204 matches
-
nu invidiez, crede-mă, nu sunt atras de orice fel de tinerețe, de „tinerețea În sine”. Nu-nu, crede-mă pe cuvânt... Tinereții tale, printre altele, Îi lipsește... cum să-i spun!... Ah, da - candoarea! Tinerețea ta, a voastră, este una Îngâmfată, plină de sine și de „marele vostru rol”. Da, asta e, vă lipsește „purtarea nobilă”, acea frumoasă reticență sau ipocrizie decentă, cum vrei să-i spui, a adevăraților aristocrați, cei care, din eleganță măcar, sunt capabili să emită lucruri negative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pare, unii dintre activiștii superiori ai partidului mă comparau, Înainte de „ruptura” mea, improbabilă, ca și mai improbabila mea Întoarcere În țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai ales, bunul plac al camarilei sale politice, brutale, disprețuind elita literară, Îngâmfată și abrutizată de uriașele sale privilegii. Ca și bunul plac și sarcasmul nu puținor colegi, la care, În sfârșit, invidia literară, bine dospită de cariera, dar mai ales de primele romane ale mele, putea să-și facă loc, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
precizie ce fel de animale cresc scriitorii. Ion Barbu și Tudor Arghezi preferau maidanezii ca un simbol al lipsei lor de prejudecăți sociale, asemeni Bietului Ioanide al lui Călinescu, intelectual de rasă crescând însă câinele fără pedigree Ștolț (din germană: “îngâmfat”, „mândru”). Ioanide își consideră câinele superior ca inteligență multor oameni. Brătescu-Voinești avea, nici vorbă, câini de vânătoare, ca un aristocrat. Sigur că, alături de lucrări reușite, simbolul câinelui credincios a inspirat și multă literatură proastă, lacrimogenă, precum celebra Câinele soldatului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aplice de către românii din Basarabia asupra găgăuzilor? Plânge Marko Bela că și-a pierdut țara în 1526? Care țară? Vina pentru înfrângerea dezastruoasă de la Mohacs aparține exclusiv celor care aveau dreptul să poarte arme, între care și secuii. Acești privilegiați îngâmfați au confundat armata turcească comandată de un sultan, cunoscut sub numele de Soliman cel Mare (Soliman Magnificul) cu țăranii lor de pe domenii, dezarmați și cu capul plecat. În urma luptelor de la Mohacs, acea Ungarie medievală a fost ștearsă de pe hartă. părțile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mondial. La baza muntelui, în fața grotelor Mogao, este construit un complex expozițional cu opere din grote, astfel că publicul larg poate admira cel mai mare tezaur de artă budistă păstrat în lume. Statul antic Yelang și mormintele din Hezhang "Yelangul îngâmfat" este o expresie familiară chinezilor, inspirată de o legendă despre statul Yelang, de acum 2000 de ani, din sud-vestul Chinei. Acest stat a cunoscut o perioadă prosperă de o sută de ani și apoi a dispărut dintr-o dată, misterios. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sau Yelang?". În vremea aceea, Han domina majoritatea regiunilor Chinei, iar Yelang era doar un regat dintr-o zonă montană retrasă. Regele habar nu avea de raportul de forțe dintre cele două state când a pus întrebarea. De atunci, "Yelangul îngâmfat" a devenit o expresie care ilustrează necunoașterea realității și aprecierea eronată. Această expresie este, de asemenea, o dovadă indirectă a existenței acestui stat acum 2000 de ani. După dispariția statului Yelang, al cărui teritoriu ar corespunde provinciei Guizhou de astăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
negru, e brunet și poartă plete. Probabil e student, nu cred că l-ar primi la liceu cu pletele astea. încă n-am izbutit să-i văd culoarea ochilor. Ce-mi displace însă la el e zâmbetul. Are un zâmbet îngâmfat și atotcunoscător. Unii oameni zâmbesc așa, ca și cum le-ar ști ei pe toate dinainte, ca și cum ți-ar ghici gândurile mici, agitate și imperfecte (în timp ce ei își controlează perfect gândurile lor mari, importante și perfecte), ca și cum s-ar simți desăvârșiți și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Am găsit! a exultat Eduard, ușurat. Nu mai știam unde l-am pus, fir-ar să fie! Agita în mână o foaie de hârtie și mă privea cu un zâmbet pe care atunci l-am perceput - din nou - ca fiind îngâmfat (pentru o scurtă și efemeră clipă l-am revăzut în mintea mea, chiar atunci, în timp ce agita foaia de hârtie în mână, l-am revăzut dansând îmbrățișat cu Anda, înziduiți amândoi într-o tru fașă și transparentă izolare). — Aseară am izbutit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era ușor și în limitele previzibilului. Mergea pe un drum plăcut și se simțea bine în pielea lui. Se plăcea pe sine, chiar îi plăcea felul lui de a fi, cu toate că uneori își căina cu glas tare eticheta de flușturatic îngâmfat. Dar ce fel de etichetă îți conferă niște cârje? Niște cârje la care te-au condamnat, la urma urmelor, ceilalți. Ei au fost de vină, nu el. Cei care au fost cu el pe munte și îl tot îmboldeau să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
