106 matches
-
că scriu cele mai tari povestiri care s-au scris vreodată și că oamenii sînt prea proști ca să-și dea seama. Chiar așa de Îngîmfat erai? — Cred că și mai rău. Numai că mie nu mi se părea că-s Îngîmfat. Mi se păra doar că am Încredere În mine. Dacă printre cele pe care le-am putut citi sînt și primele tale povestiri, aveai și de ce să fii. Nu, nu sînt. Toate povestirile alea Încrezătoare s-au pierdut. Cele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a asaltat cu telefoanele chiar din acea seară. Numărul șapte era arestat, tocmai o rupsesem cu numărul opt, eram așadar cât se poate de singură, dar nu și disperată, așa că îmi permiteam să fiu pretențioasă; italianul era un pic prea îngâmfat pentru gustul meu, dar avea trăsături frumoase și o burtă nu din cale-afară de proeminentă, ne cam potriveam. Am făcut figuri doar câteva zile, apoi l-am invitat pe la mine să cinăm și aș spune că n-am pierdut vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii și injectați de sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri ce îl mai poți mâna". (Platon, Phaidros, 1983, 253de) Un om educat își ține în frâu pasiunile, înclinațiile, instinctele iar acest lucru se
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
arta sa"; un refugiu consolator îl reprezenta și sarcasmul savurat pe care i-l observă în perioada berlineză Paul Zarifopol, îngîmfarea și disprețul, ura și amoralismul fiind elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe oricine avea bani, situație; disprețuia pe toți ceilalți" așa îl percepea Grigore Ghica în cartea sa Grigri iar Barbu Cioculescu îi subliniază zgîrcenia pe care o cultivă inclusiv după căsătoria care îi asigura ceea ce în stil
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o imagine de ordinul fluidității: „zbor luciri de lună”, „roi de flăcări ușurele, lucioli scînteietoare / trec În aer, stau lipite...”. Ea deschide o veritabilă paradă a modei și a virtuților În lumea păsărilor și a florilor de luncă. Cucul e Îngîmfat, macul doarme, senil, În timpul concertului, nufărul e Întristat ca un văduv, gîndăceii poartă hlamide smălțuite, bujorelul e vioi, rumen, busuiocul concupiscent („iubitor de sînuri albe”) etc. Abuzul de gingășii supără, evident, la lectură, Însă din aceste acumulări de făpturi grațioase
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sistem practic de guvernare pentru „Europa” extinsă și, pe cât posibil, o versiune credibilă a obiectivelor generale. După (de acum obișnuitele) presiuni de la Paris, rolul de președinte al Convenției i-a revenit lui Valéry Giscard d’Estaing, mai bătrân, dar la fel de Îngâmfat. După doi ani de deliberări, Convenția a emis ceva mult decât un proiect, dar mai puțin decât o Constituție. În afară de un preambul giscardian grandilocvent (comparat imediat - și nu favorabil - cu eleganta concizie a precedentului jeffersonian), documentul Convenției nu conținea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]