231 matches
-
domnișoara Bibi. Apreciez răspunsurile dumneavoastră sincere În legătură cu acest subiect delicat. Și acum nu o să vă mai rețin. —Nici o problemă. Dacă mai ai și alte Întrebări, nu te sfii. Bennie se lăsă din nou pe spate și Închise ochii. Walter privea Îngândurat pe geam. Se gândea: În ultimele cinci generații din familia lui, engleza fusese parte din munca fiecărui membru al familiei. Și cel puțin câte o persoană din fiecare generație dinaintea lui murise ca o consecință a acestui fapt. Engleza era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Gâlcă. Se alăturară celor din cetate și, la comanda Garda Măriei Sale, la galop, În formație de luptă, se lansară Într-o goană nebună, care ridică până departe praful drumului spre Siret. Deasupra crenelurilor de la poarta mare, hotnogul Calotă se Întrebă, Îngândurat: - Să fie primejdie de moarte asupra Măriei Sale? 6. Atacultc "6. Atacul" 21 mai 1459, Câmpia Nistrului C aravana lui Uzun Hassan formase un careu În care, În cazul unui atac, se putea apăra destul de eficient. Fusese o măsură de precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
am șoptit la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta chiar că e ghicitoare! Cu puțin timp în urmă asta gândisem și eu! Acum înțelegeam. Maria nu ghicea. Știa ce va urma. ABANDONATE În ultimul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bucur întotdeauna să am companie. Poate dorești să îmi dai lecții de engleză? Sigur că da, a spus Frazer. Înfățișarea lui Frazer se schimbase. Nicicând nu-mi fusese mai clar de ce îi spunea Mimi pe vremuri „Predicatorul“. Cu linia aceea îngândurată dintre ochi chiar arăta a preot. Și a ofițer din armata confederată. Părea să aibă mari greutăți care îi atârnau pe creier și să fie preocupat de lucruri superioare. M-a lăsat apoi cu Paslavici, și, din nu știu ce motiv, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată. Apoi trăsăturile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cântec, de Iulică. Așa e, băi, scoate și tu din straiță o fiolă de vin și păstrează una! concluzionează decent Vali Buletin. Și bericile scoate-le, neapărat! Păi, cum, să amestecăm noi băuturica? Vin și cu bere, după tărie? se îngândurează Iulian. Dacă nu-ți priește, n-ai decât să te-abții! revine Cezărel, înfipt. Nu ți-a impus și nu-ți impune nimeni, ca să consumi cot la cot cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe la orele 9) se auzea cântând în curte, probabil mătura asfaltul, ca în ajun, cânta cu patos, melodia se încâlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea înțelegeau, în timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, îngândurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung astea care sunt? - Niciodată nu se știe, vorbi frecându-și mâinile ca după un îngheț. - Adevărat. Intrăm într-o lume despre care nu știm nimic. - Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i dăduse foc. Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins, resemnarea. „Cântecele”, urzite în dorul făpturii îndrăgite, sunt tincturate de tristețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
Nietzsche deduce că prin moartea lui Dumnezeu omul a devenit liber cu adevărat și e liber să devină supraom. Toți gânditorii postmoderniști sunt încântați de această perspectivă a libertății nelimitate, rezultantă a nihilismului dus până la capăt, deși ar putea fi îngândurați de chestiunea apariției supraomului, ținând cont de ceea ce s-a petrecut în Germania lui Hitler. Aceasta a fost, altminteri, cea mai nedreaptă "lectură" a lui Nietzsche. Aici intervine însemnătatea observației lui Denis de Rougemont, produsă, nu întâmplător, tocmai în plină
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
era normal ca atmosfera dintre ei să se umple de veștede tonuri autumnale. N-o interesa defel să afle ce era cu el - tânăr și chipeș, dar prea puțin... meteosensibil, găsi ea într-un târziu eufemismul potrivit, inspirată și totodată îngândurată de redutabilul ei potențial ciclonic ignorat până mai adineauri. "La urma urmei, ce altceva e-un căpitan adevărat?" se întrebă ea, depărtându-se de însoțitor c-o fluturare caducă de mână. "Un om ori învățat până la nesimțire cu furtunile, ori
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a reține ceea ce ne explicau profesorii. Luam seama cu grijă la tot ce se petrecea, iar la explicațiile profesorilor mă concentram atât de mult, încât profesorul de limba română, părintele Gheorghe Trifănescu, ma întrebat, în timpul predării: De ce stai așa de îngândurat ? Ți s-au înecat corăbiile? Viața de la seminar se deosebea fundamental de tot ceea ce trăisem eu până atunci. Ceea ce ni se preda socoteam că trebuie învățat cu sfințenie, la perfecție. Din păcate, unii profesori nu ne explicau ca să înțelegem, iar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
preconizează Griffin, are loc sub semnul acestei dinamici tensionate, care constituie "cauza principală atât a fermentării, cât și a fragmentării"48 domeniului Științelor comunicării, în spațiul cultural american. Em Griffin își încheie periplul istoric aici, în pragul mileniului al treilea, îngândurat de întrebări precum: dacă granițele care mărginesc teritoriul discursiv al Științelor comunicării sunt atât de fluctuante și de laxe, încât cu greu putem aprecia dacă există ceva ce nu se poate constitui drept obiect de cercetare în științele comunicării, există
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
se afla cu stegulețul roșu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l: „Tată, ce înseamnă asta?” El îi răspunse: „Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în vânt și dau de veste...” Fata tăcu și intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul ce văzu? Ceva care l umplu de rușine. În gâtul sticlei cu alcool de pe masă, fetița pusese un mic steguleț roșu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese „PRIMEJDIE DE