demult, dar ți-a luat-o înainte. Cu răbdarea treci marea, cită Courtney. —Cât de meschin. — Știu, recunoscu Courtney puțin rușinată. Îmi pare rău pentru ea. Sincer. Dar e greu să nu te simți un pic... Întotdeauna a fost cam îngâmfată, nu-i așa? Hei, eu o cunosc pe Nieve. O să revină în forță, așa că în locul tău, n-aș supăra-o. — Probabil că ai dreptate, zise Courtney. Totuși, tare îmi place casa aia... Stephen și Gail se uitau la un DVD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că era Înfumurat că Își dădea aere. Indiferent ce făceau sau ce discutau, rafinamentul lui ce nu trecea neobservat. O asemenea atitudine nu le convenea vasalilor acelui clan provincial, care Începură să se plângă de el: — E de-a dreptul Îngâmfat. — Nu-i decât un snob. Evident, aceste nemulțumiri ajunseră la urechile lui Yoshigake. Munca lui Mitsuhide Începu și ea să aibă de suferit. Rece din fire, ajunsese acum ținta unor priviri la fel de reci. Poate că ar fi fost altfel, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el din nou. Nici chiar acum nu avea În mână sabia lungă. Singur chemase moartea, singur Își oferea capul. Denpachiro fusese stăpânit de o transă Îngâmfată, dar, când Își dădu dintr-o dată seama de ce trăia acel general inamic și de felul cum Își Întâmpina ultimele clipe, fu cuprins de o emoție violentă, de-i venea să plângă. Ah! strigă el. Nu-și mai Încăpea În piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Cronicar Din culise Într-un număr recent al OBSERVATORULUI CULTURAL, Daniel Cristea-Enache răspunde, în 10000 de semne, celor cinci-șase rânduri pe care Mircea Cărtărescu i le consacră în interviul din ADEVĂRUL. Apărându-se pe sine („un carierist îngâmfat", apud Cărtărescu), criticul ține să-și arate solidaritatea cu alți doi colegi, Paul Cernat și Mihai Iovănel (etichetați de autorul Levantului drept „contorsionist", respectiv „glumă proastă"). Halal solidaritate însă: „Mircea Cărtărescu are dreptul să scrie tot ce dorește, dar eu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
pentru care au venit acolo: să guste o seară de cultură, nu un meci de box; s-o elogieze pe Herta Müller, nu să-l calomnieze pe Gabriel Liiceanu. Și dacă la Marius Ghilezan se simte un damf al mediocrității îngîmfate care scutește Cronicarul de comentarii însoțitoare, la Caius Dobrescu avem de-a face cu o neverosimilă rea-credință. E uimitor să citești că, în România lui Ceaușescu, prestigiul lui Gabriel Liiceanu se sprijinea pe „concursul efectiv al responsabililor comuniști ai planificării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
să ne dea de gândit: în curând vom trimite parlamentari în parlamentul european și poate vom afla că și acolo reprezentanții noștri se țin de scrijelit bănci. Absența culturii se manifestă și în comportament. Ce să mai vorbesc despre semidocții îngâmfați, mulți dintre ei cântăreți ai epocii de aur, care cred că prin stridențe gen Cântarea României sau cenaclul Flacăra fac un serviciu patriei; se cuvine să-i convingem pe străini și să le dovedim că asemenea indivizi sunt o specie
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
se situa "pe o poziție democrată în sens european". Părerile lui despre confrații de generație nu sunt dintre cele mai măgulitoare: Eugen Ionescu, "dornic de succes prin orice mijloc" ar fi fost "o lichea talentată", Mihail Sebastian, un prezumțios și îngâmfat, "care face pe pontiful ajuns la definitiva înțelepciune" (1932). Excepția o reprezintă Emil Botta, în care vedea "un mare poet, un actor fin, un suflet rar, un tip de secolul XVIII, un întârziat printre noi și reactualizat de poetica modernă
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
sorbi pe nări mirosul adâncindu-l în el ca într-o altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o pieliță vie, inervată, încetă să se scălâmbăie și chiar înțepeni, pentru că Luciia nu era ca alte slujnice, nu era îngâmfată și greoaie și nici nu râdea niciodată, ci doar plutea, aluneca la un deget înălțime de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
