293 matches
-
dintre ei, îi cunoștea prea bine. Se săturase de jignirile sau de nepăsarea lor, dar totuși, erau proștii lui, așa cum erau ei. Se prefăcu în continuare că nu-i vede cum fac doi pași spre el și cum Tutoi îl înghiontea cu cotul pe Pepsi să-și ceară scuze. Apropiindu-se de el, Pepsi îi spuse: - Căpitane! Bă căpitane, uite, scuză-mă, te rog. Greșii acum și-mi pare rău, pe cuvântu' meu! - Ooo, îți pare rău, ție întodeauna îți pare
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
făcu semn lui Arestes să răspundă. Acesta se fâstâci un pic, apoi, prinzând curaj, începu să vorbească: - Draga mea regină Diossippe, am primit astăzi de la Druida-Mamă niște licori pentru “vânătoarea” prințesei Talestri... Arestes zâmbi șmecherește către Burnesha, iar aceasta îl înghionti în semn să continuie. - Druida-Mamă a trimis și o scrisoare, continuă Arestes, prin care ne solicită ajutorul. Se pare că s-au amestecat în treburile zeilor ajutându-i pe sclavii igigi. Diossippe deveni nervoasă. Se ridică din jilț și se
CAPITOLUL IV de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347928_a_349257]
-
nu respiră singur, tot îți vine să-l ciobești. De parcă asta contează! În fond, când te situezi ochi în ochi cu eternitatea, te descalifici oricum din start. Ce s-o mai dai întoarsă atâta? Un fel de manie autodestructivă ne înghiontește. E-un război, cum spuneam. Și cuvintele nu respiră, ale naibii, decât când vor ele. Multe producții literare mediocre s-ar elimina de la sine, dacă ar pândi în fiecare dintre noi câte un Michelangelo vigilent, gata să lovească cu dalta
TAINA SCRISULUI (39) – EXPLICAŢIA EXPLICĂRII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849]
-
Într-o pădure-ntunecată, Vulpea trăia, cam leșinată. Atât de foame îi era, Că doar din visuri se-nfrupta. Dormea, tânjind la iepurași, La rațe mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, ... Citește mai mult Într-o pădure-ntunecată,Vulpea trăia, cam leșinată.Atât de foame îi era,Că doar din visuri se-nfrupta.Dormea, tânjind la iepurași,La rațe mari de pe
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Într-o pădure-ntunecată,Vulpea trăia, cam leșinată.Atât de foame îi era,Că doar din visuri se-nfrupta.Dormea, tânjind la iepurași,La rațe mari de pe imaș,La gâște multe, îngrășate,Și la găini împestrițate.Când foamea tare-o înghionti,Pe loc din visuri se trezi,Porni agale pe cărare,... XVIII. PRIETENUL HAPSÂN, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Doi prieteni se-ntâlnesc, La plimbare-ncet pornesc, Mergând veseli pe cărare, Le-apare-un inel în
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, ... Citește mai mult Zâna iernii-nnegurată,În cojoace îmbrăcată,Bate cu putere mare,La ale țării hotare.Vine val-vârtej, colțată,Gerul mare și-l aratăși vântoase
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
țin pe toți în case.Vântul când se potolește,Ca în basme fulguiește,Un covor alb și pufosSe așterne lin pe jos.Și cu toții, fericiți,Afară ieșim grăbiți,Strângem bulgări mari de nea,Ridicăm un om din ea.Alergăm, ne înghiontim,Și la săniuș fugim,Toată ziua ne jucăm,Nu simțim cum înghețăm.Iarna este friguroasă,... XXIV. CRIZANTEMA, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016. Noi îi spunem crizantemă, Are mândră diademă, Floarea este minunată, Cu
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită acest amănunt. Totul se transformă în țărână. Magdalena se apropie de pat și-l înghiontește pe omul ei, care nu reușea să-și îndepărteze de pe pleoape și din mădulare dulceața somnului de dimineață. - Haralamb, trezește-te, că e gata cafeaua! El se întoarce pe partea cealaltă și-și ascunde capul în plapumă, somnoros: - Lasă-mă
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
