1,838 matches
-
el? — Despre Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe șase etaje, fost posesor de memorie fotografică, fost sâsâit (s-a corectat, l-au dus la logoped și s-a corectat), fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sus, din fosta cameră a lui Alexandre, Domi nique oftează cenușiu frunzărind hârtii vechi, aceleași în fața cărora Auguste, contabilul, decretase, cu câțiva ani în urmă, iremediabilul deces al cantinei, pe motiv de insuficiențe financiare. O Dominique mai tânără îl privise îngrozită, conștientă de dispariția unicei surse de venit, de pantalonii o idee prea scurți ai copilului care o aștepta afară, profitând de absența ei ca să se joace neobosit cu claxonul bicicletei. — Și ce-o să mă fac? E o vară guralivă afară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sa mamă în brațe și sărutându-l, a auzit-o murmurând: "Luis al meu, Luis al meu, Luis?..." Un sărut intempestiv, ilogic, fără deducție, un sărut care a smuls lacrimi și mamei și fiului. Of, tatăl tău! a exclamat Materia îngrozită, auzind un zgomot. Și aici iată că intră don Avito zicând: Se vorbește de un inginer industrial care a descoperit trisecțiunea unghiului... În această noapte se surprinde Apolodoro cu orațiile pe care de copil i le cuibărise în memorie mama
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și metamorfotice... și auzind-o suspinând pe Marina, adaugă: este natural! Cât îi trebuie științei să facă pentru a ne domina instinctele! și iese din cameră. Marina ridică capul, ca cineva care parcă se trezește dintr-un coșmar, cu ochii îngroziți, exclamă: Luis! Luis! Luis! Și Apolodoro se aruncă în brațele ei și se strâng și stau în tăcere strânși, plângând. Rosa, Rosa, Rosa mea, soarele meu, viața mea... Luis al meu, Luis, Luis, Luis al meu, Luis, Rosa, Rosa mea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
reintră ca o trupă de circ, cu tumbe, salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între ei și cu publicul. Spun un singur cuvînt: "Mitică". Dar pe toate tonurile: grav, rugător, disprețuitor, avertizator, îngrozit, iubitor, gemut, urlat, șăgalnic, scandat multiplu, șoptit, chicotit, etc. cum se mai poate imagina. De sute de ori, suprapus: Mitică! La un moment dat rumoarea se oprește, eventual la un fluier pătrunzator de vardist. Cineva întreabă: Bine, frate... Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o criză de creație. Am început a doua nuvelă. BUNICA (editorului): Săracul de el...Așa ne chuinuim mereu. FANE (violent editorului): Și vă rog să aveți grijă de cabluri. Cabluri! Cabluri! Că dacă nu, fac moarte! Moarte de om. EDITORUL (îngrozit): Doamnă, domnișoară! Internați-l dacă e nebun. FANE (urlă la el, pare complet dement): Eu nebun? Eu sînt un scriitor. Un maestru! Un Balzac, un Sthendal! Un mare autor! Am nevoie de telefon! De contacte cu lumea! Editorul aruncă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sînt neinteresante. Mă las de pictură! BUNICA: Slavă cerului! FANE: Și mă apuc de fotografie!! Mă duc la revista asta și le spun să mă angajeze. Am ochi? Am. Am și mînă... Aparatul funcționează. Stați să vi-l arăt. (femeile îngrozite: "Nuuu". Dar el scoate de sub haină un aparat foto.) Ia uitați-vă! Ce obieciv! BUNICUL: Vin și eu cu tine să mă angajez la revistă. Să-ți țin modelele cînd le... fotografiezi. Adică să le țin de vorbă. BUNICA: Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
partea Întâi Pietrele râului cu ape murdare 1 Cireșii refuzau să Înflorească, de silă. Iarba, puțină, răsărea murdară, Îngrozită că o vor călca În picioare oa menii În cojoc, care alergau Înfometați după primăvară - dar primăvara nu Își va arăta pentru ei decât hoitul mu mificat, iar lor nu le va rămâne decât să o jupoaie și să Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Între orele două și șase ale după-amiezii, așa că s-a apucat să scrie. Își aduse aminte cum vorbeau Între ei, copii fiind, cu groază, că sfârșitul lumii va fi În 1984. Pentru el sfârșitul lumii trecuse. 7 Desigur, se gândea Îngrozit la ce se va Întâmpla când va citi la marele cenaclu, Își zicea că, oricât de laș ar fi, trebuia să Îi Înfrunte, trebuia să le arunce În față disprețul, lehamitea pe care i-o inspirau, dar știa el să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
alunecat ușor, ca două boabe de strugure, În cupa ascunsă a pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar bulgării albi, Înzăpeziți, de mort, ai omului tânăr care era Vasile Moare. Vezi că leșină! a strigat Puiu Nistea Îngrozit. Lorena B. s-a apropiat de el și l-a pălmuit cu furie. — Să nu faci asta! Nu tu! — Nu aici! a urlat și avocatul Baculovschi. — De ce dați dom’le În el? Descheiați-l la cămașă! a sărit Ionela În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
adevărat, căruia nu Îi va mai fi frică niciodată de astfel de con fruntări, asta Îl va ajuta mai cu seamă când Își va face și el o familie, altminteri ce o să creadă nevastă-sa când o să-l vadă palid, Îngrozit că va fi chemat la partid sau la miliție, pentru o discuție de rutină... Că toți am fost chemați, nu mușcă nimeni din tine, și ăia sunt oameni... Da, tovarășul Rogoz, dar ei ne cheamă pe noi la o „discuție
