1,399 matches
-
Cristo. Tu ar trebui să înțelegi cel mai bine de ce și-a pus în gînd să le vină de hac capitaliștilor tocmai cu propriile lor arme. — Ei uite la asta mă refeream, zice domnul Președinte, luînd și el o primă înghițitură. Și pentru așa ceva vom lupta în zilele următoare, pentru micile plăceri ale vieții. — în ritmul ăsta, zice Petrică, eu o să dau la rațe, sînt sensibil la stomac, chiar și pe drumul drept trebuie să mă opresc din cînd în cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
liber, își amintește încă un citat Bătrînul, pe care-l reproduce din memorie cu voce tare. Foarte, foarte pesimiste vorbele astea, dacă te gîndești că vin din mintea unui tînăr de douăzeci de ani, adaugă, în timp ce Poștașul își soarbe ultima înghițitură de cafea de pe fundul ceștii, se ridică de la masă, își aranjează pe umăr geanta închipuindu-și că tocmai a scăpat de o mare povară. Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la revedere. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
c-ai fi în stare să-i pui pistolul la tîmplă, să preiei comanda unității și să mă urmezi? 7 — Există Mercedesul și restul de mașini. Brazilia și celelalte echipe de fotbal. Tangoul și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Adică n-a fost nimic plănuit dinainte? Pe asta nu pot s-o cred, mărturisește Părințelul. — Nimic, spune Roja. — Toate coincidențele, neregulile din acte, devastarea pereților, plecarea celorlalte muncitoare, amenințările, recapitulează Curistul. — Nimic, repetă Roja, făcînd o pauză, luînd o înghițitură mică. Dar ce rost are să vă mai bateți capul cu ce și cum s-a întîmplat, important e c-a ieșit totul ca la carte, zice. — Așa se pare, doar că ne punem și noi cîteva întrebări, nimic mai mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș mardi într-o clipită pe nenorocitul de Timișoara dacă aș da peste el! Ce fler a avut atunci să spele putina exact la timp, a fost îndrumat de cineva la momentul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai ieși în stradă e greu de crezut c-o să se mai ivească curînd. — Și așa am cam depășit termenul limită al Revoluției, spune Gulie. Ce credeai, că o să ne-o pună nouă pe tavă? întreabă Tîrnăcop înviorat după cîteva înghițituri de ceai, c-o să se dea la o parte din calea noastră? — Prostia mea, recunoaște Bătrînul, am crezut că se poate face imposibilul, n-ar fi trebuit să vă încurajez, mai ales pe Roja. — încă nu e prea tîrziu, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ți-a venit chiar în clipa asta, numai așa o să te eliberezi, acum e momentul, ia uite ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
arunc și eu o privire? se impacienta de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea să se revolte Angelina, de ce nu vrei niciodată să mă lași să văd eu prima despre ce i vorba? — Avem timp berechet
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ninge iarăși. Ca În White Christmas cu Bing Crosby și Danny Kaye, cînd deschid ușile de la curtea interioară a hanului Generalului din Vermont, iar zăpada cade abundent, iar ei Încep să cînte și urmează genericul de final. Mai beau cu Înghițituri mici o cutie mov uitîndu-mă la cascada de nea. CÎnt În sinea mea: clooocotesc, iun Crăciun de rahat... Pe jos e ceva, În grădină... 000000000000000000te uiți În jos la ce e pe pămînt și apoi te răsucești și treci Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de un mare bal. Cu obrajii lipiți de ferestruica murdară, Antoniu privește afară, și vede ca prin ceață, În depărtare beția de lumini a orașului, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost beată. Respira rar și adânc, ca un om care încearcă să-și adune puterile. Atunci am întrebat-o mai hotărât: — Ce este, Antonia? S-a întâmplat ceva rău? — Da, răspunse ea. Stai o clipă. Îmi pare rău. Luă o înghițitură, apoi turnă restul de băutură în paharul meu. Mi-am dat seama că nici nu putea vorbi de emoție. — Pentru numele lui Dumnezeu, Antonia! Ce s-a întâmplat? am întrebat simțind că încep să mă îngrijorez cu adevărat. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fii eu ca să înțelegi. Trebuie să mă ajuți, Georgie. Am zgâlțâit-o până mi-a pus o mână pe braț ca să mă opresc. A luat un șervețel ca să-și șteargă ochii și a mai turnat puțin gin. A luat o înghițitură și apoi mi-a întins paharul. Ritualul bine-cunoscut ne-a ajutat să ne revenim. Am strâns lângă mine trupul ei cald și fără vlagă. Și-a lăsat capul pe umărul meu. Măcar trupurile noastre erau prieteni vechi. — Ce este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ierți, copila mea. N-ai nici un motiv să te simți stânjenită de felul în care vorbesc, nu-i așa, Martin? N-am decât cele mai bune intenții, te rog să mă crezi! Te rog, stai jos și mai ia o înghițitură de vișinată. Nici unul dintre noi nu s-a așezat, iar Georgie nu s-a atins de paharul de băutură. S-a întors spre mine, așteptând să dau încă un semnal de plecare. Dacă în clipa aceea m-am temut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că voința lui se supunea întru totul voinței mele. Apoi am băgat de seamă că tremură. Asta nu puteam suporta. — Să-ți dau niște whisky, i-am spus și i-am turnat puțin în paharul crăpat. Docil, a luat o înghițitură. De afară s-a auzit glasul Antoniei. — Muncitorii pleacă. Poți să-mi dai niște bani? Eu n-am destul. Am găsit câțiva șilingi în buzunarul sacoului și i-am spus lui Palmer: — Ai cumva cinci șilingi să-mi împrumuți? