5,200 matches
-
Bătrân palavragiu! Era acolo, în sptele mesei înegrită și ciobită de timp, din ziua în care, cu douăzeci și doi de ani în urmă, Institutul începuse să funcționeze, și părea că va fi pentru totdeauna. Cu mâinile și picioarele mereu înghețate din cauza curentului rece care mătura holul de la intrare, îi trebuiseră ani și ani înainte ca serioase îndoieli să-l tulbure în legătură cu seriozitatea cercetărilor făcute de persoane altminteri agreabile și curtenitoare, dar curajul de a le mărturisi nu-i venise decât
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte, în esența lor vampirică, sunt și ochii Luceafărului. Amândouă privirile sunt înflăcărate dar reci, ard și îngheață în aceleași timp, deoarece provin din Întuneric. Putem să presupunem că și ochii Rașelicăi sunt negri, pentru că "par leur puissance concentrée, les yeux noirs se relient à la thématique du feu. Ceux qui les possèdent héros romantiques, êtres surnaturels ou
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
noaptea. Începuse să bată vîntul, împrăștiind nori de praf, care se înălțau pînă la acoperiș. În ultimele cîteva ore, temperatura scăzuse drastic, iar aerul căpătase acel parfum special care, în mintea mea, era asociat cu zăpadă. Era crivatul, acel vînt înghețat de la Răsărit, care venea chiar din Siberia, trezindu-mi cele mai vechi amintiri legate de iarnă. Oare cum putea cineva trăi timp de șase luni în climă asta asemănătoare celei din regiunile arctice, fără combustibil, fără îmbrăcăminte adecvată și cu
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
și lemnul erau trimise în Uniunea Sovietică, astfel încît practic nu mai rămînea nimic pentru consumul intern. Lumea trăia din rezerve, dar acestea se vor epuiza în curînd. M-am luptat cu vîntul, care-mi pătrundea prin haine și mă îngheța pînă în măduva oaselor. Pentru a-mi îndrepta gîndurile în altă parte, mi-am concentrat atenția asupra caselor pe lînga care treceam. Pe majoritatea ferestrelor erau lipite foi de carton, menite să înlocuiască ochiurile de geam sparte de bombardamente. Dar
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roșii popoare de muște treceau prin bucătăriile goale prin peștii înghețați în vitrine cuvintele pe buzele oarbe repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite în detergenții sloganurilor drumurile noastre treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre revolta se simțea în cearceafurile agățate în balcoane în borcanele cu greieri în bețiile
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
absența ca un far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți încearcă să golească deșertul de vid să-l transforme într-o pâlnie ocultă tu îmi arăți coapsele pline de pecingine eu îți arăt inima care ți se va
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
străzile goale voci libere se strecoară în casă sub plăpumile călduroase ale fricii și speranței voci în care ne oglindim dimineața când ne bărbierim ne privim fața ne privim conștiința pornim la lucru agățați de remorcile de rumeguș ale tramvaielor înghețând ca țurțurii pe locomotive putrezind ca mugurii în zgomotele difuzorului cântece însuflețitoare cotele apelor dunării în creștere și descreștere peste disperarea noastră presimți că vei dispărea și îmi repeți aceleași cuvinte bolnavii trebuie să fie cuminți ordonați să își aducă
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
nume sub umbra îndoielii. Moartea nu sfințește, Ea doar aduce în amintire nume uitate. Poem omenirii Omenirea, de veacuri, mereu se trezește prea de dimineață - se nimerește să fie numai iarna - și nu poate să-și scrie istoria, pentru că îi îngheață degetele, din cauza frigului, iar când și-o scrie, o uită prea repede. Neodihnită Lacrima se odihnește în ochi, Timpul face la fel, în sineși. Coborâtoare moarte, numai tu nu ai odihnă. Apa, în picătura ei, scaldă mulțimile, Văzduhul primenește păsările
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
a înlesnit aducerea lui". Mai elocventă e relația prietenei scriitoare cu ministrul antonescian al Sănătății, Dănulescu, pe care îl vizitează, la minister, însoțită de memorialistă, "ca să ia o rețetă pentru un medicament". La reacția autoarei Pînzei de păianjen � "Am înghețat"), prietena i-a precizat că ministrul în cauză "nu e ca ceilați [...] e un sfînt", că "și printre ei evita să spună legionari sînt cîțiva...". Povestea are însă și o continuare peste cîtva timp: "... într-o zi i-am văzut
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
ține de braț (exact: ca într-o pictură de Chagall) e unul din poeții români sinucigași ambii cu picioarele gracile plutind deasupra stranelor altarelor reci precum scria condrumeața sau poate chiar iubita colegului nostru care în loc să traverseze Styxul traversează Oceanul Înghețat de Nord. Absoluta autoreferențialitate Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât un privitor ca la teatru întruchipând desăvârșit nepăsarea modelatorului față de malformațiile propriei sale creații; o recreație sau procreație în hazard și
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
și tu departe de strigăte și sânge și miere și foc e război e război în inima omului o inimă în gol-gală ea venea și dispărea în fundal avară îți păstrezi fecioria de ce dar du-te tu cețosule la cei înghețați dincolo de plăceri și dureri în grădina închisă în muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinței sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte la ce să sper din întâlniri în această cafenea în
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
-mi dezlege sânii de legătura lor misterioasă cu patul curat al sângelui tău miezul de salcie să-mi calce moartea pre moarte cu un acoperământ de pași tineri încerc să alunec pe șirul pașilor noștri așa cum coboram în copilărie dealul înghețat spre casa bunicilor așa cum descălecam cu șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor noștri poticnițI
