1,615 matches
-
Nu țip. Tu țipi. - ȚIP PE DRACU EU!! Ce vrei? - Să-mi spui ce ai. De ce ești supărată? - Nu am nimic. - De 4 ore taci. - De 4 ore și 10 minute. - De 4 ore și 10 minute. - Ce faci, mă îngâni? - Nu te îngân. - Ba mă îngâni. Nu vezi că repeți tot ce zic? - Nu repe... Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai? - Nu am nimic, te rog să mă lași în pace. - Bine, dar... - Nici un “dar”, nu mai vreau
Cum se ceartă femeile cu bărbații by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18405_a_19730]
-
țipi. - ȚIP PE DRACU EU!! Ce vrei? - Să-mi spui ce ai. De ce ești supărată? - Nu am nimic. - De 4 ore taci. - De 4 ore și 10 minute. - De 4 ore și 10 minute. - Ce faci, mă îngâni? - Nu te îngân. - Ba mă îngâni. Nu vezi că repeți tot ce zic? - Nu repe... Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai? - Nu am nimic, te rog să mă lași în pace. - Bine, dar... - Nici un “dar”, nu mai vreau să aud nici un
Cum se ceartă femeile cu bărbații by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18405_a_19730]
-
DRACU EU!! Ce vrei? - Să-mi spui ce ai. De ce ești supărată? - Nu am nimic. - De 4 ore taci. - De 4 ore și 10 minute. - De 4 ore și 10 minute. - Ce faci, mă îngâni? - Nu te îngân. - Ba mă îngâni. Nu vezi că repeți tot ce zic? - Nu repe... Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai? - Nu am nimic, te rog să mă lași în pace. - Bine, dar... - Nici un “dar”, nu mai vreau să aud nici un cuvânt, OK? Lasă
Cum se ceartă femeile cu bărbații by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18405_a_19730]
-
cuvânt se scurge dinspre lumină spre întuneric. Cuvântul, cel care a fost la început, taie aidoma cuțitelor care sfâșie turbate aerul dens de pe scenă, iar ceasul s-a ascuns sub reaplinul sacadat al tobei clădite pe zongoră. Glas tânguit se îngână sub strunele ceterii. Inițierea începe sub semnul dionisiac al paradisului pătruns și tulburător continuă pe treptele care duc spre infernul durerii și deznădejdii. Răzbunarea încinge sângele și clocotește sub semnul securii închipuite în roșu pe piele. Sărutul, pecetea legământului întru
Actorul [Corola-blog/BlogPost/97127_a_98419]
-
de la Biserica Sfanțului Vasile și se îndrepta către redacția revistei Tinerama. Pe scările rulante de la metrou, i-a atras atenția un cetățean care mergea ușor, bombănind, în timp ce restul lumii se grăbea. S-a apropiat de acestă să audă ce tot îngâna. “Dacă ați veni voi de unde vin eu, puișorilor, n-ați mai fugi așa!”, a reușit jurnalistul să deslușească. Bineînțeles că l-a întrebat de unde vine? “De la țântirim” - i-a răspuns cetățeanul. Ce se întâmplase? Omul se înnecase cu un os
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
de la Biserica Sfanțului Vasile și se îndrepta către redacția revistei Tinerama. Pe scările rulante de la metrou, i-a atras atenția un cetățean care mergea ușor, bombănind, în timp ce restul lumii se grăbea. S-a apropiat de acestă să audă ce tot îngâna. “Dacă ați veni voi de unde vin eu, puișorilor, n-ați mai fugi așa!”, a reușit jurnalistul să deslușească. Bineînțeles că l-a întrebat de unde vine? “De la țântirim” - i-a răspuns cetățeanul. Ce se întâmplase? Omul se înnecase cu un os
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
Acasa > Poezie > Familie > ULTIMUL VALS Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1515 din 23 februarie 2015 Toate Articolele Autorului S-au dus toate în vânt, grăbite, pas cu pas pustiul mă ucide durerea mă îngână din suflet l-am rugat un ceas să mai rămână dar n-a privit ‘napoi și-acum stau fără glas și-aș număra iar pașii dar sunt mult prea bătrână și în acest balans aștept cu nerăbdare un ultim vals
ULTIMUL VALS de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378188_a_379517]
-
tocirea lecțiilor pe dinafară). Cunoștințele sunt acumulate zi de zi, minut de minut indiferent dacă citește, scrie, mătură, recită sau meșterește jucărioara care dese ori poate fi o activitate serioasă. Un principiu de bază al educației materne este povestirea. Poveștile îngânate de mamă în timpul suptului apoi sistematizarea lor în povești cu eroi, inițial feți frumoși și ilene cosânziene apoi eroi reali din viața familiei sau istoria comunității și chiar a țării. După povestire cereți copilului să spună ce a înțeles. Să
EDUCAŢIE VERSUS INIŢIATIVĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378208_a_379537]
-
George FILIP VULTURUL CREȘTIN de fapt eu sunt un vultur carpatin cu aripi de la Dunăre la Tisa, să cânt pe românește, să mă-nchin pe unde-n veac românul plânsu-mi-sa. In limba românească pot doini, Hora unirii peste plai se-ngână, În românește voi mărșălui Încolonat în armia română. Să îmi iubesc femeia-n limba mea Când muguri noi în grai mi s-or aprinde, De sărbători, când magii vin din stea, feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfânta
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
fost atât de dor de ei! E Ziua ta și-așa să fie Și toți copiii să înțeleagă De-acum și până-n veșnicie De ce îmi ești atât de dragă! Te strâng în brațe, știi că pot? Cuvântul încă nu-l îngân, Mă uit în ochii tăi de tot Și-așa uitată să rămân... Referință Bibliografică: Mă uit în ochii tăi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae
MĂ UIT ÎN OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377262_a_378591]
-
Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ÎN FIRCARE ZI Pe cioburi de lumină calc în tăceri Cu pași de gând pe firul crud al ierbii, Vise pulsează în lieduri de primăveri Privighetori se-ngână în codri cu cerbii. Speranțe-mi înfloresc în colțurile gurii Pe corzi de suflet adesea cântă viori, Cu rugăciuni zăvorăsc porțile urii Cerul pe ochi îmi picură mir în zori. Ascultă-mi gândul ce trece cu aripile-n frunze Lasă