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tău? Se Întinse după paharul meu cu bere. — Sigur. Pe atunci voiai să te faci regele bicicliștilor - ca Binda sau cum Îl chema pe ăla. Dar asta a fost cu mult timp În urmă. Le mai ai? Calm, luă câteva Înghițituri mari, crezând că nu observ nimic. — Da. Scuze. Doamne, cum am putut să le uit? Probabil că erau tot În dormitor, acolo unde mi-am pus și hainele. — Dacă ai noroc, poliția n-o să se gândească la ele până săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care amintea Anton. Ne despărțisem cu un an Înainte să Încep să vizitez Hotelul Kreuzer, din motive niciodată lămurite. Mă Întrebam oare ce-a mai făcut și cântăream argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ridică. Când s-a Întors, ținea În mână un pahar cu apă. Am dat să mă ridic, mormăind mai mult sau mai puțin credibil. — Domnule Knisch, spuse inspectorul când am dus paharul la gură și am sorbit - mai Întâi o Înghițitură de lichid rece, apoi Încă una. După ce am parcurs dosarele confiscate ieri de la Dvs. , am dat peste niște date interesante. — Uitați. Și mă șterse la gură cu batista lui. — Chestionarul pe care l-am găsit era completat doar pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gândit să regleze niște conturi politice. M-am șters cu un prosop și i-am explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând vodca peste cap dintr-o singură Înghițitură hulpavă, m-am instalat pe canapeaua din bucătărie. Soarele, rozaliu dar șters, tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
patinând cu pricepere de expert pe podeaua de marmură, purtând În palma mâinii stângi o mică tavă de argint. — Cine vrea o tequila? Întrebă ea, așezând tava pe o măsuță. Marci luă una și o dădu pe gât dintr-o Înghițitură. —Unde e Hunter? se uită Lauren În jur. Vreau să-l cunosc mai bine. Uite-acolo, cu Sophia D’Arlan, i-am răspuns, arătând către șemineu, unde Sophia Încă discuta cu Hunter, având pe față o mină serioasă. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc. Trec pe la tine la șase. Te Îmbrățișez, Milton Pe la mine la șase? De unde știa Milton unde locuiam? Poate că-i spusese Lauren. Dar ce voia? Am desfăcut pachetul În timp ce luam câte o Înghițitură dintr-o cafea espresso. Înăuntru era o carte Assouline 1 intitulată Camere de zi pariziene. Câteva pagini erau marcate cu ajutorul unor bilețele post-it de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele. Pe pagina respectivă era imaginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sunt strălucit În ceea ce fac, așa că aranjamentul ăsta este convenabil pentru toată lumea. Un pahar de șampanie? Întrebă el, deschizând frigiderul. Fără să mai aștepte un răspuns, destupă o sticlă și turnă șampanie În două pahare. Am ciocnit. Am luat o Înghițitură, resemnată: efectul Milton lucra la nivel Înalt. Este uimitor, nu-i așa, de cât de puțin este nevoie ca să te lași convinsă că un lucru Împotriva căruia ai luptat multă vreme este, de fapt, cea mai bună idee pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Am făcut o pauză, apoi am adăugat: — În călătoria ta secretă la Londra. La celălalt capăt al firului se făcu liniște. Furioasă, am deschis frigiderul și mi-am turnat un pahar de șampanie dintr-o sticlă Începută. Am luat o Înghițitură. Nu s-a Întâmplat nimic. Nu mă simțeam plăcut amețită. Poate că Salome avea dreptate În legătură cu șampania: nu funcționa. Pe neașteptate, Hunter spuse: —Phoebe! Ea vorbește mereu aiurea. Probabil că hormonii ei au luat-o razna. Da, am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bine, e mișto, până la urmă, spuse Lauren, privind la Giles Monterey când acesta intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-un pahar cu vin fiert, Giles Monterey se Îndreptă În colțul Îndepărtat al cortului, unde se salută voios cu un grup strălucitor de ruși. Pentru cineva de urma căruia era atât de greu de dat, părea, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În favoarea unei cine cu un prieten anonim din facultate. Într-o zi de duminică! Nimeni nu avea vreodată ceva important de făcut duminica. Când Barbara se pregătea să-și prezinte Cea Mai Fascinantă Personalitate, eu mă forțam să iau o Înghițitură din tonul suhimi. Să nu mănânc ar fi Înrăutățit doar lucrurile. Exact atunci mi-a sunat telefonul mobil. —Scuze, Sylvie! Cu siguranță crezi că sunt cea mai neparolistă vedetă de cinema. Era Nina Chlore. În mod previzibil, nu dăduse curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]