908 matches
-
dileme mai mici sau mai mari ale timpului prezent. În câmp deschis este unul dintre poemele lui Ioan Flora cu rol de ars poetica: "Stau singur între patru ziduri albe, rememorând ce n-ar fi/ de rememorat: propria mea viață, înhămată la o caleașcă/ veche de o jumătate de secol./ Îmi revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care nu mai fac umbră/ pământului,/ mama plivind straturile de ceapă
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
plivind straturile de ceapă în grădină,/ treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii (unul murg, care acum/ nu mai are un nume, și iapa roșcată, Ema sau Vilma)/ înhămați de bunicul meu Sava la sanie, într-o iarnă/ când a fost adus și aparatul de radio în casă.//(...)// Stau singur și mă gândesc la viața-mi, vorba poetului, și nu pot trage/ nici o concluzie și-i limpede că nu
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
vremea bejeniilor și năvălirilor, când pericolul nici nu se mai știa de unde venea,... că dacă ar fi venit regulat numai dintr-o parte, cu totul alta ar fi fost situațiunea; așa că, această culme a istețimii la românașii noștri, era să înhame bisericuța lor de lemn la două capete,... ca la două chinte roiale... și s-o șteargă la iuțeală în partea cuvenită, salvând cu cele sfinte și mălaiul, făina, ori sarea, ce mai aveau ei pe-acolo...
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Văzând dificultățile și cantitatea de muncă pe care le presupune un astfel de demers, nu putem deveni decât foarte sceptici la gândul că, în viitor, vor fi mulți cei care se vor înhăma la proiecte de complexitatea celui săvârșit de profesorul clujean. Din acest punct de vedere, se poate spune că Ilarie Voronca este un autor cu adevărat norocos. Scopul volumului lui Ion Pop este acela de a preciza locul lui Ilarie Voronca
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
singur admite cu pitorescă fală, "cea mai searbădă idee într-o gaya scienza de o virilitate care poate atinge priapismul". Date fiind astfel de premise, nu putem aștepta decît cu un major interes împlinirea proiectului la care Magistrul s-a "înhămat" pentru multă vreme, Farsa valahă: "O duc în spate de multă vreme, dar nu am bahtinizat-o excesiv". N-are intenția a și-o închipui "mallarméan", precum o farsă în stare pură, "fără farsor, fără public hlizitoriu", ci, "puțintel gnostic", înlocuindu
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
de vedere. O să știți repede ce este o linie editorială și cum se respectă ea. O să aflați mult prea devreme că redacțiile au orientări pe care le respectă. Măcar ăsta e un avantaj: știți de la bun început la ce vă înhămați. Audiența și click-ul or să fie mama și tatăl vostru, în loc de relevanță și profunzime. Din nefericire, o să apucați să vă cunoașteți idolii. Vedetele la care visați. Unii or să vă dezamăgească. O să vedeți că nu vă răspund nicicând la telefon
Cătălin Striblea, candidaților la FJSC: Fascinația e de înțeles by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77435_a_78760]
-
a Chișinăului îl atrag mai mult decît întîmplările propriu-zise. Pentru a reuși descrierea unei trăsături în mers, așa cum o face autorul în O alergare de cai, era nevoie de un talent nativ de prozator: "Un frumos landau de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi costium rusesc, cu barba lungă, îi mîna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
lor căzuse în război la Turtucaia, iar maică-sa murise de prea multă muncă. Picase într-o zi pe cîmp, la arat. }inea coarnele plugului și, de la distanță, ai fi zis că se împiedicase. A rămas întinsă acolo. Calul Ionică înhămat la plug a păzit-o nechezînd pînă au venit niște bătrîni s-o ridice. Cînd au venit mătușile, s-o ia la Ada Kaleh, Virginica era plină de păduchi, slabă moartă, dar nu voia să plece. Făcuse două clase la
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
sau redactor-șef la un ziar de tiraj mediocru, între opt și douăsprezece mii de euro pe lună, ar trebui să cazi profund pe gânduri. Fii sigur că acești bani nu măsoară valoarea scrisului tău, ci disponibilitatea de a te înhăma la munci murdare. Parcurgeți lista editorialiștilor câtorva din ziarele plasate la "Trafic Ranking" între locurile 10 și 40 și veți înțelege repede despre ce și cine vorbim. Nu veți descoperi nici un nume de care să se lege vreo mare inițiativă
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
flacăra dragostei ceara translucidă a sufletului meu care este orb./ Stau pe un scaun de un deget, la o masă de o palmă, închis/ în mine, fără să mișc buzele, nebun în luna a noua/ de Ierusalim./ Căci mi-am înhămat limba la gînduri iar acum pămîntul e/ viu împrejurul nostru. Citind neîncetat Evanghelie, limba ni/ s-a făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare să se pună în ea/ lumina rugăciunii" (Psalmul 36). Metamorfozele purificării sînt puse în ecuație cu metamorfozele poetice
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
făcut frică de lumea asta. de eternitate" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Confesiuni uneori de nuanță suprarealistă ori măcar de-o prea înfierbîntată imaginație: "sînii ei urcă singuri ca păianjenii pe stîlpii de înaltă/ tensiune, electrifică tot cartierul". Sau: "își înhăma țîțele în cordeluțe de dantelă. ea/ flueră prin subterane strălucitoare înecîndu-se în frumusețe/ zeu împrăștiat pe-o stradă. sînt prea înfiorat/ pariez că la tine sub chiloți se petrec minuni și cînd/ nu-i scoți". Sau: "răscolesc în această femeie
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
