1,130 matches
-
descoperirea mormântului Mawangdui din orașul Changsha, din sudul Chinei, a făcut senzație în întreaga lume. Corpul femeii găsit în acest mormânt este primul descoperit în stare "umedă''. Acesta s-a păstrat, astfel, în pământ timp de peste 2000 de ani. Femeia îngropată acum două veacuri are fața conturată, pielea elastică și încheieturile flexibile. În mormânt a mai fost descoperită și o mare cantitate de obiecte valoroase. Poveștile care circulau spun că în suburbia estică a orașului Changsha din provincia Hunan s-ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
alteori risipindu-se ca fumul. Oricum, cuvintele tale nu mai au spate, rămân dematerializate, suspendate, fără alt sprijin pentru a nu pieri decât pânza de păianjen a amintirii. Nu mi se pare necinstit așa. Când mor, oamenii sunt arși sau îngropați. De ce nu s-ar duce și cuvintele lor, o dată cu ei, acolo de unde au venit, în marea, singura bibliotecă adevărată? Un ziar aruncat în iarbă destrămându-se în ploaie. Fiul Ploii. Dacă Dumnezeu a considerat că din om trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
apăreau la intervale regulate, ca ceasul - și părea că-i face extrem de bine. Nu mă deranja că bea - și de ce m-ar fi deranjat, dată fiind povestea vieții mele ? -, Însă uram din suflet perioadele cînd era la pămînt. Toată disperarea Îngropată, toată tristețea și tot pesimismul pe care le găseai În cărțile lui ieșeau brusc la suprafața vieții sale, Îi inflamau ochii și-i acopereau chipul ca un văl. În aceste perioade, se mulțumea să zacă În fotoliul mare de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate în structura însângerată a panoului portierei. O vedea azvârlită printre balustradele podului rutier și murind așa cum Vaughan însuși avea să moară mai târziu, plonjând prin acoperișul unui autobuz al liniilor aeriene, cu încărcătura lui de destinații fericite multiplicată de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lehamitei, oare ce pierdem? Apatia civică nu este o stare nouă. O semnalase profesorul Dumitru Drăghicescu, printre viciile fundamentale ale caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei neîmpliniri, specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați și uitați. Am pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la distanță de neimaginat, bineînțeles că ne aduce pe buze un zâmbet de blândă ironie. Românii, spune mai departe specialistul inocent, nu s-au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dar, ca să fim siguri, e bine întotdeauna să facem câte un sondaj în lista de cuvinte ce apar o singură dată, care își au și ele importanța lor. Iată, de pildă: fustă, (a-l) îngropa, subterane, subteran, (a o) îngropa, îngropat, subțiri, desiș, (pe sub) mână, subproietari, (sub) scară, (sub) pământ, furou... — Nu, nu e o carte numai la suprafață, cum părea. Trebuie să fie ceva ascuns; aș putea să-mi îndrept cercetările în această direcție. Lotaria îmi arătă o altă serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gen Vogue sau Glamour, cu câte-o pagină numerotată o dată din două sau cinci sau trei. Ca revistele alea din care cad cartonașe parfumate și unde apar de nicăieri femei goale care-ți vând cosmetice. Nu căuta pagina de sumar, îngropată, în stilul revistelor, la douăzeci de pagini după copertă. Nu te-aștepta să găsești ceva de la-nceput. Nu există nici măcar o structură organizată. O să-nceapă poveștile, după care, trei paragrafe mai încolo: Sari la pagina nu știu care. După care sari înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acela nu se-auzea mai nici un zgomot, nici voci ridicate, nici dispute, nici râsete. Când mergeau, parcă erau năuci, s ar fi zis că visează cu ochii deschiși. Ca și cum Întreaga lor făptură nu se Îngrijea decât să-și țină amintirile Îngropate. Creierele lor renunțaseră la prea mult. — Cu mine n-o fi chiar așa de rău, ce părere ai? a Întrebat Adam În glumă. N-oi fi vreun strigoi?! Nici vorbă! De-așa ceva suferă toți, Într-un fel sau altul. ștergerea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dacă o secetă ori un cutremur fac sute de mii de morți, ori dacă guvernul trage În manifestanți, ei bine, pur și simplu uităm, mergem Înainte. Mai stăruie În suflet, dar nu le lăsăm să iasă la suprafață. Rămân adânc Îngropate. Când eram În Europa, i-am văzut pe cei de-acolo cum Își amintesc totul, cum come mo rează durerile trecute. E singurul lucru care mi-a plăcut În apus. Lui Adam i-a venit În minte Karl, care nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
foarte satisfăcător. Pentru că, după mai multe generalități rostite foarte convingător, avea posibilitatea să exemplifice cu propria sa persoană: Uite, ea de pildă, din pricina existenței sale de zi cu zi, arhicunoscută de toți, poseda atâtea disponibilități sufletești neexplorate, atâtea resurse sentimentale îngropate, ferecate cu șapte lacăte, pur și simplu era un adevărat izvor, mocnind în interior, fără putința de a ieși la suprafață. Era de fapt așa de neștiutoare, de inocentă, ca un fruct bine pârguit, marile decepții suferite încă din primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răspund! se înverșuna Adrian. Nu, n-o pot accepta! Nu pot suporta ideea unei jumătăți de milion de oameni care să știe adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spus: Voi sărbătoriți iarna... dar sunt copii care nu au nici hăinuțe, nici foc. Unii coboară în sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de lemn ca să încălzească școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ea, s-ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar ea s-a ridicat pe jumătate, apucându-mi brațele cu mâinile ei solide, calde sub soarele verii, reale. M-a strâns