și, mai ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului nostru ce ne situează mereu în planul nesiguranțelor, ferindu-ne de statismul îngâmfat și adormitor al satisfacției de sine, un fel de ureche internă a lui, e mereu aplecată către sunetele venite de dincolo de noi și de dincolo de realitatea imediată a obiectelor și a tuturor lucrurilor din jur. Ca și cum eu-însumi aș fi fost
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
felul tău. E doar un mod de a trăi. Cultura poate stimula și dezvolta imaginația? Credeți acest lucru? Imaginația? Nu știu. Cultura o poate dezvolta sau o poate sufoca. Există oameni atât de cultivați și alții care sunt inculți și îngâmfați. Nu se poate explica totul. Eu nu pot. Nu sunt psihanalist! Dar în ceea ce vă privește, considerați că v-a ajutat cultura asimilată în timp? Face parte din gândire. Eu citesc, desenez, scriu, merg... Înainte mergeam 15-20 de km în
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
mai mult pe E.T.A. "sunt ifosele de om citit", care devine ridicol prin invocarea câtorva citate și nume celebre. El se dovedește a fi de o "suficiență agresivă și mărginită (dacă te uiți bine la mutra lui de mahalagiu îngâmfat, parcă e un nun mare de pe Griviței". Admirabil și sugestiv instantaneu! Punându-se din ce în ce mai mult în slujba partidului, proaspătul și zelosul militant clamează că "e nevoie de o cenzură serioasă". Aflată de partea bună a baricadei, E.T.A. se înnumără
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
poetul abia ar mai prinde să le noteze. Dar apucă, totuși, să le noteze, ba chiar să le descrie mecanismul de galop: „Realitatea se folosea de închipuire iar închipuirea prindea aplomb,/ Venea din toate părțile,/ Își însușea toate vicleniile./ Rațiuni îngîmfate, cauze, consecințe presăra pe drumuri pline de colb./ Rana se bălăngănea cu înțeles în ferestre, printre ciorchini expresivi,/ Spre toamnă,/ Umbra cafenie a sîngelui se legăna printre nuci uriași, printre frunze mustoase,/ Altădată, nu știu cum, avea o mișcare rapidă,/ Se bălăngănea
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
ar vrea) ar putea să-mi trimită eventual pe adresa redacției și alte amănunte sonore ori imagistice interesante, care, fie că n-au fost date pe post, fie că "s-au voalat". Cu un an înainte doar, în 1990, individul îngîmfat se avusese bine cu simpaticul în plover, premierul de pe-atunci, dl. Petre Român, răsfățatul, feciorul trufaș al internaționalei a treia, ceea ce mi-a adus repede în gînd zicală: Ce naște din pisică, șoareci mănîncă. Văzîndu-l eu pe Cosma mergînd
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
primitiviste" ale lui Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, la acesta, pe care, de altfel, îl socotește ,o mină de inteligență și genial într-unele sclipiri", îl supără ,țărănismul idealizant, cu pretenții de realism sociologic"; Mihail Sebastian îi apare ,prezumțios și îngâmfat..., care face pe pontiful ajuns la definitivă înțelepciune"; Mihail Polihroniade este ,mediocru și fudul; C. Fântâneru, ,un om ciudos, imposibil, care are ceva de smintit și iluminat din romanele rusești"; Petru Manoliu, un ,farsor". în schimb, întreaga lui admirație se
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
făcut Leila, oprind un sughiț de plâns. M-am uitat la ea cu reproș, iar ea mi-a susținut pri virea cu iritare. Ochii lui Jamsheed treceau de la ea la mine cu ce mi-a părut a fi o satisfacție îngâmfată. Când, ajutat de Leila, l-am luat în spate, am fost surprins de greutatea lui. Mi-am zis că apasă dinadins, apoi mi-am dat seama de absurditatea ideii. îl țineam de fund, cu mâinile sucite înapoi și mușchii tremurând
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cartier de mijloc, unde locuiau comercianți și mici funcționari, ca tatăl lui. Mai remarcase că fețele lucioase ale celor care lucrau în birouri și acelea aspre ale celor care lucrau în ateliere aveau guri la fel de strînse. Aproape toți păreau neliniștiți, îngîmfați sau aveau expresii de o hotărîre îndîrjită. Asemenea fețe s-ar potrivi discipolilor, care fuseseră aleși din rîndurile muncitorilor și funcționarilor, dar nu i se potriveau lui IIisus. începu să caute fețe armonioase, ale căror guri se închideau cu seninătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]