811 matches
-
ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea mai departe de pregătirile ei. Porni spre casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu, oprindu-se în fața ușii: Trebuie să-mi iau pastilele și pe toate opt le înghiți în ordinea inversă. La ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vieții ei căreia îi fusese dat prea puțin să-l cunoască. Mitică strigă arată-te odată! Pelerina se întoarse încet, un încet dilatat, divizat în trepte de încet. Trecuse un ceas? Un război? Gluga căzu brusc și dezveli chipul: Mama!? îngăimă și căzu fără simțire... Se trezi în pat. Și pe astea trebuie să le iau și ridicându-se anevoie le îngrămădi pe toate într-o boccea. Cam mare, își zise și, fără să aleagă, aruncă peste gard, între garajele vecinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu elasticul burdihanul. M-am cam îngrășat! Și-și pipăi valurile de grăsime de pe șolduri, pleznindu-se de trei ori, nu, de patru, ba de trei, ei, asta-i acum, ne certăm pentru un fleac, vă spun eu, de două ori, îngăimă nepotul morții cu gura plină de caramele, după care și-a luat cămașă albă de pe umeraș parcă-i tablă, așa-i de apretată pantalonii de cangar, călcați la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat: Bine, dar n-am interpretat încă. Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altă lege, altă țintă decât dragostea! După care îngână cu jumătate de voce, ca pentru el: Și mai apoi trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la rost și gnomul. N-am față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele. Mda! spuse gnomul și chemă cu clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În timp ce Aneta striga către Va: Uite-l, uite-l, Îl vezi? Copilul a sărit În picioare, ca un arc, și a Început să alerge pentru a vedea această minunăție cât mai de aproape, nu a mai răspuns la Întrebare ci Îngăima precipitat: Prinde-l, prinde-l, scapă, scapă, dă-mi-l, dămi-l! S-a liniștit cu greu dar imaginea animăluțului, un „țâștar”, așa cum era denumit prin părțile locului, Îi ocupa toată atenția și naviga prin Întreaga sa scoarță cerebrală. Deodată, Aneta
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mari, Îi colectivu’ și mai sus Îi dealu’ care duce la Suceveni, la bunicu’ Păscălin, acolo-i Maricica ... ehei! Pe când s-au terminat casele satului și ei mergeau către cireadă, iar Va Își scormonea mintea sa blocată pentru a putea Îngăima și el două vorbe de circumstanță, fata Îl prinse nonșalant de mână, Îl privi direct, zâmbi și spuse natural, cu o notă de complicitate reciprocă: Va să zică, frați, ai?! Pe cine cred ei că prostesc? Dar oare ce crezi că fac
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prima dată În viața sa de până atunci, Va a simțit gustul frustrării și chiar al eșecului. A rămas meditând la prima sa Înfrângere În fața Mariniței și a gustat din amara cupă a elevului care scos la tablă nu poate Îngăima decât titlul lecției. Au adormit sub ploile de gânduri complet diferite, dar legate de același subiect și de aceleași trăiri. Soarele era sus-sus și abia i-a trezit Florica, vaca cerea să fie dusă la păscut! Marinița, mereu mai practică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce să-i dau tatălui lui, regele ?! Regii vor aur, or, eu de unde să iau ?! Se uita la mine. Deschisese gura ca și când ar fi vrut să spună ceva. I se mișcau buzele, dar nici un sunet nu ieșea. Ei, asta-i ! îngăimă într-un târziu. Trase aer adânc în piept, scutură capul, își trecu mâinile prin părul lung și des, îl răsuci, se uită un timp la mine... și iar tăcu. Într-un târziu, zise : Cred că ți-am spus că Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
putut alege cu un traumatism cranian, cu o fractură de mandibulă ori de piramidă nazală, sau, pur și simplu, cu un stop cardiac!... Sora, care Încercase să-l oprească pe securist când a dat buzna În sala de operație, a Îngăimat, tremurând: ― Eu... Eu, domnule profesor, i-am spus să nu intre, că nu-i voie, da’ el m-a izbit de perete și a intrat ca o furtună... Cu un calm olimpian, profesorul și-a Întors capul, privind spre securistul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a cătat către Elena. Apoi a Îngăimat ostenit: ― Fata tatii. Mai ai o gură de vin? Roagă-l pe nenea Mitru să sloboadă câte un chicuș În ulcelele musafirilor da’... să nu mă uite și pe mine... După ce „paharnicul” și-a făcut datoria, Petrică a sorbit pe-ndelete
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ureche. Hai la Carul cu Bere, că fac eu cinste... Parcă ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i un semn cu mâna. Dobrescu îngăimă o scuză, mai stătu pe acolo câteva clipe, apoi se fofilă printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are familie grea, săracul... Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vrei tu. L-au convins pe Matei să urce la cameră, cu mai multă ușurință, fiindcă golise aproape toată sticla, făcându-se praf. Mi-a vorbit atât de frumos, m-a felicitat, dar de ce nu este aici cu mine? De ce? îngăima Matei aproape plângând, urcând scările cu greutate. După ce l-au aranjat în pat, logodnicii au coborât la petrecere unde s-au distrat oână către ziuă. Îl compătimeau pe Matei. Îmi pare rău de el. Suferă foarte mult, se înduioșa Leontina
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
