8,755 matches
-
un surâs jovial pe buzele unei frumoase doamne ridicându-și discret chiloțeii de pe marginea piscinei ce putem face e să ne ducem împăcați anii pe care atât ne-am dorit să-i ajungem fără să ne pese că ne vor îngropa cu fiecare zi sub greutatea lor și nu ni-i înfiiază nimeni eu stau sigur într-o elegie cu obloanele trase și nu mai întreb de tine nu aștept să-ți apară chipul în fereastră și să-ți arăt cum
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a rămas în cartea asta ca un sicriu de la sfârșit spre început. Pe scena strâmbă a lumii ei îngroapă statuia cocoțați unul pe celălalt ei îngroapă statuia care îi scuipă se gudură cu limbi despicate sforăind pe picioarele lor de lighioane spurcate marele sfetnic trage cortina pregătește un alt soclu linge blidele spală pe jos își încheie prohabul de la
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a rămas în cartea asta ca un sicriu de la sfârșit spre început. Pe scena strâmbă a lumii ei îngroapă statuia cocoțați unul pe celălalt ei îngroapă statuia care îi scuipă se gudură cu limbi despicate sforăind pe picioarele lor de lighioane spurcate marele sfetnic trage cortina pregătește un alt soclu linge blidele spală pe jos își încheie prohabul de la tribuna oficială anunță actul următor al tragediei
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
numere foarte mari. ar fi în primejdie de moarte dacă ar descoperi numărul acesta prim care acoperă podeaua pereții și tavanul a fost îndeajuns să acționeze oberlichtul și să vadă clădirile năpădite de cifre esplanada din fața catedralei și piața orașului îngropate sub omătul lor murdar oameni din cap până-n picioare împachetați în fracții. atunci și-a părăsit propriul corp și s-a mutat definitiv într-al meu așa că apariția zarurilor rostogolindu-se pe străzi cu fațetele lor înnegrite mărunt cu litere
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă țîșnește o lumină care-mi face transparentă lumina. Sunt pregătită pentru metafore din ce în ce mai chinuitoare Primăvara asta își înalță căpșorul cu atîta putere, încât viața mea, privită de acolo, de sus, se vede ca un
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o floare de titan pe un loc mort" ori cenușa
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale unei subtile amenințări torcînd înăbușit undeva în fundal dar
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea o binefacere a vieții de azi te recunosc bărbații din tine mai sănătos și mai bolnav ca oricînd într-un spital cît un cimitir de cuvinte zi de zi îngrop cîte unul lumina lor strălucește sub pămîntul unde răsari primăvara în pivinița casei. Pîine și vin Pîine și vin cît îi trebuie bietului suflet te poți mulțumi dar ajunge atît? Bun, și o bucată de brînză în bucătăria cu pămînt
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
unde tu nu știi prețul împăcării am de pierdut numai ce am pierdut partea de suflet în care se culcă netrebnicii adu-mi cum mi-ai aduce cafeaua încă o zi de spînzurătoare ochii mei au văzut picturi cu mîna îngropată în ramă haide-haide, eu vin de acolo de unde moartea e-o cîrpă tîrîtă pe jos frumusețea ta zburdă într-un cîmp de scaieți două mere sînt ochii tăi mușcați rostogolite spre mine.
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
și mort refuzându-i trupul Să-i fie expus după datină și în turcitul oraș Muzeul nemaifiind în acest caz "capelă mortuară"... Hăituit să fie remis din nou - acum nemuritor și rece - în orașul cu teiul lui Eminescu unde fu îngropat în mare triumf cu salve de tun și fanfare numai că La ultima deschidere a sicriului fu găsit desculț Pantofii de firmă și șosetele lui trase la sorți Și împărțite loruși - se purtase în ultima vreme Elegant ca un mare
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
goale prin fața caselor pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de albatros lovit de trăznet în viețile anterioare sucul de sfeclă îmi ținea loc de sânge erau îmbrățișări grăbite pe la colțuri de stradă un exod pe la mesele de ruletă îngropate în adâncul mâlos al lacului Bled ce vreți de la mine duhuri ale nimicului colțuroase priveliști ca niște dinți cariați doi cocoșați mă urmăresc : unul o poartă pe stânga altul pe dreapta și-s mereu împreună ca acele ceasului acum s-
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
vrea binele. Cu sufletul la gură așteptăm să aflăm cine s-a apucat deja de murit câtă osârdie pune în asta și dacă nu cumva a dosit din vreme, bietul nenorocit, ceva medicamente sau leacuri. Tătucă, pe cine vei mai îngropa dumneata până la următorea sărbătoare din calendar? S-a terminat așteptarea: bătrâna Liusia, de la doi, care umbla mereu beată, a ieșit împleticindu-se pe scară, cu părul vâlvoi și, ronțăind o ultimă coajă de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
naște un om, care-și va scrie o dorință pe un petec de hârtie. Va fi o dorință oarecare, nici smerită, nici sfidătoare, un gând pe cât de egoist, pe atât de omenesc. Apoi omul va împături răvașul și-l va îngropa exact în acest loc. În Săptămâna Luminată, a anului 2009, toate străzile din împrejurimi vor fi acoperite de aurul Ghiculeștilor, iar la trei zile după aceea, dorința omului se va împlini." Leonard era foarte mulțumit de ideea care-i venise
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
