347 matches
-
aicea nu se trece!” Luptăm să ne-ntregim ca țară și ca neam. În lupte vulturi și-n gând ne-nduplecați, Cu Decebal strămoș, mereu în șa, pe cai Cu Mircea, cu Ștefan și cu Mihai Nu știm ca să trăim îngenuncheați. Ne-apleacă unii, ne calcă sub copită Și revenim la statul drept cu greu, Mereu râvnit ai fost pământul meu, Cu soarta ta mereu pecetluită. Mereu a fost un Om din colb să te ridice Cu pieptul cât un munte
ROMÂNE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355969_a_357298]
-
neștiute ale sufletului umed de lacrimi sau zâmbitor de radiații venite din semnul existențial al semenului. Cuvântul mușcă sau sărută pătimaș obrazul celui căzut în vraja deochiului care se lasă purtat, cu picioarele goale, pe pietrele încinse ale drumului vieții. Îngenuncheat, vlăguit și hăituit de faptul că niciunul, dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind cu sângele scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților lui. Le strânge la piept
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
La piept s-o țină până dimineață. Departe sunt rîsetele din câmpuri Iar în livezi și fluturii visează Se lasă-ncet marama de surâsuri Ale lunii ce tandru priveghează. S-a dus o zi din calendarul lumii Și ne-nchinăm îngenuncheați smeriți De ne-a slăbit puterea credinței și-a iubirii Adă, Doamne, zorii sfintei dimineți. Cluj Napoca 23 august 2015 Am prins Am prins în mână mii de stele Cu strălucirea lor diamantină Și-am dat făpturii lor incandescente Tot dorul
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
doar cu trecerea lui: Eternitatea. Cluj Napoca 27 august 2015 Închinare Voioasă îmi arde lumina în sfeșnic Și-n ea bucuria e trează Iubirea cântă imnul cel veșnic Și inima mea priveghează. De vorbă cu Tine, Isuse iubit, Când stau smerit îngenuncheat Simt că timpul în loc s-a oprit Și zgomotul lumii a încet. Cântări mărețe mă copleșesc Lacrimile sunt toate de fericire Și slovele ce le scriu și rostesc Sunt pline de Duh și iubire. Cluj Napoca 21 august 2015 Taină poetică
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
un preot militar. Aș fi vrut o prezență a Bisericii atât de apăsată, de evidentă, de marcantă, încât să silească obiectivele înfometate de durere ale televiziunilor morții să țină cont și de ea, să ia în vizor și o reverendă îngenuncheată, așa cum se focalizaseră pe orice altceva. O reverendă sau - de ce nu? - mai multe, care să curme criticile, să astupe gura târgului, să potopească bârfele prin lumină, să spele zoaiele cu har. Să pună adică un mare stăvilar urii revărsate manipulator
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
provoacă o „mare mirare” și „un sfânt respect”. În Piața Domului vizitează Catedrala Santa Maria del Fiore. La intrarea în ea este aproape împietrit de un sentiment puternic de sfințenie. În catedrală domnea o atmosferă de sacralitate și mister. Lumea îngenuncheată era cufundată în „dulcea mângâiere a rugăciunii” în lumina foarte slabă a candelelor, în norii de tămâie și acordurile muzicii de orgă ce răsunau „ca o lungă harpă cerească”. Aici vede mormintele arhitecților bisericii: Brunellesco și Giotto și icoana Sfintei
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
eu să-ți spun, adu-mi frânghie și săpun. Râzi cu privirea plecată, Dumnezeu izbucnește-n văpăi, Aureola filtrată pe urmele celor din văi. Dinspre Capul Fecioarei, răspunsul întârzie mult, Nu vrem ecoul avariei, morții nu-i facem cult. Noaptea, îngenuncheată, tu vei veni, albul pur, Ne va orbi, posedată fi-vei de rugul din jur. Până și dușii, sus, între nouri, Îți pomenesc nurii. Ecouri. Blesteme, blesteme, Pe oricare teme, Dar fără iubire Nu faci mănăstire. La poarta nesmolită și
ANTROPO-ILOGICE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353080_a_354409]
-
ce frumoas-am fost odată! Apoi s-a topit în zidul destrămat orizontal Și îndată am simțit-o trenă-n lacrimă de val, Era punte, întrebare, vârstă, aer și răvaș, Drum pustiu cu mii de care adunate-n bun-rămas. Dar zâmbea îngenuncheată în tăcere absolută Și rupea din briza serii câte-o stea necunoscută. Se ruga de ploi-lumină s-o așeze într-o ramă Unde sensul nemuririi început-a să adoarmă Și pășea pe flori uscate, printre lacuri și viori Numărând petale
CE FRUMOAS-AM FOST ODATĂ! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354625_a_355954]
-
