarh pe care nu-l interesau însemnele puterii sale. Avea ceva din felul simplu și direct de a gîndi al personajelor lui Márquez. În interviurile din ultimii ani, dacă
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
mari probleme, începând cu domnia lui ștefan cel Mare. Plecarea din Istanbul s-a petrecut în ziua de 8 iulie 1538. Era însoțit de Mustafa și Selim, fiii săi. Din anul 1530, Petru Rareș nu mai plătise tributul, ceea ce îl înfuriase pe marele sultan. Mai mult decât atât, domnul Moldovei a încheiat un tratat cu Ferdinand al Austriei. Pe lângă neplata tributului, domnul Moldovei era învinuit de sultan și de atacuri împotriva Poloniei și apoi de capturarea și uciderea lui Aloisio Gritti
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
atoateștiutor, este inevitabil; apoi îl vom descalifica și îl vom reduce la tăcere. Pentru că nu avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul absolut, ne înfurie. Față de el ne situăm clipă de clipă și pentru totdeauna în fundătură, în culpabilitatea îndărătnicului sau în umilința neputinciosului. * Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture să fie obraznic. * Dacă nu îi interesează ce scrii, înseamnă că sunt conștienți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
era prea învățat, multe limbi știe: elinește, lătinește, slovenește și altă adâncă carte și învățătura, deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. în țara noastră pe această vreme nu este om ca acela... Cantemir, necioplit cum era, se înfurie pe Dosoftei. Trădare! Dă poruncă să fie afurisit. Cum să osândești un sfânt?... în schimb, bătrânul domn începe să aibă dificultăți. Nu e bine să ataci cultura. Măria-ta, zic boierii, să nu ne punem rău cu leșii... Șerban Vodă
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
În pofida imensei coaste din jur, nu erau pescari, iar ploaia sfârșea prin a confisca slaba energie a oamenilor dacă voiau să facă ceva mai productiv decât simplul efort de a se lăsa pradă vieții. M-am gândit că poate marea înfuriată din după-amiaza asta va isprăvi odată cu țânțarii. Deja mă deprinsesem să trăiesc cu ei. Trupul meu înroșit de înțepăturile lor nu mai avea amintiri. Dar apa prelinsă din jgheab făcea să reînvie durerea rănilor. Era depotrivă boală și leac. Aici
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
povestește că odată au fost cât pe ce să-l omoare. M-am strecurat cum am putut prin locul în care mă așteptau. Și, spre norocul meu, nu m-au văzut. M-am prefăcut a fi altul. Asta i-a înfuriat și mai rău. Au mai încercat apoi să mă omoare de câteva ori. Fără să-și bată capul prea tare, altminteri aș fi mort acum. Wilson scrisese într-un ziar că Armata columbiană a decis la un moment dat să
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
fost înlocuit cu o proteză. Pe ce se bazează temeiul întregii demonstrații? Pe un articol apărut în revista "Voprosî literaturî" numărul cinci din 2001 și intitulat "Despre realitatea bazei subiectului în nuvela Nasul de Gogol". Mărturisesc că, la început, mă înfuriai nițeluș. Nu mai poate omul să aibă fantasme, geniu, povești că se trezesc unii și alții să zică că nu fu năstrușnică închipuire, ci palpabilă faptă. Asta, de bună seamă, însă, nu diminuează cu nimic născocirea lui Gogol - căci, toți
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]