desenele animate cu Tom și Jerry: falca refuză să mai zăvorască maxilarul superior, pleoapele explodează, brațele cad moale pe lângă albastra siluetă înfiretată. Monumentul în uniformă este zăvorât în carcasa propriei neputințe. La capătul unei încordări prometeice, atletul ordinii izbutește să îngaime, într-un inutil ecou: "Sumimasen... sumimasen" (Mă scuzați... mă scuzați). Impasibil, îmi continuu drumul și reușesc să ajung la râvnitele locuri libere cu mult înaintea iubitei mele... Cum aș fi putut lăsa nemediatizat un asemenea triumf? Epilog Dincolo de modestul umor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
începusem să-l urăsc, ori eu. A fost bulversată. Dacă aș fi mers cu soțul meu, am fi avut un program și mai încărcat. Acum este lejer, pentru mine, e o mare relaxare față de celelalte călătorii". Cu fața descompusă, am îngăimat: "O relaxare?". Apoi, străfulgerată: "Așa călătoresc toți japonezii?" Deși, după ce v-am dezvăluit niște secrete de pe Sirius-Vega, v-ați dat seama că sunt departe de a putea trece drept un reprezentant tipic al culturii europene, eram sigură că tabloul ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să mă Împiedice careva. Iar acolo, chiar lângă gemuleț, o privire albastră și niște zulufi aurii În tirbușon Îmi confirmară că inima mea, care bătea Înnebunită În piept de parcă vroia să sară afară, nu se Înșelase. — La dispoziția dumneavoastră, am Îngăimat cu greu, abia stăpânindu-mi vocea. N-o să Înțeleg niciodată cum, la vârsta fragedă pe care o avea atunci Angélica de Alquézar, poate zâmbi cineva așa cum a făcut-o ea În dimineața aceea În fața Casei cu Șapte Hornuri. Un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
necaz. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine. — Vă Înțeleg. — Extrem de neplăcut. Aproape un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea fiere cu toptanul. Strâmbătura Îngrozitoare care Îi crispa gura pretindea a fi un zâmbet. — De bună seamă, Îngăimă. Ridicând un deget, ca și când Își adusese aminte brusc de ceva, ministrul scotoci printre hârtiile de pe masă, apucă un document și i-l Întinse secretarului regal. — Poate că ne-am simți cu toții mai liniștiți dacă Însuți domnia ta ai da curs acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se face copac,/ și'n el atâtea morți încap/ câte frunze are." O solidaritate vegetală, de rit pe jumătate păgîn, vibrează în recunoașterea atotputernicei fatalități. Lucruri spuse pe șoptite și înghițite pe tăcute, pentru care cartea, așa, chinuindu-se să îngaime fapte care nu sînt, e o promisiune de viață: "Duhul culege din carte semințele mici,/ și ară și seamănă cereștile vii." (Ehé). Plante înșelătoare, în care plinul nu se-arată. Iată această frumoasă viziune destrămată, în timp, în loc: "Frumusețe văzută
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
scaldă... trebuie să fii discret... mult tact! ori să nu arăți că te-ai prins cum te miros... adulmecă putreziciunea... Și-acum, Clémence făcea la fel... În afară de vechea prietenie voia să-mi vorbească... să stea smirnă... clătinânduse șuie pe scaun... Îngăimând două cuvinte... tăcea iarăși... Mi-ajunge... Mi-ar ajunge... - Haide Clémence! Haide-odată! O ajut! Tușesc înadins! Ce-ar fi să mă arăt așa cum sunt? să-mi lepăd masca subit? Vloc! Oare-așa ar scăpa de complexe? Mă gândesc dacă... Mă
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
cu un nasture de aramă închizându-i gâtul, tata fără să dea drumul săpăligii într-un ultim - Stăpâne acum nu cu tonul care creștea, cu tonul dintotdeauna sau ca tremuratul unei cești pe o farfurioară care ar fi reușit să îngăime un - Stăpâne și ar fi tăcut apoi speriată, degetele bunicului închizându-se și desfăcându-se și tata le-a sărutat așa cum le săruta înainte de a se așeza la masă, mi-amintesc că se uita la mine și aș putea să
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
nimeni nu mă instruia, acasă, în această privință. Poate și pentru că nimeni nu știa nimic care să-mi servească drept învățătură: (...) nu i-am văzut niciodată pe cei din familia mea să-și facă rugăciunea, să țină post ori să îngaime vreo rugăciune. Din acest punct de vedere, membrii familiei noastre se îndepărtaseră simțitor de religie, dar conviețuiau cu ea...” Mă regăsesc până la un punct. Acea temere difuză și, prin urmare, nici acea prudență, nu le simt. Deci, nici această socoteală
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
pe când se gândea: „vezi doar că am dreptate“ -, pentru că toate astea se spun când nu ești arătos, iar restul nu contează. „Nu ți-am zis să stai puțin?“ răspundea enervată. „Ești înalt și subțire ca un personaj de El Greco.“ Martín îngăimă ceva. „Ia mai taci“, continuă ea revoltată, ca un savant care se vede întrerupt sau distras cu banalități în clipa când e gata să descopere mult râvnita formulă finală. Și, trăgând din nou cu nesaț din țigară, cum făcea de
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
nimic, îmi spune ofițerul ușor năucit în urma detalierilor mele, deci ai fost sau n-ai fost strangulat acum, asta am vrut să știu, nu, n-am fost, îi răspund, știi situația în care ne aflăm, zice el, voi sau eu, îngaim intrigat, noi, spune el, aș vrea să m-asculți. O gură? Am gafat imprudent cu o pauză înainte de a răspunde, omul intuise exact întinzîndu-mi de la distanță o sticlă, îmi era o sete nebună după mai bine de o după-amiază de
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]