ÎN FIRCARE ZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382186_a_383515]
-
să știu Nici cât de goală este cartea, În care lupii își țin partea, Nici cât de pline, poate, sunt Nemerniciile-n cuvânt. Nu se va naște anotimp, Care să curețe, în timp, Înmuguriri pe ram bătrân Ale sonetelor ce-ngân. Nu poate fi nici primăvară, Nici toamnă, iarna și nici vară, Care să-ngroape, dezgropând Ce-a mai rămas din crud cuvânt. Pecete pun pe fruntea lor: Sunt inamici iubirilor, Se țin de mâini în vrăjmașii, Reverberând nimicnicii. 8 august
ARS MURIENDI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382228_a_383557]
-
ajung cât ai clipi la Palatul de Gheață. - E mai bine să fiți doi, o asigură și Moș Crăciun. Într-o oră trebuie să plecăm. Petrică, vreau să îmi promiți că vei avea mare grijă de ea! Bine? - Bine, șefule, îngână spiridușul, aruncând priviri înfuriate prințesei. Ieșiră din căsuță unul după altul, urmăriți de la fereastră de cei doi moși. Pe cât era de micuță și de drăguță prințesa, pe atât de tare îl înfuria pe spiriduș. Nu îl lăsă să conducă sania
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
vag asonanța prin "străvezii" / miazăzi. Nu țin să comentez mai mult o poezie de care nu mă rușinez (prea tare) nici azi. În schimb, următoarea, ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându-l pe vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
s-a clasat mai bine decât noi. Grecii în schimb nici de această dată nu s-au lăsat duși de valul modernului, ci au venit cu muzica lor, cu acorduri tipice, pe care tavernele încă mai au putere să le îngâne; au umplut scena cu un cântăreț tradițional și cu o trupă rock, s-au jucat de-a muzica, de-a greaca și de-a engleza și, probabil, au smuls un zâmbet publicului. Noi de-a ce ne jucăm? De-a
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
sonorul dat la mic. - Ești acasă, îi spune mirat. Atunci de ce-ai încuiat ușa? Ea îi aruncă o privire piezișă, cu ochii săi negri, înroșiți de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să-i sărute fruntea lucioasă. E o femeie micuță, cu pielea măslinie și atât de întinsă, de parcă ceva care se tot dilată pe dinăuntru se împotrivește dimensiunilor ei mărunte. Chiar ieri, are el impresia, a încetat
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Românie modernă, în pas cu lumea... modernă (?) și... rafinată (?). Eminescu între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul Pe lângă plopii fără soț și a romanțelor îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, în ansamblul ei, cu ceea ce
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
tată... acum pleacă, iar dacă mă caută cineva, sunt pe teren, da? Fata îi zâmbi complice, dar și ușor mustrător, ca și când i-ar fi reproșat că dezvăluise o convenție numai de ei doi știută, turnă în pahare, apoi se retrase, îngânând o melodie. E fiică-ta, Victore? Mă, oi fi eu nebun, dar tâmpit, nu. Cum să-mi aduc fetița aici?! N-ar fi nici politic și nu doresc să dau naștere la discuții. Apoi, nici nu m-ar asculta. A
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu două geamantane mari. Se opri, își aprinse o țigară, apoi se îndreptă spre cei doi copii, pe care-i observase probabil încă din ușa vagonului. Se opri în fața acestora, lăsă valizele jos și-și întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet: Mama nu a venit, a spus că vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se mai putu stăpâni, izbucni în plâns și se aruncă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ridicat privirea și s-a uitat la mine, mi-am imaginat tot ce era mai rău. Bărbatul a început să-mi vorbească și îmi făcea semne disperate cu mâna. „Nu eu am omorât-o, nu e vina mea“, încercam să îngân, dar nu părea să mă asculte. S-a apropiat de mine și a arătat spre animalul mort, iar când a băgat mâna în buzunar și a scos un pumn de bani am înțeles ce voia de fapt. Un om care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
umbră, domnule profesor, doar-doar umbra mă va asimila și pe mine. M-am săturat de substanță, vreau să mă prefac în umbră, tânjesc după starea de umbră. (Rîsul tăcut) Este o formă modernă a romanticului Sehnsucht nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea e poate pe aici, primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă voi căzni să trăiesc. (Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului de a nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând cu zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela al timpului pierdut, în care depersonalizarea poetului are corespondent pe plan spațial deconturările chipurilor de pe pereții bisericii părăsite. În O, mamă cele trei mișcări perpetue din natură a ramurilor, a umbrei, a apei îngână somnul etern al morții. În Despărțire sau în De câte ori, iubito, mișcări temporo-spațiale în opoziții polare exprimă imposibilitatea reapropierii sufletelor: Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,/ Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț/ Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți". Tipice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
putea fi Lume și geniu. Ca atare, o altă hipostază a neliniștii eminesciene este cea din poezia Dintre sute de catarge, care semnează lipsa de înțelegere a geniului de către lumea comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
peste toate a duhului poveștii. În poezia Giordano Bruno cântă balada permanenței, Blaga evocă identitatea cu ele însele a luminii și a creației în orice schimbare: "E același, nu-i același./ E același unic soare/ inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]