1,213 matches
-
el își poate ordona, să zicem, conturile sale cu Dumnezeu în ultimă instanță, indiferent de religia căreia îi aparține. Dar eu, în toate aceste demersuri, m-aș referi în special la religia creștină. Religia creștină în totalitatea ei, adică nu îngustând-o prin confesionalism. Pentru că, repet ceea ce spuneam în introducere, a fi un om religios înseamnă a stabili un contact direct și personal cu Dumnezeu, pornind de la convingerea că Dumnezeu nu este o abstracție, ci că este o persoană, așa cum omul
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
privește. Rămîneți Dvoastră, cu problemele și viața neîmplinit-împlinită pe care păreți s-o fi avut. Ce pot să vă spun? Scrieți-mi oricînd, chiar dacă nu voi avea răgazul să vă răspund. Viața cu sens, care mi-a fost dată, se îngustează tot mai mult în anii tîrzii. Nu mai plec de aici nici măcar în străinătate; nu mai văd decît pe cei ce cred că au nevoie de mine. Eu mai am nevoie doar de puțin timp... Vă mulțumesc călduros pentru invitație
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
spiritul de observație al autorului nu e psihologic, ci livresc, pe Mircea Lăzărescu atrăgîn-du-l detaliile teoretice în dauna celor vitale. Așa se face că autorul nu reține întîmplări concrete, ci gînduri, nuanțe și cunoștințe. O excrescență erudită îi încarcă paginile, îngustînd spațiul menit destăinuirilor prețioase, impresia finală fiind cea de jurnal scris pe seama altora, cu ocolirea propriei persoane. Volumul e reconfortant prin lipsa de exces și prin sărăcia de stridențe: o apă a cărei suprafață nu e tulburată de răbufniri venite
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
mîncat ceva stricat, iar cînd îl urmăresc din spatele perdelelor, ca să mă asigur că a plecat, îl văd urcîndu-se în mașina lui elegantă, unde pe scaunul din față îl așteaptă o femeie, fără îndoială încă vreo stagiară de la biroul lui, îmi îngustez ochii, nu, dimpotrivă, de astă dată e un bărbat, înalt și încovoiat, pe scaunul din față stă Amnon, care îl întîmpină cu un zîmbet searbăd, întinde mîna după punga pe care am scos-o din sertar și o așază pe
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
de simțămîntul nu tocmai bine disimulat de a nu fi avut o vocație propriu-zis creatoare. Acesta e mai mult ca sigur subtextul urii sale împotriva „literaturii" în genere și a slujitorilor săi în particular. A fost un benedictin cu orizontul îngustat de partipriuri conceptuale și de umori dintre cele mai virulente. Vocația sa era pentru adiționarea culturală, pentru organizarea informațiilor conform unor tipare relativ uzuale. Mărturisea Adrian Marino, fără, de data aceasta, a greși. „Simțeam, mai ales, nevoia acută de-a
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Scrise cu două decenii în urmă, între 1988 și 1992, poemele din Nimic anticipează frapant minimalismul celor mai valoroși dintre tinerii poeți de azi. Spre deosebire de ei însă, Mircea Cărtărescu practică un minimalism, nu știu cum să-i spun altfel, dens. Formula se îngustează, se subțiază, dar se încarcă simultan de tensiune. Felul în care traduce în imaginar local numele trupei rock Dire Straits e, din punctul acesta de vedere, cât se poate de semnificativ: „se pregătește un fel de furtună de vară/ s-
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
transformată în biserică. Trecând prin fața cavoului rezervat familiei von Roten, stăpânii locului, vizitatorul este condus în mod natural către fațada sudică a bisericii, unde, izolat de restul cimitirului, se găsește mormântul lui Rilke, orientat către o câmpie a Rinului foarte îngustă în acel loc. După un moment de reculegere și de mirare în fața sibilinicului epitaf Rose, oh reiner Widerspruch, Lust,/ Niemandes Schlaf zu sein unter soviel Lidern..., el nu poate decât să se îndrepte spre porticul bisericii și, odată ce trece pragul
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
tăcere deplină. Nu urlă nimic, nu trăznește, nu tună, nefirescul te aruncă în spaima teribilă a celei dintîi ființe vii. Și nu vrea să plouă. Ochii mei văd printr-o pînză linii zigzagate; nu, nu-i ploaia, văzul meu se îngustează, îmi cad pleoapele, intru în hotel, urc în lift, apăs pe buton în mod reflex. Ajung în cameră, e 16.15. La 18 vine taxiul să mă ia, la 19 am lectura la Casa di Cultura, unde a locuit Gombrowicz
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
-și văd gîndul, nu-și văd simțul, impresia, respirația... trei femei cu ochi de sticlă într-un vaporetto pe Rio de la Plata. Viteza crește, siajul umflă valurile; sînt aruncate în dreapta și-n stînga ca niște mingi de ping-pong. Brațul se îngustează, apa se liniștește, pe maluri case pe picioroange - lacustre - înconjurate de palmieri. Fiecare are în față un mic ponton de lemn. Pe un acoperiș un cîine mare, negru. Copaci cu flori mov. Rio de la Plata are o apă groasă ca
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