vocabularul ne aparțin tuturor; dar modul lor de rulare și exploatare îi împarte și subîmparte pe utilizatori. Las pe altă dată problema disocierii între instinctul, reflexele bune ale autorului liric și elaborația atât de dificilă, efortul la care acesta se înhamă. Revenind la Gabi Eftimie, semnatara versurilor de mai sus, trebuie spus de la bun început că scriitura ei are o maturitate frapantă. Ochi roșii polaroid. Acesta este un test se intitulează volumul său de debut; numai că testul nu e unul
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
-și toate forțele și toată priceperea sa de om care Încă se mai credea În putere reuși să așeze cadavrul-viu pe targa improvizată. A acoperit În mare grabă groapa la loc, a pus cu mare greutate frunze peste „mormânt” și Înhămat la cele două hulube a pornit cu mare grijă către satul care se afla la câteva sute de metri. Înainta anevoios, dar gândul că execută o „misiune cu scop nobil În folosul poporului român”, așa cum obișnuia să spună pe timpul când
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sa. După câtva timp, omul a descălecat de pe cal, i-a Împiedecat piciorele din față, apoi omul cel voinic plecă spre sat vorbind așa ca să se audă vorbind: Bagî la jghiab și cii harnic cî piste vro cinci ceasuri ti Înham iar la căruțî! Victor s-a liniștit și s-a bucurat că Onofrei, leatul său, nu a venit Însoțit de vre-un câine care s-ar fi dat la Vizanti șiapoi ... Conștient de faptul că orice mică Întârziere aduce moartea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
roata În tindă, o cameră mică În care aveau și patul În care dormeau Împreună, așa cum puteau ei. Maria nu Înțelegea În ruptul capului cum de ei, doi oameni mari, au putut face așa mare prostie, cum de s-au Înhămat la o așa treabă periculoasă, oare nu este păcat să nu te duci la Miliție sau la securitate și să spui tot. Poate că dacă spui, te iartă și nu pățești nimic, te lasă În pace și-ți vezi liniștit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
drum... Vezi ce-nseamnă să te ții bățos? Numai că stau și mă chitesc: oare cum pacatele mele să car cogeamite burduful cu parale acasă? Cu iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma n-aveai para cu bortă s-o pui în punga cea goală, ș-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
faci acolo, omule? s-a auzit un glas. Costăchel și-a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un cal vlăguit, înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu i-am văzut și nu i-am auzit venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i să mă aștepte la primărie... E mai nimerit acolo. Mergi sănătos, Petrache, și să n-ai grijă, că știe el moșneagul ce face... Când pulberea ultimelor stele se topea în înalturi, iar cocoșii cântau de ziuă, moș Dumitru a înhămat armăsarul la sanie. Un pui de ger întărise omătul, care, de câteva zile încoace, pornise să se topească. Zamfiră, dacă întreabă careva unde sunt, îi spui că îs la pădure, să aduc un ster de lemne rămas acolo din toamnă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o joacă să-i ajungă din urmă. Aproape de târg le-a spus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spune-i Măriucăi să vină cu căruța aici. Da’ ce să-i spun Măriucăi? Spune-i că Costăchel și-a scrântit un picior. Pe glodul ista... și noaptea... Grigorosu a fost destul de convingător. A ajutat-o apoi pe Măriuca să înhame armăsarul la căruță și au pornit... Inima lui Ion era cât un purice. „Ce mi-a face Măriuca când va da cu ochii de Costăchel? Da’ nici adevărul nu puteam să i-l spun. Ferita sfântului”... Când au ajuns, Ion
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca o dădacă. -Trebuie să chemăm moașa, să-l panseze ca lumea, și apoi să mergem la târg, să-l vadă un doctor - a pus ordine în treburi Petrache... Au înhămat amândoi caii la căruță, au făcut un coviltir deasupra, l-au întins pe perne pe Costăchel, și în câteva ceasuri bune se găseau în cabinetul doctorului Angherliu. Examinându-i rana de la cap, doctorul a conchis: Dinspre asta poate trăi și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lumea? Treaba nu-i bună. Nu-i bună deloc, Petrache. Și ce-i de făcut, Costache? Tu ai dreptate, nu zic ba, dar ce putem face ca să aflăm adevărul, asta nu ți-oi putea spune. Petrache! De când nu ai mai înhămat calul cela al tău la căruță? Cred că de când era mânz - nafura lupului - cum se spune. Apoi să tot fie vreo săptămână. Dacă umărul ți s-o lecuit, calul îi bun de ham, căruța îi întreagă, ce mai aștepți băiete
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-o lecuit, calul îi bun de ham, căruța îi întreagă, ce mai aștepți băiete? Mâine în zori, pui calul la șarabană și îi dai bice. Nu te oprești decât la hanul lui Froim. Eu cred că îi nevoie să înhămăm și armăsarul tău, pentru că drumul îi peste măsură de greu. Apoi mătăluță, domnule fost primare, urci lângă mine, fiindcă tot trebuie să te vadă doctorul... Au mai sporovăit ba de una, ba de alta, și, deodată, Costăchel a întrebat: Ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ion, își dădu seama imediat de numărul pe care i-l jucase tatăl fetei și, fără să mai stea pe gânduri, înjurând și ocărând, repede se îmbrăcă, silind-o și pe ea să facă același lucru și, înfuriat peste măsură, înhămă calul la sanie, urcară ambii și porniră în satul vecin, la părinții fetei. Aceștia erau gata de așa ceva și chiar îi așteptau. Flăcăul începuse a se revolta și a striga la ei, dar bătrânul, fiind mai șmecher ca el, îl
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat că pornim la drum...? - Bulibașă! - Nici un bulibașă, desfă-ți cortul, tăbârcește-l în căruță și înhamă-ți catârii! - Cum asta, de-abia am poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai înțeles? Și bulibașa se îndepărtă fiind convins că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]