232 matches
-
și înguste. În tabăra aceasta a vremurilor de demult se produse oarecare mișcare. Câțiva cucoși cocoțați în crengi dădură semnale, cu viers înalt. O căruță înhămată cu cai bălțați porni sunând din obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele altor locuitori ai cătunului preistoric se înșirau în monom spre o baltă rămasă din revărsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fugă. 36 Ieși în goană din Ludus, lăsând în urmă zarva, râsetele, insultele și lamentațiile. Alergă printre casele cu trei sau mai multe niveluri, pe străduțele marelui oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-ar fi cutremurat. Le porunci alor săi să-l ia în primire pe Caecina Alienus și să-l trimită cât mai repede în Africa, unde avea să-i fie predat lui Vespasianus. Privi în jurul său: orașul, armata lui, cadavrele îngrămădite unul peste altul pe valul de pământ, sângele ce îmbiba pământul... Totul se preschimbă într-o lumină orbitoare. Leșină și se prăbuși de pe cal. Oamenii îl ridicară, organizară în grabă o tabără și îl duseră în cortul Pretoriului. Trecuseră șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu gura deschisă, sărmanul meu apartament tânjește după o prezență feminină. Același lucru mi se întâmplă și mie. (Capotul ei, cremele hidratante, caseta cu bijuterii din sertarul cu desuuri - nu mai sunt aici, toate au dispărut.) În casa mea sunt îngrămădite covoare crem, o canapea acoperită cu piele de rinocer și un pat oval ca o cuvertură de satin negru. Nici unul din aceste obiecte nu îmi aparține. Pereții tapetați cu voal nu sunt ai mei. Totul e închiriat închiriez apa, căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și plecară pas la pas, tovarăși de arme, în întâmpinarea destinelor lor separate. Luna răzbea palidă prin ceață și împrăștia stropi albi de lumină pe creștetele lor în mișcare. Partea a doua Timpuri trecute TREIZECI ȘI UNU K noaptea: case îngrămădite laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase. Interiorul căsuței negre era format dintr-o singură cameră. Pe un raft, în colivii, stăteau îngrămădite jalnic niște găini. Mai găseai acolo un scaun și un pat. Iar aici te aștepta o surpriză - pentru că cele două piese de mobilier erau pe atât de impecabil de curate, pe cât de murdar era restul casei. Erau șterse de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
elevilor lui... — Adora să fie înconjurat de tineri care veneau de peste tot să învețe de la el nu numai arta dirijatului, ci și filozofia muzicii. Soseau cu zecile, fie la noi la moară, fie acasă, la Paris, unde stăteau cum puteau, îngrămădiți și pe jos, numai ochi și urechi. Unii aveau chiar cincizeci șaizeci de ani. Pe mine mă cam deranjau, pentru că de multe ori ne răpeau și duminica. El zicea: „Nu pot să-i las! Cum să-i las?“ Dar eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
elevilor lui... — Adora să fie înconjurat de tineri care veneau de peste tot să învețe de la el nu numai arta dirijatului, ci și filozofia muzicii. Soseau cu zecile, fie la noi la moară, fie acasă, la Paris, unde stăteau cum puteau, îngrămădiți și pe jos, numai ochi și urechi. Unii aveau chiar cincizeci șaizeci de ani. Pe mine mă cam deranjau, pentru că de multe ori ne răpeau și duminica. El zicea: „Nu pot să-i las! Cum să-i las?“ Dar eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
timp, se vedea un cer albastru, cu nori albi. În lumina rară a soarelui, greierii păreau să fi amuțit. În locul lor, strigătele de luptă ale soldaților zguduiau tot muntele. Foarte repede, coastele muntelui se umplură cu cadavre însângerate, împrăștiate sau îngrămădite, unele peste altele. Într-un loc zăcea jalnic un mort, în timp ce alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în alt loc. Vederea leșurilor îi stimula pe războinici, iar soldații care pășeau peste trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor intrau într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sfinților are un motiv decorativ deosebit. Se arată prin aceasta influența exercitată de pictura și decorația bisericii de la Sfinții Trei Ierarhi. Spre deosebire de compozițiile din pridvor cele din pronaos nu au căldura, culoarea și desenul celor dintâi. Scenele sunt numeroase, chiar îngrămădite, ceea ce face ca identificarea lor să se facă greu, iar mișcările și atitudinile personajelor sunt stângace, naive. Se poate spune că sunt opera unor pictori mai puțin experimentați, poate chiar începători. În bolta turlei pronaosului este pictată Maica Domnului cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sau va întinde brațele și-i va cuprinde obrajii plini de lacrimi? În fine, se vor descurca ei într-un fel, cu siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai delicat, se simțea mai puțin, dar era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea prin gurile de canal, de parcă tot orașul ar fi fost - și de fapt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî mai tare și se întoarse la datorie. Bănuiții, îngrămădiți ca oile în tindă, auzind râsetele de afară, își luară și ei niște mutre zâmbitoare în speranța că așa vor câștiga bunăvoința plutonierului. Acesta însă crezu că vor să-și bată joc de el și, ca să le taie scurt pofta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și grinzile metalice care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune o chestie atât de mică putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nici un loc în lume unde m-aș fi putut ascunde, căci drumul meu se oprea aici. Am trecut pragul și urechile au început să-mi țiuie de singurătate. Erau culoare lungi și întortocheate, pline de praf și gunoaie, unde zăceau îngrămădite mobile vechi, piane sfărâmate, cărți în legături groase de piele. Erau fotografii galbene în rame ovale. Erau paturi de fier, strâmbate, și oale de noapte mâncate de rugină. Erau haine decolorate în dulapuri cu oglinda spartă: din gulere și cute
