154 matches
-
studiul său el nu făcea un șematism sec dogmatic, ci știa să deie obiectului său acelaș farmec care era răspândit asupra întregei sale vieți sufletești. Ieri la 4 ore dup-amiazi au început în biserica Dancu prohodul, care, după rânduiala îngropăciunii preoților, e foarte lung și a durat până la 6 1/4. Totuși o mulțime de lume, vechii elevi și eleve ale răposatului, studenți și amploiați împleau biserica și ograda. În fine pe la 6 1/2 cortegiul l-au condus de la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și le transportă în biserică, unde se depun pe mormântul aceluia pentru care le destinară dăruitorii lor. Dar înainte de a rădica darurile din portic, Prea Cuvioșia Sa părintele egumen al mănăstirei se suie la tribună și dă cetire "Cuvîntului de îngropăciune la moartea lui Ștefan cel Mare". Această orațiune funebră este un monument literar găsit în Besarabia de Hurmuzachi. Când și de cine s-a compus, nu se știe, dar că nu s-a rostit la îngroparea lui Ștefan cel Mare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
revistă concretizează aspirația unei continuități semnificative. Era necesară o reîmbinare a forțelor culturale locale, acțiune venită la timp odată cu promoțiile specifice momentului. Dimensiunea cea mai relevantă a „Baaad-ului” ține tocmai de afirmarea regionalismului creator”, scrie cel care în 1957, la îngropăciunea lui G. Tutoveanu îi creiona statuia pe care o merita poetul plopilor dar și al dragostei de țară și tineret, în timp ce presa din Bârlad tăcea. Față de spusele profesorului - bârlădean prin fapte și sentimentele adânci, în raport cu valorile localității, apreciez încă odată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nită acum pe pieptul mortului: „Doamne, Doamne! Odihnește după moarte și sufletul nostru în locul unde ai odihnit sufletul lui Lumânărică.” Trupul lui Lumânărică fusese găsit fără sufla re l a poarta casei chiar a unei vădane. Ea îi făcuse înmormântarea. Îngropăciune de om sărac, dar cu Arhiereu! Deosebit de Costache Negruzzi alt amănunt de la anul 1843, asupra lui Lumânărică și a altui asemenea om - Titinaș, are Al.Papadopol - Calimah. În acele zile când murea Lumânărică, tronul Mitropoliei Moldovei era vacant pentru că Veniamin
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trupul decapitat, sluțit, batjocorit al bărbatului n-ar trebui să lase nici o urmă de îndoială în acest sens, contrazicând violent imaginea unei „morți frumoase”, atât de asemănătoare cu somnul... Și totuși precumpănitoare rămâne aceasta din urmă, căci întregul ritual de îngropăciune oficiat mai înainte de Guiderius și Arviragus stă sub semnul unei stingeri liniștite, împăcate, aidoma unei cufundări în somn. O „moarte frumoasă”, un soi de adormire calmă și care n-ar putea avea nimic de-a face cu descompunerea lentă a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dincolo de forma pe care i-a dat-o Alecsandri el examinează aspectele lirice alezate peste nucleul epic de origine (conflictul tragic dintre păstori pizma). Continuă, demonstrând concludent autonomia oii năzdrăvane ", răspândirea europeană tradițională a motivului plângerii oilor ", motivul dorinței de îngropăciune la stână " Demonstrează de asemenea că motivul maicii bătrâne a fost încorporat târziu din voința de a spori tensiunea lirici a contextului (motiv întâlnit separat în colind sau baladă ) Anunțarea figurată a morții ca nuntă " către cei apropiați se întâlnește
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
forme vechi, tra-diționale, pe care valahii au reușit să o păstreze într-o formă nepervertită. Un astfel de exemplu ar fi modul în care este oficiată ceremonia de înmormântare la valahi, descrisă în următorul pasaj: ,,Ritualurile legate de moarte și îngropăciune sunt remarcabile la valahi. Când moare cineva, trupul îi este spălat, îmbrăcat în hainele cele mai bune și așezat pe pământ cu o făclie aprinsă în mână. În multe sate, îngroparea nu se face înainte de prânz, pentru că se crede că