poziția și părea adâncit în contemplarea liniei orizontului. ― Ce-i? ― Au stabilit cumva dacă e copilul lui Stin? ― Ce vă pasă? Cele trei se priviră una pe cealaltă, îndemnîndu-se reciproc să vorbească. Începură să șușotească, iar una din ele o înghionti în coaste pe Urella. Fata chicoti. ― Noi ne gândeam... adică nu ne gândeam, ziceam doar așa... se codi fata. ― A spune fără să gândești e o mare prostie, fetiță, spuse scurt Maria. ― Ei bine, ne gândeam că poate mai multe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai schimbat. Mi-a zis că, după părerea ei, ai fi o adevărată sursă de inspirație pentru mulți dintre dependenții din grupul ei. În Încăpere se lasă tăcerea. Simt cum mă Învinețesc de nervi. — Haide, Bex, fă-o. Suze mă Înghiontește cu piciorul. — Ai fi foarte bună! — Eu unul vin, spune Luke. CÎnd e? — Nu e nevoie să fie o chestie oficială, spune Jess. Doar o discuție amicală despre cum să reziști presiunii societății de consum. Mai ales acum că ești
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bluza de trening, ascunzându i-o. Inițial, acesta din urmă nu a recunoscut, dar după mai multe insistențe, mi-a spus că a aruncat-o pe geam. Și-a motivat gestul spunându-mi că, în pauză, Mateiaș l-a tot înghiontit și el « s-a enervat » pedepsindu-l astfel. Interpretare : Matei Valter are o fire impulsivă și reacționează brutal și surprinzător în multe situații. Acum, în plus, a și mințit deși nu a fost amenințat în nici un fel. Ca de obicei
METODE MODERNE DE EVALUARE ÎN CONTEXTUL REFORMEI. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Scarlat Cristina, Buda Livia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_896]
-
mare Lefty Stephanides, grandios, stând Într-un genunchi, sub ochii a șase sute șaizeci și trei de pasageri de la clasa a patra, Îi ceru mâna Desdemonei Aristos, care stătea pe un tachet de andocare. Domnișoarele Își ținură respirația. Bărbații Însurați Îi Înghiontiră pe burlaci: ― Priviți și luați aminte. Bunica mea, etalând un fler teatral Înrudit cu ipohondria ei, exprimă prin gesturi emoții complexe: surpriză, bucurie inițială, dubii, o umbră de refuz prudent și apoi, În aplauzele care deja Începuseră, o acceptare buimacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din jur: tramvaiele huruiau, clopotele zăngăneau, iar traficul monocrom curgea Într-o parte și În cealaltă. Pe vremea aceea centrul Detroitului era plin de afaceriști și de oameni veniți la cumpărături. În fața magazinului universal Hudson, o mulțime de oameni se Înghionteau, Încercând să pătrundă prin ușile turnante ultramoderne. Lina le arătă principalele atracții - Café Frontenac... Teatrul de Familie... - și uriașele reclame luminoase: Ralston... Țigările de foi Wait & Bond Blackstone Mild la 10¢. Deasupra, un băiat de zece metri Întindea unt Meadow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poftă. Ne grăbim? Nu chiar. Ieșind din cantină, a salutat pe François, care tocmai intra. Era urmat de Marcela Plumbariu și de prietena sa niponă. Se uită lung la mine și un zâmbet începuse să-i îmbujoreze fața, dar fu înghiontită pe ascuns de Marcela, care îmi adresase o privire înveninată, și redeveni serioasă. Întorcându-se, îi aruncă lui Maritsu doar reproș din ochii săi. Aceasta din urmă, își coborî capul, dar și-l înălță imediat zicându-i ceva primei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
salutare să mă ierte, dar, aflat sub povara vârstei, nu-i pot primi în această di mineață. Își întoarce fața către soția sa. — Trimite-l pe ipochimenul ăla la mine, dacă asta te va ajuta să dormi mai liniștită. O înghiontește ușor cu genunchii, să-i facă loc să se dea jos din pat. Livia se scoală cu mișcări încete, dar demne. — Cred, totuși, că s-ar cuveni să judeci tu acest caz, spune un pic tărăgănat. — Eu? se scapă Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius schimbă tactica. Se ploconește cu umi lință: — Ce-s două sute de sesterți pentru tine, Preabunule? Își împreunează două degete: — O pișcătură de purice, nimic mai mult. Îi înghiontește de la spate pe băieți să se apropie. Uite ce chipeși sunt! — Nici măcar nu mi-i vinzi în calitate de gemeni! protes tează Gallus. Înghite de câteva ori ca să scape de saliva abundentă ce-i in