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum pornisem, nemaipăsându-mi de cum arăt, șchiopătând parcă din ce în ce mai tare, dar purtat de această irepresibilă chemare, ce nu e nici curiozitate, nici milă : înspăimântătoarea fascinație a catastrofei ce te atrage, precum abisul. Multă vreme nu am văzut mare lucru, oameni îngrămădiți ascunzând trista priveliște. Tout à coup, j’ai demeuré pétrifié, înțelegând pericolul la care aș fi fost expus dacă ajungeam la vreme și cruzimea destinului care, dintre noi toți ce ne aflam pe acolo, își alesese victimele, amestecând întâmplarea și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
program foarte încărcat, obiect care are inconvenientul că nici cărți nu există pentru studiarea lui, iar el însuși consistă dintr-un dicționar de mii de nume proprii și de cifre statistice. Cât despre onorata bibliotecă, e atât de încurcată și îngrămădită, încît ar trebui un an sau doi pentru a introduce orânduială în acest haos ereditar. Te rog, spune salutări din parte-mi tuturor amicilor și primește călduroase strângeri de mână de la al tău M. Eminescu [cu plic] D-sale Domnului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
gălbegit . . Bietu Doru - eu tot văr îl socotesc - s-a 240 înfundat la moșia lui socru-su al doilea... A luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți copii ... Cu gemenii, ce-i trage sufletul! . . înăbușite, încurcate, îngrămădite, noutățile de familie năpădeau abia acum glasul întretăiat de suflul astmatic al Linei. Cu familia, buna Lina rămăsese aceeași. Adăogase numai pe domnișoara Sia, despre care însă vorbea puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
minute - pe cea care mi-a rămas în minte până azi drept cea mai frumoasă femeie din lume. Sigur că poate splen doarea ei se amestecă acum în mintea mea cu irealul caruselului de pe malul oceanului, cu leii de mare îngrămădiți unii peste alții lângă debarcader, cu omul-statuie încremenit pe posta men tul său (pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
moartea În oraș era iarnă, noapte, și lucrurile s-au petrecut astfel: Cam pe la miezul nopții, Într-o noapte de februarie, rece, liniștită și amară, cînd luna strălucea rece pe bolta Înghețată, scăldată Într-o lumină alb-albăstruie, cîțiva oameni stăteau Îngrămădiți pe trotuarul unei străzi cotite și derutante ce dă În Seventh Avenue, În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lase în pace, că suntem obosiți, și ea a plecat. „Mâine“, i-am spus Zenobiei după ce am stins lumina și ne-am întins pe sofa, în timp ce Dragoș se instala pe masa lungă a Mariei, peste tuburile cu ulei și pânzele îngrămădite acolo, „mâine, am să-ți procur și niște mere“. * Într-un ghețar au fost descoperite cadavrele perfect conservate a șapte aviatori dispăruți cu 28 de ani în urmă deasupra Islandei. 2. Am stat un timp la Maria, n-aș putea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vag omenească, înțelegea de ce îi evocase la început o femeie; fața ei dublă era încununată de un panaș auriu. Dar capul, deși părea de pasăre, avea ceva omenesc. Fața îi era acoperită cu un soi de vinișoare, ca niște sârme îngrămădite ici-colo în așa fel încât s-ar fi zis că-s obrajii și nasul unui om. Cea de-a doua pereche de ochi se afla cu vreo două degete deasupra celei dintâi; același interval despărțea și cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
minute, imaginea se șterse de pe perete și în locul ei apăru un oraș. Nu era un oraș mare, iar la început Grosvenor îl zări de sus, parcă de pe un munte. Clădirile i se părură foarte înalte, foarte înguste și atât de îngrămădite una într-alta, încât își spuse că etajele inferioare rămâneau în umbra aproape toată ziua. Grosvenor se întrebă, în treacăt, dacă nu cumva această particularitate se explică prin deprinderile nocturne ale locuitorilor de demult ai orașului. Vrând să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
puternic de oameni și, mai ales, cu convingeri puternice. Luase parte la o sută de demonstrații la vremea lui, dar asta îl făcea mai mândru decât toate celelalte. Mulțimea adunată aici, în piața Sion, era uriașă, o masă de oameni îngrămădiți unii într-alții, unii cu pancarte, restul fie fluturându-și pumnii în aer, fie bătând din palme la unison. Arătau provocator, toți fiind îmbrăcați în portocaliu. Tricouri, pălării, chiar și pantalonii scurți și vopseaua de pe față, toate erau colorate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la cel din mașină. Din cauză că nu reușea să vadă nimic, își pierduse în întregime noțiunea timpului. I se făcea rău când se gândea că stătea atât de aproape de oamenii ăștia, mai ales, știa asta cu siguranță, lângă atacatorul de la piață. Îngrămădiți toți în spate, picioarele și genunchii ei le atingeau pe ale lor. Poate și pe ai lui. Ar fi vrut să-i împingă departe de ea, cu putere, dar avea mâinile legate. Pielea îi fu străbătută de un fior. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]