textul vinețiu, pe care îl citeau din curiozitate ori din neglijență, gândindu-se apoi la el până când intrau pe poarta bisericii. Mulți aprindeau o lumânare în paraclis, visând la comoara Ghiculeștilor. Apoi, câte unul se întorcea plin de gânduri și îngropa discret un bilețel lângă monumentul Primăriei. Leonard aduna imaginile hăpănite de micul glob de sub geam și-și făcea și el vise mari despre un film care să cutremure lumea, o poveste despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în fața
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
din bătaie mama până ce aceasta și-a dat ultima suflare. Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă lovește cu piciorul în scaun. Arde, mamă, leagănul cu care ne apropiam de oameni! Servitoarele râd. Măgarul își mută crucea de pe spate și o îngroapă în pământ. Măgarii nu mai sunt sfinți. Sătenii sunt îngroziți de bărbatul care și-a ucis cei cinci copii. Regina Mamă își doreșete o mamă. Primește o rochie din catifea roșie. Regina mamă mulțumește pentru mamă. Femeia a vrut să
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
întinse pentru o noapte... Cohortele de paturi în singurătate, clănțănind de frig, mă urmăresc pe autostrăzi, șosele, bulevarde - lovite-n intersecții țipă, urlă, strig, vor să atingă pline de sudoare căldura ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un cuțit ... Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer - rogojini de sânge în zgâlțâit de trenuri, în clătinatul de vapoare, paturi pe roți care îmi plimbă orfelinatul
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
către închinătorii răsăritului III cuprins/ de lungi regrete ce ziua-ntreagă le adună soarele-n apus peste Ocean/ își trage către sine calea de foc/ tot mai secătuită abia de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din discul roșu
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
se atingă: ajung până la culoarea ochilor grei ca două zile de vară subțiindu-și noaptea. În bani vechi, îndoiți, degetele se învelesc să adoarmă visând ce-au învățat pe de rost, cu vocea tare a mâncărurilor în care și-au îngropat, pe rând, toți câinii credincioși. Doar unele, puține, cad pe asfalt de sus, dintr-un camion prea plin și prea vechi ca să mai meargă, vreodată, pe lumină. Era senin ca în sticlele de lângă un cadavru de pământ scufundat la prima
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
se făcea tot mai alb sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii vechi și tulburi la fiecare sfârșit, iar
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
o fi reușit să dea, măcar puțin-puțin, timpu-napoi?" Eu bănuiam pe atunci că da. Și se pare că nu m-am înșelat pe de-a-ntregul: Anii treceau, dar pe chipul său nu lăsau urme, fața îi rămânea tânără. Și-a îngropat toți apropiații. Și acum mai trăiește pe undeva, fragilă, cu pielea translucidă ca de sfântă. Nu va fi dat ea timpu-napoi. Dar l-a ținut pe loc. Sau i-a încetinit inexplicabil cursul. Vieți mici, opere mari Mereu am comis
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
aurită vorba vine: într-o zi, pe nepusă masă, s-a terminat fericita viață a lui vinetu dinamo. Barosanul a închis ochii, între străini, departe, cică prin madrid sau valencia. A fost jale mare, l-au transportat acasă, l-au îngropat între ai lui, în cavou de marmură (tot) neagră, iar cu beculețe, cu îngerași sculptați, cu geam termopan albastru (termopanul a fost pasiunea lui!...) și cu turnulețe. Era tare frumos ca mort: purta costum armani, ceas de aur, inele și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
vânt, de frig și de ploaie. În a treia zi de la înmormântare, noaptea, cum dormea ăla strâns covrig într-un colț, în cavou, s-a pornit să sune telefonul mobil al lui vinetu dinamo, telefon pricopsit cu care acesta fusese îngropat (că i-l lăsase nevasta-sa în buzunar, cum îi lăsase și ceasul de aur la mână, și lanțul bariu de aur la gât și celelalte; se vede treaba că-l iubise, nu glumă, săraca, cu toate păcatele lui...). Și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ce înseamnă? Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea trupului meu precar, în eternitatea lui și până la senzația de netăgăduit că în fiecare noapte cineva necunoscut azvârle cu lopata pământ rece peste mine și încet-încet mă îngroapă, între aceste stări limită mă legăn amețitor. E semnul clar c-a început declinul fără întoarcere. Să îl descriu. Și chiar îl descriu. Atomii mei abia dacă se mai țin laolaltă, simt cum stau gata-gata să dea bir cu fugiții
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
lui Maniu și își petrecuse toată tinerețea prin temnițe, sub regim de exterminare, din care cauza pierduse peste jumătate din greutatea să corporală. Norocul lui că avusese de unde. Supraviețuise printr-un miracol și trăise apoi sub strictă supraveghere a „organelor“, îngropat în mizerie și-n uitare. Până la aparrfia sa publică, mai marii zilei nu avuseseră prea multe motive de îngrijorare. Cei de dinaintea lui, unii reveniți în țara de peste mări și țări, fuseseră fie santajafi, fie intimidați, fie cumpărați. Seniorul se dovedise
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Adrian Alui Gheorghe Ceremonia ceaiului În timp ce în dreptul ferestrei norul se înnegrea Ca o scăfîrlie de înger îngropată în albastrul veșnic, Tu puneai apa la fiert ca să-mi pregătești ceaiul. Apa scotea mici țipete, așa îmi imaginam facerea cerului: din aburul adunat de la atîtea piei asudate de privighetori care cîntau o missa solemnis la nesfîrșit, silnic sau care
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]