vadează gura. Este un preț scandalos! Mârâie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele patru zări ale lumii. Îl îndeamnă scurt: Ia uită-te tu, că nu găsesc pe ce să mă sui. Ascultător, Pusio se ridică pe vârfuri, mișcă capacul din loc și își scoate grijuliu capul afară. — Fii fără teamă, îl înghiontește Rufus de la spate. N-o să te calce nimeni pe cap. Găurile de aici sunt așezate pe axa din mijloc, unde nu se duc lupte. Pusio îngână: — Un bivol e târât afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează pe loc cu tunica umflată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
euforia. Sau poate pur și simplu pentru că, ajutată de zâna ei de poveste, Geraldine, Jemima pare desăvârșită arta de a arăta incredibil de sexy, fără să mai spunem că e frumoasă. Oricare ar fi motivul, angajații de la bagaje se tot înghiontesc și-și șoptesc: ― Cine crezi că e? ― Sigur e celebră. ― Nu e tipa aia din film? ― O să-mi lipsești, spune Geraldine, punându-și brațele în jurul meu și îmbrățișându-mă puternic. Cine-mi va mai face zilele suportabile în următoarele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
clișee? Încuviințez din cap. ― Mai are balta pește. ― Bărbații sunt ca autobuzele: pierzi unul, vine altul. ― Binele cu forța... ― Asta ce legătură are? Lauren dă din umeri. ― Nu știu, doar ține minte că atunci când sunt prea mulți... ― Of, Lauren. O înghiontesc ușor și ea-mi zâmbește, pentru că știe că mă simt deja un pic mai bine. ― Vezi, spune Lauren. Există o luminiță la capătul tunelului, și amândouă începem să râdem. Așa e mai bine, continuă ea. Poți să stai aici cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
venim curând. Don Isus, venim curând. Tatal din cer, venim curând. În viață, Te serfim, În moarte, Te serfim. Noi serfitorii Tăi, noi copiii Tăi, noi oile Tale. Și noi soldații Tăi, mergem Înainte, noi Armata Domnului... Roxanne l-a Înghiontit pe Dwight. — A spus cumva „Armata Domnului“? El a Încuviințat. —Noi, Armata Domnului, a repetat ea, apoi rulă cuvintele pe limbă. Noi, Armaladon. Cât de mult se Înșelaseră În privința atâtor lucruri. Oare ce altceva mai Înțeleseseră greșit? Incantația se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mult de o sută două zeci, iar el nu reacționa în nici un fel! Văzând că nu reușește să-l convingă, a început chiar să tragă cîte puțin fusta, lăsând să i se vadă genunchii până undeva pe aproape de coapse, înghiontindu-l cu vârful piciorului pe George. George, nimic! Mi-era teamă să nu facă doamna vreo criză, că fața îi era cam roșie și ferească Dumnezeu, dacă mai avea și tensiune, pe lângă cine știe ce mai avea, diabet sau tulburări renale! Ba
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
trecut pe lângă unchiul tatălui miresei, acesta a încercat să-mi atragă atenția, să salute reapariția mea, dar eram prea distrat, prea preocupat de pretinsa asemănare dintre Muriel și Charlotte, ca să-i mai pot răspunde. Mă simțeam și ușor amețit. Mă înghiontea un teribil impuls, căruia însă nu i-am cedat, de a răsturna cana cu băutură pe podea. Un minut sau două mai târziu, când tocmai începusem să torn băuturile, doamna Silsburn s-a trezit că are o nouă întrebare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
soartă e un laș...“. Cuprins de beție, un salahor Îl Întrebă, ridicând și el borcanul: „De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră prin cuvântul «consoartă»?“, replică el, ridicându-și semnificativ degetul arător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tine. Sheba a întrebat câți ani aveau cele cinci iubite ale lui. Din nou, Connolly se codea să răspundă. Din nou, ea a insistat. Până la urmă, a zis: — Tu ești prima bătrână, dacă asta vrei să știi. Ea l-a înghiontit protestând: — Oi, gata, destul. — Și eu sunt primul tău băiețel, nu? a continuat el. Pe Sheba a îngrețoșat-o vocea lui de copilaș. — Da, ești, a șoptit ea. El a râs și i-a lins brațul. — Nu-ți place, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]