privindu-i pozele care ni-l înfățișează în domiciliu obligatoriu, constați cum chipul rotund, cu trăsături moi și opulente, ale avocatului din anii ‘30-‘40, aveau să capete în Bărăgan o subțirime ascetică și o pregnanță spirituală. Profilul i se îngustează, fața plină devine angulară și pietroasă, iar trăsăturile i se înăspresc ca sub înrîurirea unei căliri dureroase. Intensitatea trăirii îi luminează fizionomia, fibra aristocratică ieșind cu atît mai mult în evidență cu cît mizeria vieții trebuie să fi fost mai
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
umple forma și, cum spunea Kafka, „să-și înțeleagă situația“. Abia a început anul. Ce-ți dorești de la el? Dar de la tine? Îmi doresc să supraviețuiesc și acestui an, să merg mai departe, să-mi refac cercul de prieteni, destul de îngustat în ultima vreme, să scriu bună parte din noul roman. Le doresc tuturor celor ce citesc acum aceste rânduri ani foarte lungi înainte, pentru că, de fapt, darul cel mai mare care ne-a fost făcut este ceea ce de obicei prețuim
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
are capacitatea de a diminua nivelurile de interlukină-17, în cazul probelor de sânge prelevate de la 28 de pacienți. Oamenilor care suferă de astm li se poate părea greu să respire atunci când căile lor respiratorii se inflamează, se umflă și se îngustează. Mulți dintre pacienții care suferă de astm sunt tratați cu steroizi însă metoda nu dă întotdeauna roade. „Credem că tratarea oamenilor cu vitamina D i-ar ajuta pe acești pacienți să răspundă la tratamentul cu steroizi și pe cei care
Cum te poate ajuta soarele dacă suferi de astm by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64231_a_65556]
-
10 minute. Gândul negativ s-a oprit acolo. Chiar dacă mă dor picioarele, îmi este foame și sete, nu pot ceda acum. Mă uit în față și observ că mai am atât de puțin până la scări: 10-20 de metri. Coada se îngustează pentru că acum ne aflăm între gardurile jandarmeriei. Stăm lipiți unul de celălat, toți obosiți, toți din ce în ce mai irascibili. Avansăm încă puțin și pun piciorul pe prima treaptă de la intrare. Un sentiment de ușurare începe să mă cuprindă. Încep să mă gândesc
Noaptea Muzeelor 2013: Cât am stat la coadă pentru 40 de minute de știință pură. Povestire din mijlocul oamenilor by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64270_a_65595]
-
stație. Pornim iarăși. E o zi cu soare. Departe se văd crestele munților. Pe șosea, dulăi răi, galbeni se reped la mașină, lătrând mai să o rupă... Femei în negru, case cu șindrilă, după Jiblea peisajul devine sălbatic, șoseaua se îngustează plină de peripeții. Alături, Oltul curge greoi, încărcat de sloiuri. Calea ferată paralelă străbate gresiile stâncilor, străpungându-le, înșirându-le ca pe o andrea. Autobuzul se umple deodată de un miros proaspăt de portocală. O fată se uită pe geamul
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
ori pentru stricta ruptură dichotomică narativ - abstract. În răspăr cu preceptele absolute, tăios edictate, printre aceste lacome concrețiuni oferite de atelierul tînărului Lascăr, te-ai crede în libertatea unui teatru fără argument, în făgăduința unui spațiu care își interzice să îngusteze și să mortifice. Asta nu se petrece precum un abandon, căci îl susține pe ipoteticul scenarist, în căutarea sa, gustul unei suplețe interogative, care îi comandă să nu lase deoparte, retractil, ceea ce ar fi un plus de identitate. Semințe, vestitoare
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
n-am talent... Dar cu ceva scris la întâmplare, mi-am luat inima în dinți și textul, m-am îndreptat spre Ana Ipătescu și, cu inima cât un purice, am urcat scările, la început foarte late, care s-au tot îngustat până la mansarda unde era redacția Luceafărului.” Îi urăm, colegial, Luceafărului de dimineață ceea ce ne dorim și nouă înșine: viață lungă! Adică, să aibă cititori. Adică, să aibă difuzare. E o problemă spinoasă care ne preocupă pe toți cei care facem
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
strident, hașurând imagistica extincției, când nici măcar erosul (întotdeauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stă față în față cu cele două ipostaze ale realității. Complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă, oscilațiile și-au pierdut și ele cadența, spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție. Scriitura lui Mircea Dinescu își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea pe care le dă de obicei suveranitatea afectului. Însă suveranitatea nu implică neapărat și hegemonia: travaliul liric implică și mize inaccesibile unui
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
textului și sunt cu totul inadecvate la obiect. Poezia lui Mircea Dinescu era cândva un plâns melodios. De curând, ea s-a transformat într-un joc de-a poezia, practicat cu grație. Cine o citește și constată că spațiul se îngustează până când recuzita încape într-o categorică disjuncție de fapt n-o citește. Ce schimbare de situație! Dintr-un poet perfect inteligibil Mircea Dinescu se transformă tot mai mult într-un poet neînțeles.