-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul Gând nespus Ăst Timp n-aduce împăcarea... Îngenuncheat, dar nesupus Nu vrea să uite. Că uitarea Cuvinte-i dă - dar ne`nțelese -, Uscate, într-un cufăr vechi... Fuioru-l toarce, Viața-l țese Ăra! Ce zgomot!... În urechi Răsună glasuri jucăușe (Umbrele morții-au dispărut) Liman de dă... Noi
VERSURI GÂND NESPUS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347067_a_348396]
-
păduri voievodale, Pe-a Moldovei stemă sacră, Sunt amu doar animale, Rumegând o viață acră. I-au castrat veterinarii După cum au vrut stăpânii; Din montări contra naturii, Rag la stele-n dorul pânii. Sunt așa de blânzi, sărmanii...! Și așteaptă, îngenuncheați, Să li se sfârșească anii Ori chiar să fie... înjunghiați. Va veni iarna geroasă Și n-or avea un braț de fân; Fiindcă iarba cea de coasă A luat-o, gratis, alt stăpân. Lupii vor mușca în haită, Urlând prohodul
SE ÎNTÂMPLĂ ÎNTR-O ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357292_a_358621]
-
Vei adormi-n miresme și-n ploile cu flori, Sfioas-a nopții lună va rătăci cărarea Lăsându-te cu muza, să-ți afli alinarea. Tu doar îndreaptă-ți pașii ca-n vremi de-odinioară Pe-aleea poeziei... cu dor în călimară, Îngenuncheat stă teiul și-n rugă către soare, Te vrea din nou la el, în brațele cu floare. Secătuit de viață așteaptă Visătorul Cel care-n miez de noapte cutreiera Copoul Și îl cânta în versuri pe banca regăsirii, Pe el
TEIUL IUBIRII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357343_a_358672]
-
PRIVIRILE MELE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului privirile mele privirile mele s-au pitit în doi sâni ca-n două țurloaie de minuni. am stat la poarta ochilor tăi, îngenuncheat ca magul de dragul coapselor tale de lapte, sorbindu-ți făptura în șoapte. te rog, angajază-mă sculptor de-o zi, din fermecătorul tău lut, eu am făcut, o nouă zeiță de marmură albă, i-am pus la gât o salbă, pe
PRIVIRILE MELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358367_a_359696]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > IMPOSIBILA ÎNTOARCERE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tăcerea e o prelungire spre ape ca și labirintul îngenuncheat anevoie în noi mal de fugă spre moarte mai presus de adevăr sînt zeii cu tălpile arse în istorii scrise cu litere mici alunecoase năvoade târâte spre larg al treilea cântat în zori un paradis din colți de elefant unde
IMPOSIBILA ÎNTOARCERE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358146_a_359475]
-
umplu călimări / pentru liniștea umbrelor / în partea asta de lume e altfel îmi spun / iubirile se nasc și nu mai mor nasc șoapte / lucrurile devin fantasme se îmbracă în idei / și așteaptă la răspântia cerului lumina / la porțile orașului suspendat / îngenuncheate sunt doar așteptările cerșetorilor” Motivele cosmice sunt prezente (cum altfel?) - în aproape orice poem, și e firesc așa, fiindcă suntem legați de celest, mai mult decât de teluric. Locuitor al țărânei, omul e mulțumit, doar atunci când își îndreaptă ochii spre
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
rămase fără cuib / umblă speriate / pe sub cer nicio poartă / doar ghearele nopții / sculptează Siberii / în lumea de ceață / prin ochii mării / tăcut își plânge neputința / de-a mai putea purta pe umeri / mătasea albă a florilor de măr / din templul îngenuncheat / se înalță un glas de suflet troienit / „ Elohim ”...” Foarte frumos, foarte real, aproape pipăibil cu inima ... Se regăsesc aici și iubirea și ispita și păcatul și simțământul religios și maternitatea, bucuria și rodul pământului, natura și cerul, înfrângerea, ridicarea. E
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
regăsesc aici și iubirea și ispita și păcatul și simțământul religios și maternitatea, bucuria și rodul pământului, natura și cerul, înfrângerea, ridicarea. E poate cea mai reușită poezie. Viziuni, peisaje stranii cu pământul care s-a întors spre sine, copaci îngenuncheați, cu timpul care “se scurge în fâșii / prin lutul verde / a speranță”, cu muguri cu fruntea spartă care privesc în ochiul cerului, și frigul care, neputincios, se pitește într-o scorbură ... Atâtea imagini superbe, atâtea metafore inedite! Poetul are o
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