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Moroiul descompus îl privea din găvanele goale, mestecând fâșii de carne cu dinții neaco periți de buze. Străfulgerarea de-o clipă îi arătă lui Celebi ceea ce înțelegea acum că fusese pregătit o viață întreagă să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Îl va Îndupleca. Pilat fu tare mișcat și impresionat, dar I-a spus că este prea târziu, trimițând-o pe muntele unde Domnul Iisus fusese deja răstignit. Îndurerata Maică, Însotiță de Maria Magdalena, a ajuns pe munte și cu sufletul Îngrozit și sfâșiat de durere, Își privea Fiul bătut pe cruce.A pus coșul cu ouă la picioarele crucii.Din rănile adânci pe care le avea Mântuitorul, curgea sângele roșu peste ouăle din coș.Și ouăle s-au Înroșit toate de la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
an/ Cerul s-a coborât spre pământ:/ Ninge năpraznic la Bran.// Dinspre Caraiman/ Nicio o erecție solară." (Ninge la Bran, I). Nici unui alt poet nu i-a mai trecut prin cap să compare răsăritul soarelui cu o erecție! Ne întrebăm, îngroziți, cu ce anume ar putea fi comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filosofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
postmodern, amintind de romanele istorice ale lui Amin Maalouf sau Valerio Evangelisti. Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea în curînd la Editura Polirom. După câteva săptămâni, pe nepusă masă, bătură la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Constantinopolei se soldase cu o înfrângere și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor învinși. Pentru a
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
o altă planetă", vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin și arogant. Mîța s-a retras tiptil trei pași, apoi a fugit îngrozită, ca un om care s-a convins că a văzut o stafie. Cînd doarme, mai ales, noul venit are o activitate intensă: clipește, vorbește într-o limbă necunoscută și face gesturi largi și precise adresate unei lumi invizibile pentru mine
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
din Cluj s-au sculat și, pe un ton calm, au înșirat, pe rând, abuzurile, jafurile, agresiunile la care s-au dedat mulți soldați ruși. Stalin avea lângă dânsul un secretar care tot lua note. Ceilalți membri ai delegației asistau îngroziți la această avalanșă de acuzații ale colegilor lor ce li se părea de o excesivă temeritate. Se și vedeau cu toții deportați în Siberia. în clipa aceea, un artist - și mai înspăimântat decât ei - s-a ridicat și a rostit: "Mint
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
gang, un fake total și-un purtător de servietă; de vină sunt "deștepții" profund cretini, mincinoși, ticăloși, "fanfani ai popoeziei, cvasidecerebrați"... Capisci, pitic? ricanează autoarea, făcându-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
de diavoli înzestrați cu furci, suliți și sfârâiace, luând în primire vaste loturi de păcătoși în cădere liberă, goi pușcă - odată trecuți dincolo nu luăm cu noi nimic, nici măcar costumul negru din sicriu - și, în chipul cel mai firesc, absolut îngroziți. Femeile, mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele mai cumplite torturi din viața de zi cu zi a pământenilor încleștați. Și care chinuri au un timp limitat. Pe când în
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om care vrea să trăiască se ia la harță cu zeii și cu oamenii“ - iată, se pare, ultima frază rostită de Othon înainte de a se duce la culcare. Avea treizeci și șapte de ani. Înainte să-și taie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
roman. Mite are - vedem tot mai clar - o viață de câine. Rătăcește de colo-colo ca o potaie a nimănui, își caută un stăpân, îl găsește, apoi îl părăsește, dus (ca și Bajnorică, prietenul lui) de soarta sa călătoare. Ceilalți oameni, îngroziți să rămână singuri, se strâng mereu laolaltă, se ascultă, se ajută, se sprijină și se consolează reciproc. În schimb, Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
decât în libertate”, după care a adăugat ”oameni care fac astfel de presiuni sunt oameni slabi, fricoși și foarte atenți la poziția lor”, care se luptă să denigreze această meserie. În opinia sa, presa a ajuns sub ”controlul unor oameni îngroziți de ce li se poate întâmpla când nu mai sunt la putere”. Citește mai jos raportul din 2006
Redacțiile ziarelor, penetrate de ofițerii SRI ai lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/82054_a_83379]
-
odaia mică. Maria țâșni imediat afară, potrivi bățul de „nu suntem acasă”, cu o viteză de care nu o credea-i capabilă, acoperi cele două geamuri mici și abia pe urmă se apropie de chiupul cel mare și-l privi Îngrozită și Întrebătoare. Ștefan, Îmbrăcat În treiningul său și având un fes gros tras până peste urechi, arăta cu mult mai slab. Acesta se comporta ca scos din minți, plângea și Încerca să-și rupă hainele și părul, Îi privea pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care declară ilegal orice transfer de proprietăți făcut în timpul ocupației germane, dacă una dintre părțile implicate îl denunță. Chiar nu te-ai gândit la asta niciodată? Să știi că nici eu nu m-am gândit decât azi-dimineață. Charlot îl privea îngrozit. Figura animalică, buhăită a actorului își atinsese starea ideală: însăși întruchiparea trufiei și a poftelor trupești se sprijinea acum neglijent de axa globului și-i oferea întreg pământul pe tavă sub forma a șase acri de pământ și o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]