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
ori marele Linnaeus -, o astfel de întreprindere e departe de a rămîne un monument exotic, sortit doar ghețurilor Septentrionului. Căci densitatea acestei izbînzi sărbătorește tocmai nostalgia imponderabilului. Dar pasărea își fulgeră ființa prin geografii opuse, ea este dincolo de limitări ce îngustează și sufocă. O lucrare a lui Messiaen din 1956 se poate numi, explicit, Pasari exotice, alta, 7 Hai-Kai, e dedicată interpreților care i-au stat alături, Yvonne Loriod, Pierre Boulez sau Seiji Ozawa, dar și unui ornitolog de meserie și
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
doliu ce amenință. Doamne, în groaznica, străina lume, litere, fraze din viața ce ne-ai dat le-au încâlcit zețarii, sensuri să curme. Strânge-ți aripile, îngerul meu înalt. Chimonou Respirul evantaiului și flori, în cer de chihlimbar - luna-i îngustă... Căscând a somn, tu mă întrebi cum s-ar traduce happiness* în rusă. În nourași - tandrețea crizantemei și pentru-amici cu visul mă luai că semiluna-i în topirea ei felie de lămâie în pahar cu ceai. *Happiness (engl.) - fericire. Dostoievski
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
caietul de sarcini al proiectului Cardului electronic al asiguratului, care are anumite mențiuni care nu sunt conforme și complete în același timp. În primul rând, cititoarele de carduri din acest proiect și specificațiile pentru aceste cititoare sunt specificații speciale, care îngustează mult posibilitățile de achiziție. Cum ar fi, în piața auto, să faci specificații Mercedes cu opțiuni Bentley?", a întrebat Doru Bădescu.
Război Ponta-Băsescu, după numirea lui Duță la CNSAS. Scenariile conflictului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36965_a_38290]
-
făcut gust de mare și de Constanța. Voi veni în curând pe acolo incognito și voi pleca, fără să știți c-am fost. Am să mă plimb cu mâinile-n buzunar prin port, am să mă duc pe peninsula ceia îngustă până la capăt, să ascult geamandura, am să mănânc 300 de guvizi fripți și 1000 de crevete, ș-am să-mi bat joc de Marea Neagră în versuri Albe, foarte șchioape, dedicate lui Ovidiu - și pe urmă am să mă întorc la
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
Covrig Roxana Liderul Grupului PSD din Camera Deputaților atrage atenția că proiectul de lege cu privire la Codul de conduită al parlamentarilor nici nu lărgește, nici nu îngustă atribuțiile și este inclus în Mecanismul de Cooperare și Verificare. Această inițiativă legislativă parlamentară a fost elaborată în comun de către Comisiile pentru Regulament, Comisia privind statutul deputaților și al senatorilor și Comitetele liderilor de grupuri parlamentare din cele două Camere
Codul de conduită, în MCV. "Nu lărgește, nu îngustă atribuțiile" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33718_a_35043]
-
conținute de Codul de conduită al membrilor Parlamentului European și nu-și propune în niciun caz să intervina în activitatea vreunei alte instituții sau autorități decât cele două Camere ale Parlamentului și cu atât mai mult nu lărgește și nu îngustează atribuțiile, drepturile sau obligațiile legale și instituționale ale niciunei autorități publice din România", a declarat Marian Neacșu, potrivit unui comunicat de presă al PSD. Liderul deputaților PSD a adăugat: "Considerăm că este necesar de remarcat faptul că principiile și temele
Codul de conduită, în MCV. "Nu lărgește, nu îngustă atribuțiile" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33718_a_35043]
-
de ianuarie piciorul e zvelt și alunecos unghia ca o picătură de spermă ești calapodul care mă încape total pînă la fermuarul gurii lemnul tău se umflă de sîngele meu din trei în trei ani golful se adîncește plaja se îngustează lipovenii cu năvoadele pline de pește în patul de lîngă perete pe salteaua din foi de porumb sărutul e lung ca un șarpe și tocmai atunci intră pe ușă mama mea moartă cu brațul plin de garoafe netezește cearceaful pune
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]