tare și ne-am afundat amândoi în șezlong. Am rămas așa vreme îndelungată, ținându-ne strâns, cu fața îngropată unul în gâtul celuilalt, respirând și stând nemișcați. Te simți bine? am întrebat aproape în șoaptă, cu gura sub lobul urechii ei. — Mda, așa cred. Mda. Aerul, cuvintele dinlăuntrul ei lovindu-se de gâtul meu. Mi-a fost dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În dimineața următoare, în jurul orei patru, am închis într-un târziu caietul cu coduri și grafice. Decodam și descifram textul becului de aproape treisprezece ore neîntrerupte, separând cu atenție fiecare literă de sediment; verificând, clasificând, contextualizând, aducând lucruri de mult îngropate înapoi în lume. Nu avusesem de gând să atac Fragmentul becului în felul ăsta. După ce am descărcat cutiile, la prânz am mâncat un sendviș și am băut o bere la bar, apoi am ieșit la o plimbare de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu o fată pe cât de puternică, pe atât de fragilă, în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate fațetele astea? Poate că veniseră de la adevăratul Eric Sanderson, cel din Fragmentul becului. Poate că îi descoperisem uneltele de mult îngropate - costumul și mașina de Batman și toate replicile lui tăioase - și acum mă plimbam în persoana cuiva care nu avea să-mi aparțină niciodată cu adevărat. Sau poate, spun doar poate, era totul aievea. Asta voiam eu să cred. Fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sépa, se vede cé de mai multé vreme, În grédiné, nu departe de tufa cea de sînger. Tata se sprijini În coadă hîrlețului cu o mîné, iar un picior Îi era Îndoit și stétea cu talpă pe fierul pe jumétate Îngropat. - Stai la soare? Vezi sé nu stai pe pémîntul rece cé récești. Nu te uita cé-i cald afaré. Aista-i timpul cel mai bun pentru récealé. Șasa se ridicé de jos și era prea tîrziu sé mai fugé. Dar tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
chipul Lalei abia și-l amintea, doar că o simțea mai aproape..., dar nu atât de vie precum Lucreția, pe care n-o văzuse. Toate lamentările și istorisirile străbunicului locuiau acum neadumbrite în capul lui, ca și cum acea parte de mult îngropată a memoriei îl împingea deodată cu forță către suprafață și se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu cu mult mai tânără ca el, ce obișnuia să-i aducă mâncare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era consistentă precum amintitele unde, adică se știu, dar nu se văd... Dovezile palpabile lipsind, uitarea lor a revenit pe același făgaș. Întotdeauna însă, trecutul pus pe tapet tinerilor de dictatura părintească cu scopul de a învăța ceva din valorile îngropate are aceeași importanță ca Gioconda pentru un câine, cu același interes cu care privește eunucul, cadâna: impasibil și rece! Trecutul năpădise și gata. Imposibil de negat, greu acceptat, cu neputință de eliminat. Și cu toată degringolada produsă, brăilenii au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-o iau eu cum se cuvine, cu alai de nuntă, muzicanți și toate alea. Cum de se găsește mereu cîte unul care atunci cînd nu te mai aștepți vine și îți zgîndărește trecutul pe care-l credeai uitat, terminat, îngropat, istorie? începe să se frămînte. — Viața nu e vis, zice Roja, uite că ți-ai și amintit de mine, ca dovadă că totul a fost pură realitate. Sînt pierdut, o să înceapă iar după același scenariu, toată viața asta de popă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu mine!... Să te văd la ce-mi ești bun!... Și cântară astfel, umăr lângă umăr, pe rând și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi spini, frunze se vor încolăci pe artere și un parfum, ah, un parfum divin... ce caută această izbucnire poetică exuberantă în atmosfera rarefiată a minusculei încăperi? Brusc rușinată, încep să mestec în tăcere. Întorc pagina, Genji își adună parfumurile îngropate adânc în pământ, lângă râu, pentru ca firele de tămâie să se unească unele cu altele, în unica, irepetabila combinație. Mestec. Umilă răsuflarea mea, în ceața altui veac... Vremea Apusului S-a ivit, apoi, ocazia să întâlnesc o gheișă, șansă pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de ce atunci biserica poruncește, ca în caz de mucegăire a sfintei împărtășanii ori vărsarea ei pe jos, să fie strânsă cu grijă; locul unde a căzut, ras cu minuțiozitate și apoi cu totul să fie ars în foc, iar cenușa îngropată, ori aruncată pe apă curgătoare? De ce părinții bisericii n-au găsit altceva mai demn de majestatea lui Dumnezeu decât focul? Deschideți, frați preoți, orice Liturghier și veți găsi acolo poruncile bisericii cu privire, nu la hoitul nostru omenesc, ci la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ba încă merg până acolo că unii tăgăduiesc învierea morților, alții se-ndoiesc de ea, iar alții, fanatici și sclavi ai tradiției și a tot felul de prejudecăți, limitând sau negând Atotputernicia lui Dumnezeu, cred și mărturisesc că numai trupurile îngropate vor învia, nu și cele incinerate (arse). Acestora le voi aminti cuvintele filosofului și omului de știință Pascal, scrise pentru atei; Ce motive au ei să spună că nu se poate învia? Ce este mai greu? de a te naște
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Părinte și domnul director, se adresează într-o zi fiul unui creștin din Transilvania, mort și înhumat în cimitirul din Cluj. Acum șapte luni a murit tatăl meu, a cărui ultimă dorință a fost de a fi incinerat, iar nu îngropat. Fiind el în deplinătatea minții sale și pe patul de boală, ne-a spus adeseori că lasă cu limbă de moarte, ca ultima-i dorință să-i fie îndeplinită întocmai. Noi însă membrii familiei, încătușați în vechile noastre obiceiuri strămoșești
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]