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împreună prețul sângelui cu jertfa curată. Așa că una este ctitorirea de lăcașuri sfinte, dăruirea bisericilor și alta jertfa de pocăință. Țapul Azazel era dus și lăsat să rătăcească în pustie, la fel și arginții lui Iuda s-au folosit pentru îngropăciunea străinilor și nu au fost puși la temelia templului. — La temelia templului trebuie să stea piatra din capul unghiului, deschise ochii Ștefan vorbind și el grecește. Vezi, măria ta, vremurile sunt grele, dușmani mulți, din toate părțile. Politica e politică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aveam trei fete și doi coconi, că domnia ta veniseși pe lume în vara aceea. Și Șerban Vodă era mulțumit de cele câte le făcuse, dar durerea să-l vadă pe neica Matei mort a fost mare. Cu el au început îngropăciunile la Cotroceni. Pe Toma atunci l-a luat la Curte, deși era copil. L-a crescut alături cu domnițele lui. Era puțin mai mare decât Casandra, un an sau doi, nu mai mult, dar cum fetele se ridică mai repede
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uit la el de ceva vreme, a Început să umble țanțoș ca un păun, numai coada Îi lipsește. S-o fi-ndrăgostit! Da` ce-i, Gicule, carei treaba cu bătrânii, noi nu-ți mai ajungem? Te-ai simțit singur la Îngropăciune, printre Îndoliați și Îndoliate? Singur ca puiul de cuc, Sandule, nu pot să n-o spun pe-aia dreaptă. Lume puhoi, Întristare la superlativ, iar eu Într-un colț, retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spectator, după ce el însuși a fost pervertit de spectacol, este acuzat de către teologi de toate relele. Ei nu îi interzic șederea în cetate, cum o făcea Platon, dar, mai rău, îl exclud din comunitatea creștină. Îl excomunică și îi refuză îngropăciunea în pământul bisericii. Molière, care beneficiază totuși de protecție regală, este înmormântat în timpul nopții, pe furiș. Ca și Platon, Nicole lansează o diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
termen nepotrivit dar sunt mulți oameni care citesc viața fără intonație fiecare zi a scenariului lor este lipsită de sare sau piper nu reușesc să o condimenteze absența aplauzelor la scenă deschisă îi deprimă apoi mor iar slujba lor de îngropăciune devine spectacolul suprem însă din nefericire nu pot împărți autografe nici atunci 8 mai 2011 Pădurea din vise, pădurea din mine Atunci când te simt adormită profund Pătrund în pădure, cu dragoste mare, Iar luna, pe umeri, zâmbește rotund Și-mi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la sediu. CAPITOLUL 40 Înmormîntare cu ploaie. Slujbă la marginea mormîntului. Epitaful rostit de Dudley Smith. Un ultim cuvînt spus de un preot. Erau de față toți membrii Biroului: ordinul lui Thad Green. Parker chemase presa: o mică ceremonie după Îngropăciune. Bud Îl privi pe Ed Exley, care o consola pe văduva - prezenta cel mai bun profil pentru aparatele foto. O săptămînă de fotografii și titluri pe prima pagină: Ed Exley, „Cel mai mare erou din L.A.“, viteazul din al Doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Însetați; obiceiurile legate de Înmormântare, cum este acela de a ridica troițe În locurile unde a murit cineva, de a plăti ca bocitoare pe cea mai bătrână femeie din sat („prefika”), de a pune un ban În mâna mortului la Îngropăciune sau de a umbla cu capul descoperit, În cazul bărbaților care țin doliu. Folclorul literar Îi atrage de asemenea În mare măsură atenția, o sumă de legende și motive folclorice românești fiind Încorporate, după cum am văzut, În romanele și nuvelele
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
destin) și se împlinește înăuntrul lor. Tocmai „conștiinciozitatea“ față de limita care îl determină este premisa tragicului, și nu contestarea lui. Creon, de pildă, este tiranul perfect, care și-a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape fratele). Cei doi sunt tragici pentru că sunt saturați de ființa pe care au dobândit-o înscriindu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un fund de grădină și îl îngroapă. Iar evenimentele narative pot fi de asemenea exprimate prin substantivizări, aici în italice: b) Chick a văzut o confruntare între niște bărbați și McAndrew, moartea acestuia prin împușcare, căratul corpului spre locul de îngropăciune și îngroparea acestuia. Dar cred că toți sîntem de părere că varianta a funcționează mai bine