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
a plictis, aripe large, penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom'le!) c-o simplă fîlfîitură de-ntoarcere pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure-n măduva spinării, sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
iau bilet la primul tren. După o stație, cobor și o iau înapoi către București. Pe jos, prin porumb, ca să nu fiu văzută de nimeni. La un moment dat, întâlnesc un câine. Se uită la mine ciudat. Și mârâie. Îmi îngheață sângele. Dacă m-a recunoscut? Îi arunc o bomboană și începe să o lingă fericit. Nu m-a recunoscut. Profit de ocazie și îmi iau tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate, așteptând să se care
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
-o, deci o știu precis. Cred că are 12 metri patrati, ceva de genul ăsta. Deci o cameră de 12 metri patrati cu 3 copii, fără apă curentă. Și camera aceea era și baie și bucătărie. Mama îmi povestea că îngheța apă în lighean peste noapte. Și ea, bunica mea, întreținea practic familia. Copiii erau la școală și întreținea familia dând lecții de franceză cu un leu. Și din banii ăia mai dădea și un biscuite și niște bomboane copiilor. Ce
Figuri exemplare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82643_a_83968]
-
venit. ce ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte se făceau până în zori. țes. eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. în mine moartea mai adâncă decât în pieptul tatei. iubirea târzie cum cântul înghețat pe ram. între cei patru pereți a fost vremea colindelor vremea magnoliei vremea zmeurei. ai ajuns dar încă nu ai venit. ai trimis șoimul cartea o bucată din miles davis. summertime. apoi pieptenul peria să înmulțească distanța. eu am țesut
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
De cetină supusă, ce se-nchină Și mă întreabă: ŤUnde pleci? Mai stai!ť Iubiți-i, de se poate, pe măsură Dacă-n aceste vremuri sunt pe lume îngeri din cer care-și mai zic poeți Nu-i alungați! Vor îngheța în brume! Purtând în lume fluturii nămeți. Nu-i obligați să-și cumpere renume Și nu le-nchideți calea de drumeți Și nu-i mai judecați după costume Au fost și ei cândva superbi în preț... Cinstiți-i, de se
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
călătoream în vis, venea realitatea cu cîte un semn, ca pe pereții zgîriați ai gărilor prin care cerșetorii au ajuns înstăriți- nu mai sunt cel de atunci, chiar dacă pe mine mă duc spre altă înfățișare ca iernile cînd vin să înghețe sîngele în cîini, nici celălalt de acum, un bărbat într-un pat ca-ntr-un iglu pinguinul domesticit- sar mereu peste urma lăsată de tine în pat, să nu se șteargă cuta rămasă ca o rună în cearșaf, dimineața o
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să se opună
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
păcat și vină să-ndreptăm tot ce se-nclină să-nchinăm la sfinți cocori grădina cu sfinte flori hai - bureți întunecați la minune ajutați și-o să fiți în ochii Lui creți de nori - lumii gurgui BRIC-À-BRAC-URI NECESARE a murit modern: înghețat în plin câmp experimental vă urâm - cu simpatie: vomați din plin - ca poftă ce va să fie doi oameni mugeau - apoi au început să le crească și coarnele: unul dintre ei a dat să mugească ceva special - și-atunci - pe
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
-ntreg pământ viperele fă-le îngeri dintre luturi iscă sângeri Veghetoarea ardă Cânt din cer până la pământ! vulturii mării s-au lăsat pe brazi bătrâne cetini cântă liturghia nu-i nimeni să măsoare mâine-azi sfiită-n slavă-oprită-i ciocârlia lumina-a înghețat un cântec mut turme-n poiene au făcut popas păstorii au trecut în nevăzut: din cer așteaptă - toate - Sfântul Glas solemn - pâraiele cu țurțuri iscălesc pe filele pădurii-n rugăciune stinghere-n pisc - tălăngile vestesc: trepte de nori se dezvelesc
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
obosit Doar cupola Sfintei Sofii Lumina când a trăznit La privirea-ți princiară ‘N visul meu te-am regăsit Când erupția solară Scânteia spre infinit Am cătat prin universuri Să îți deslușesc cărarea Povestit-am prin eresuri Cum mi-a înghețat suflarea Răscolesc Calea Lactee Dar rămân prevăzător Stiind că Muza-i o femeie Cu sărut ucigător ... Citește mai mult Muzei pierduteTe-am curtat muză celestăPentru un vers, cuvânt sublimCu parfumu-i de tempestăMăturând prin țintirimAu pierit spre zori ciclopiiCerul meu a obositDoar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
tempestăMăturând prin țintirimAu pierit spre zori ciclopiiCerul meu a obositDoar cupola Sfintei SofiiLumina când a trăznitLa privirea-ți princiară‘N visul meu te-am regăsitCând erupția solarăScânteia spre infinitAm cătat prin universuriSă îți deslușesc cărareaPovestit-am prin eresuriCum mi-a înghețat suflareaRăscolesc Calea LacteeDar rămân prevăzătorStiind că Muza-i o femeieCu sărut ucigător... XXI. VIRGIL CIUCĂ - POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACȚIUNEA UNIONISTĂ 2012”, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016. PICĂTURI DE VIAȚĂ (După o replică a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
nu își găsește locul în preajma mea. Dacă urăsc ceva, urăsc această blestemată ură, considerată cea mai dezolantă și mai periculoasă dintre toate trăirile omenești. Nu e prea ușor să scrii despre un asemenea sentiment atât de virulent, capabil să-ți înghețe sângele în vene, un sentiment care nu se vindecă, nu trece, nu dispare, dar în același timp este deosebit de subtil, de greu de surprins în profunzime, Aceste rânduri poate nu le-aș fi așternut niciodată, de nu m-ar fi
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Citește mai mult Sub semnul gândului ce-a-ncărunțite valea dintre noi tot mai adâncă;copaci suntem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]