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ochii din orbite de durere, dar trece. Pacientul meu însă nu poate să spună: «Am fost mort, dar mi-a trecut». Și nici nu-i nevoie să-l sperii pe politicianul vostru cu doamna în negru. E suficient să fiu îngândurat. Și să-l iau pe ocolite. «Dom’ deputat, operația-n sine nu-i cine știe ce. Da’ știți cum e, exact ca la voi, în politică. Una cauți și alta găsești. Să de Dumnezeu să fie bine!» Când parlamentarul vine la chirurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și jalbe. Îți scriu pe fugă. Adina 3 Buc., joi, 15.9.1970 Prețuite prietene, Ne-am despărțit în Suceava cu un sentiment de contrarietate pe care vorbăria și veselia mea de circumstanță o mascau numai în parte. Tu erai îngândurat. Am presupus că ai necazuri 602. Călătoria mea în avion a fost mai puțin plăcută decât la ducere. Avionul balansa și asta mă cam amețea. La aeroport mă aștepta Dan603, Vladimir 604 și cățelul. Am rămas să luăm masa la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
poate o s-o vezi și tu așa cum am văzut-o eu...atunci, înainte de a se naște, mai adaugă el inutil. Dar eu o văd de o măiestrie desăvîrșită, mai grozavă nici Obatalá, creatorul lumii, n-o putea face... Diaz se îngîndurează și adaugă ca pentru el: Dar mie îmi și vorbeau... Ceee? Doamne, ce spuneau? sar ca ars. Nu știu, nu țin minte... Atunci, mai toarnă un pahar cu rom. Poate... În piscină, în zori În Cuba se spune că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la budism. Că e și un poet și un prozator cunoscut, însă n-am știut mult timp cum arată. Mi-l închipuiam un tip care fumează nonstop, ca o locomotivă. Îl vedeam așa, într-o perdea de fum, cum stă îngândurat la o masă dintr-o cârciumă cât mai sordidă cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a aflat ceva important, dar un fel de interdicție rituală îl împiedică să spună verde-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu știam... dar știam că. doamna locuia la Cluj și mai știu că această veste, tulburătoare, îmi amintește de o poveste plină farmec, o poveste stranie care i-a unit și i-a despărțit într-o nesfârșită căutare. Am plecat îngândurat cu două sticle cerneală Pelikan în buzunar, gândindu-mă la moartea prietenilor mei, încă nu atât de bătrâni. Flacoanele, care îmi umflă incomod buzunarele, îmi amintesc de o schiță a Salom Alehem despre "Frate-meu, Eli, care este un așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puteau să perceapă conducătorii; era independența față de rațiunea firească pozitivă prin revelație; era acel raționalism fatal care, ca un germene al morții, se dezvoltă în planta lipsei de credință, cea care face umbră pămîntului, schimbă obiceiurile sociale, răstoarnă tronurile și îngîndurează umanitatea asupra destinului său viitor. Revoluția din Franța și din Europa reașează totul pe alte principii. 107. O altă consecință a afacerii rezervărilor, care, după cum am spus, a fost funestă, a fost, cum remarcam, numirea episcopilor cedată principilor seculari 240
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
propuneau „sărăcuții din Assisi”, atât Papa, cât și cardinalii din consiliul său au considerat că respectivii sunt lipsiți de simțul realităților umane și divine și i-au sfătuit să-și însușească o „regulă” dintre cele existente. Ei s-au retras îngândurați la o biserică din apropiere și au început să se roage. În timpul nopții, Papa are un vis: turnul Bisericii din Lateran, palatul în care pe atunci se afla Scaunul Apostolic, începe să se încline; Papa înmărmurește în așteptarea prăbușirii, când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lumină. După-amiaza Înainta și aici nu putea Înnopta. Dacă vine Bodo, spuneți-i că l-am căutat, că sunt Îngrijorată și că am nevoie de ajutorul său. Mâine vin din nou. Să mă aștepte. Sihastrul o binecuvântă și se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
veștejește ceea ce atinge, naturaliștii spun că civilizația doboară natura. Cum să le împaci pe toate? Răspunsul ar fi: prin armonie. Dar armonia pleacă de la multă înțelepciune și înțelepciunea nu este totdeauna îndestulătoare pentru omenire. De aici dezechilibrul. Ne-am retras îngândurați spre case, în urma noastră însă splendorile vegetale ale Grădinii botanice stau ca niște forme expresive pe fondul coloristic subtil nuanțat și în așteptarea răbdătoare că omul și natura se vor întâlni pe linia toleranței reciproce și a respectului devenit vital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
oameni (cît de cît) sănătoși, nu pentru nebuni sau pentru plante!” *Oricît ne-am strădui, nu ne putem transpune în starea celuilalt. Durerea sau frămîntarea mea, cel de alături n-o simte. Receptează niște informații care, cel mult, îl pot îngîndura ori indispune. Poverile noastre rămîn în noi și nimeni (rude, prieteni) nu ne poate elibera de greutatea lor. Transferurile sînt înșelătoare. Ori de cîte ori mi-am expus necazul altcuiva, n-am avut senzația de comunicare (de împărtășire). În locul unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deja în sacii lor de dormit. Lângă mine o tânără citește dintr-o carte așezată pe hol sprijinindu-se de perete. Este cazul să mă retrag în pat, mulțumit de drumul parcurs, de lecția de sete și oboseală trăită, și îngândurat în același timp de tot ce a spus spaniolul la masa din bucătărie. La liturghia la care am participat în seara aceasta la o biserică - din apropiere, cele câteva persoane în vârstă prezente par să confirme indirect spusele spaniolului pensionar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]