decît varianta b ca narațiune, și că o a treia alternativă, care prezintă confruntarea și împușcarea ș.a.m.d. prin intermediul verbelor finite principale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Bulat, Ioan Constantinescu, Teofil Răchiteanu. Declarat mort în Occident (certificatul de deces este semnat printre alții și de Raymond Federmann), postmodernismul se încăpățânează transpirând inutil în România. La pagina 138 din cartea sa, Transmodernismul, Theodor Codreanu descrie un episod de îngropăciune a postmodernismului: "În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană, Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eventual câteva pietre, pe la colțurile „fundației“. „Lupul“, deși păgân declarat, regretă că echipa mobilizată de Radio Iași e văduvită de prezența preotului anunțat (În paranteză fie spus, „lupul“ e chiar satisfăcut: popa a cedat față de beneficiul net al unui botez, Îngropăciune etc...). Căci voia să-i spună că se fac biserici peste tot, dar se folosesc materiale de construcție neadecvate. Întotdeauna și pretutindeni, templele - asta e și o biserică - s’au construit din cele trei materiale. Templele egiptene sunt din piatră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Baltă vorbi atât de grav.. cutremurător de grav, apoi, se închină și-l sărută pe frunte încă o dată. La fel făcură și ceilalți, într-o tăcere de mormânt. Tudosă, „Preotul”, pe întuneric cu ochii închiși, rosti din memorie, rugăciunea pentru îngropăciune... „Miluiește-ne Doamne, după mare mila Ta... Auzi ne și ne miluiește...!” „ - Cât de neînsemnate sunt toate... pe lângă acest adevar.. singurul adevăr... moartea !”, gândi Baltă, încremenit pe marginea gropii.. Și, gândul îl purtă la discuțiile lor, din iarna trecută, în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii sticloși privind spre cer. Căpitanul și ceilalți camarazi, cu sufletele încrâncenate, se descoperiră și se închinară pentru sufletele lor. Tudosă citi din sfânta carte, rugăciunea pentru îngropăciune. Trebuiau să dispară, cât mai repede din bătaia armelor. Și, într-o goană bezmetică, sub ploaia de gloanțe... cu sufletele rupte, în genunchi.. se aruncară la pământ, care cum poate,.. apoi, aleargă... aleargă... speriați de moarte.. urcă... coboară, rostogolindu-se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întâmplat. Se înnoptase demult... un vânt răcoros, adie dinspre pădure.. O pasăre de noapte săgetă cerul ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu atitudinea întipărită pe chip, mai gravă ca de obicei, urmat de corpul profesoral, pășind cu privirea în pământ, intra în sala de mese. Un curent rece.. pătrunse în sală.. Toți rămăseserăm ca înmărmuriți... Ne așteptam la ceva... ca de îngropăciune. Inimile ne erau tot mai neliniștite. „ - Dragi elevi !”, începu directorul scolii pe un ton cât se putea de grav.. dar, mulți dintre noi n-am auzit ce-a spus, ca introducere, despre prefaceri, schimbări în țară etc.. etc. „.. Ca urmare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
surdă, neagră, de tăciuni, n-ai să mai poți juca, fiindcă Pământul e-un zar de-acum uzat și rotunjit de cât s-a dat, pierind în zare, rostogol, și nu se va opri decât în gol, în golul vastelor îngropăciuni 1033. Pământul, mereu pământul, e baza, locul din care izvorăsc toate relele și binefacerile omenirii. El apare uneori doar sugerat constituind dulcea casă spre care se reîntorc cavalerii plecați în nemiloasele cruciade ale vieții. Alte ori, poetul provoacă însuflețirea cuvintelor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și Rusia erau la pămînt, s-a prăbușit. România Mare urma eventual să fie sfîrtecată. Iorga vedea acest moment apropiindu-se. Manifesta o animozitate deosebită față de orice manifestare de refacere a Germaniei și Rusiei. Deceniul acesta va trage clopotele de îngropăciune pentru iluziile lui Iorga referitoare la o lume sămănătoristă. Chiar și în literatură, sămănătorismul a devenit irelevant și mai contestat ca oricînd. În privința scrierii istoriei, pînă acum, istoria românilor era (în România) destul de mult ceea ce spunea Iorga că este. Tinerii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]