și am plecat la biserică. Am stat ca pe ghimpi, ca și acasă, până când preotul a ieșit din altar cu potirul în care se aflau sfintele taine: trupul și sângele lui Iisus. Preotul a trecut pe lângă mine. Eram mort și îngenuncheat. M-a atins cu potirul pe cap. Și - în aceeași clipă - am înviat. Atingerea aceea m-a făcut să tresar. M-a înviorat. Am ieșit din biserică, după ce s-a terminat slujba, viu. Mai viu decât eram înainte de a muri
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
aici, mi-aduc aminte, Dar nu știu de voi mai trăi așa ceva!” Îngenunchiată, stau în fața Lui, Îngerul, cu privirea mă petrece Și... am în gând atâtea să îi spui... Dar... nu-s decât o umbră care trece... Văzându-mă Iisus, îngenuncheată, Mi-a zis, dându-se doi pași înapoi: - Tu, suflet bun, de-acum să fii iertată! Vestește lumii c-am grijă de voi! - Doar, Tu poți să mă-ntorci la viață! Mă scald de mult, tot într-o rătăcire. Numai
E BUNA VESTIRE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360355_a_361684]
-
despotmolesc singură calea spre fântână sunt pisica sălbatică legată cu lanțuri de mâinile tale cu ghearele vreau să-ți scrijeleasc oasele prin carnea de nimic nu ai altceva de făcut decât să mă urmărești m-am săturat de basme promisiuni îngenuncheate povești cu prinți minciuni în amurg dau sufletul întreg și reiau viața de la capăt să fiu cine sunt CAUT ALB PRINTRE RAMURI mă strigă amurgul ghem de cuvinte aruncate la întâmplare din tăceri rănite iau acasă visul salvat îl ascund
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
el m-a eliberat de angoasă, de anxietate, de neputință. El suna cam așa (citez din memorie): Cal murind în zăpadă/ zăpadă ningând peste cal/ în colțul acela de stradă/ subit nechezat de-animal.// În gerul priveliștii sumbre/ stând gata îngenuncheat/ cu ochii - imperiu de umbre/ de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig și de sete/ cu pacea întoarsă-n priviri./ Copiii-mbulzindu-se-n
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
zădărnicia retinei în crângul înflăcărat du-te acum mâine va fi mâine ceva va veni din depărtare o respirație amară litere albe ca un craniu sub orizont sub lunarele pedepse de atunci oprește acele aparențe strălucitoare acea deriziune a petalei îngenuncheate mâine va fi mâine ceva va veni din depărtare o respirație amară așa și nu altfel o descriere a cuvântului și noi neînvinși oh da neînvinși DIN DOI ÎN DOI ai trecut pe lângă ea fără să-i dai importanță. o
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
te-ascunzi în hăuri, fericire, O! inima-mi rănită, n-ar mai putea să-ndure! De vei veni cântând în amintire Și eu voi fi pribeag în nopți de dor, Deschide-ți inima, neprețuita mea lumină, Supus te voi primi, îngenuncheat, mereu curtenitor... 19 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Tu ești lumina zveltă... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV, 25 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TU EŞTI LUMINA ZVELTĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359906_a_361235]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NOROD SMERIT ȘI CREDINCIOS Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Norod smerit și credincios, Îngenuncheat, cu garda-n jos, Căușul gol, în fața porții, Zadarnic speri să-l umple hoții. De veacuri stai crucificat Pe-un ideal falsificat; Aștepți un bun samaritean, Să-ți ducă crucea, an de an? Norod smerit și credincios, Ce stai plecat
NOROD SMERIT ŞI CREDINCIOS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340845_a_342174]
-
și atunci când poezia ei a fost tăcere. A scris poezie cu bucuriile ei, cu suferințele ei, cu deznădedile și credința ei, cu așteptările, cu renunțările, cu iubirile ei, cu revoltele ei. A fost învinsă uneori, dar nu s-a lăsat îngenuncheata niciodată. Nici n-a trădat în sentimentele ei profunde. A rămas dreapta în lumina, în stare de veghe și în vâlvătaia flacării. Dornică să reinventeze o altă lume, mai bună, prin cuvânt. Și-a pus viața pe tavă, fără prejudecăți
EMILIA AMARIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341028_a_342357]
-
-mi valoare. Mereu am crezut că voi fi călăuzită de cineva, de acolo, de SUS, iar rolul meu ar fi doar să car în spate pietre de moară, iar când genunchii nu mai pot să mă ducă pe drumul vieții, îngenuncheată să îmi înalț privirea spre cer și să fiu în sfârșit eliberată... Impulsul de moment l-am avut mereu. Acea *sclipire* pe care presupun că o au toți oamenii în momente de cumpănă mai mult sau mai puțin dificilă. Însă
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]