638 matches
-
pentru un „taximetrist ” de două replici ? - Băiete, rolul tău s-a schimbat inopinant. O să fii „sufletul pereche” ! Mulțumește-i Larei pentru asta ! O imensă stare de fericire îi cuprinde trupul,sufletul,inima.... Și i se adună apoi,în colțul ochilor înlăcrimați . Deci nu m-am înșelat ,mă vrea la fel de mult ca mine ! Ea , o vedetă iar eu ,un pârlit de ospătar ! Dar până la urmă,suntem oameni !” Iese alergând, sperând să o găsească cât mai repede. O zărește în cele din urmă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
Să fie cald în casă, să uite viața grea. Și-intră bătrânu-n casă slăbit și obosit... Gândindu-se cu dor la pruncii cei plecați, Pe-un scaun lângă sobă un timp s-a odihnit, Privindu-și bieta soață cu ochii-nlăcrimați. Bătrâna pregătește ciorapi și mănușele, Pentru nepoții mici în alte țări plecați, Cu dor o rugăciune strâns împletește-n ele, La piept strânge ciorapii cu lacrime udați. La geamul cu mușcate și flori micuți de gheață, Stau doi bătrâni ce-
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat și cosea cojoace cu blăniță, pentru cucoane, ori cu nasturi de os, pentru domni. M-am uitat în ochii lui mari, de culoarea mării. Mă vedeam pe mine! Doar eu eram în ochii lui înlăcrimați. “Claudia!”, “Caudia, nu mă speria!” Mă simțeam zguduită puternic. Ca trezită din vis, o zării, cu coada ochiului, pe mama, lângă mine, în camera noastră anostă. Raiul cel verde dispăruse. Continuam să mă uit în ochii bunicului. Erau ochii mei
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
făcuți din cocă nedospită, unși cu gălbenuși de ou, luceau ca soarele... Și...ce n-am știut eu până atunci !... Ei simbolizau copilașul născut în iesle, înfășat în scutece de aur. Fața lui strălucea, luminând cu razele sale blânde chipurile înlăcrimate ale oamenilor de la masă, care se rugau la el. Abia atunci, în acel vis, am aflat și eu de ce dăruiau femeile cu atâta bucurie bolindeții la colindători, în seara de Ajun. De aceea era așa de frumos în acea seară
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe care-l poți scutura, dar care, sub forma unui noruleț credincios, te urmează oriunde, până-n mormânt. — Am ajuns acasă! - grăi meditativ, cu ochii înlăcrimați, Metodiu. Mulțumescu-ți, Ție, Doamne, că, deși nu ne-ai scutit de povara unor anumite încercări prin care, la drept vorbind, era mai bine să nu trecem, ne-ai adus totuși teferi și nevătămați înapoi, ca noi să-Ți ridicăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi, de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau două limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut - spuse Fibbia înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se-ntâmplă pe la 17 ani: trupul fetei o luă înaintea lecturilor. Amada crescu, se împlini, arătând ca proaspăt scoasă de sub tipar, o mândrețe de fată. Dar ei nu-i păsa de asta: citea înainte. într-o seară, grăsuța și veșnic înlăcrimata sa mamă o luă deoparte și cu vorbe femeiești, mai pe ocolite, mai de-a dreptul, îi dădu de înțeles că ar fi bune și cărțile la ceva, dar ele rămân oricum niște substitute; că datoria femeii e să caște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
da dreptate acelei femei, crezând că până și el... Dar aceste gânduri nu erau nimic mai mult decât rodul imaginației mele bolnave, iar Maro avea cu totul și cu totul alte intenții, pentru că nu zăbovi cu privirea asupra ochilor mei înlăcrimați mai mult de câteva secunde, pentru ca apoi să se concentreze asupra a ceva ce s-ar fi aflat cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care mi se vâră în ochii înlăcrimați și care dispare când clipesc din ochi. Suntem deja la poartă, și iar parcă nimic din cele dinainte n-a fost, parcă m-am trezit direct din camera lui Hirghe la poarta aceasta. Îndelung și fără de sfârșit mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ochilor. Era în continuare la fel de țeapăn, cu pălăria bine aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea nasul roșu și ochii înlăcrimați. Grosspeil pălea, luând culoarea apei. Ciupitu stătea cu carnețelul în mână, își luase notițe, și își mai scărpina uneori obrazul bolnav pe care frigul îl umpluse de semne albe. Jandarmul cu ouăle părea de ceară. Primarul se întorsese la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru mături de la etaj. Îl închiseră acolo, iar jandarmul se așeză de pază în fața ușii. Judecătorul și colonelul își acordară o pauză și-i dădură primarului de înțeles că îl vor chema când vor avea nevoie de el. Micul breton înlăcrimat fu condus în pivniță de un alt jandarm și, cum pivnița nu se închidea cu cheia, îi puseră cătușele și-i spuseră să se așeze pe jos. Restul grupului se întoarse, la ordinul lui Mierck, la locul crimei, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cottage cu Alec Connage și a urmărit, mirându-se foarte, nebunia bruscă ce-i apucase pe colegii lui. Existau și grupuri instabile, care migrau de la un club la altul; erau și băieți Împrieteniți abia de două-trei zile, care anunțau isteric, Înlăcrimați, că trebuie să intre În același club și că nimic nu-i poate despărți; erau și discursuri mârâite, dezvăluind resentimente Îndelung tăinuite, când Studentul Brusc Important Își amintea de umilirile din anul Întâi. Băieți total necunoscuți erau Înălțați În poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se ridică hotărât. Afacerea asta părea un caz de avansare cu tot cu salariu. - Da, dragă, așa o să fac, o să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ea îmi trece, Vine să ia apă rece; Calcă iarba, n-o atinge - Ca o căprioară-mi fuge - Să culeagă floricele Și să-mi facă chiticele.... Din ele coroană-și face - S-o mănânc, atât îmi place! Cântă, are ochii-nlăcrimați, A venit și luni și marți, Dar Marin n-a apărut... - Doamne! Ce-o fi făcut? De n-apare, mi-l aștept! Vreau să-l strâng cu drag la piept, Să-i dau roua ochilor Și dulceața buzelor. Buze dulci
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
cu tine Și în prezența nimănui Mai plângi puțin în tine. Pietre albe, pietre negre, Flori în sute de culori, Cruci ce poartă a lor nume Cer ce plânge al lor dor. Și suflă cu putere vântul În ochii tăi înlăcrimați Și-o salcie sărută creștetul Celor mai demult plecați. Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama să apară. Spui deja că pleci deși
LOC DE PACE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361551_a_362880]
-
prea devreme.Nici o stea însă, nu moare, atâta timp cât se vede, chiar și după o mie de ani. Pe stele, cerul nu le cedează pământului, numai le scufundă în ape, unde ard veșnic. Fără Gil Ioniță, însă, steaua muzicii folk e înlăcrimata și parcă proiectează afectivitate asupra unei pietre care rămîne încremenita și rece, în eternitate.Niciodată acest artist nu poate fi privit dintr-o perspectivă exterioară muzicii și poeziei, numai că timpul, pentru el, este acum discontinuu, mai înainte ca să epuizeze
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
te nască înc-o dată Ca pe-o flacără-nghețată ochii mei te șlefuiesc de lumina ta se-mbată și-apoi cântă nefiresc Ochii mei te șlefuiesc lacrimă gata să cadă dintr-un ochi neomenesc cade-un înger de zăpadă Flacără înlăcrimată ninsoare mugur de fată Referință Bibliografică: REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1092, Anul III, 27 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363858_a_365187]
-
situație de beatitudine se găsește și sufletul ce-și "piaptănă părul ca o ploae" irizată care cântă armonii celeste pe notele primăverii timpurii. Cititorule, făți timp să pătrunzi în labirintul gândului odihnitor care își găsește alintare când ascultă "oftatul norilor înlăcrimați ce stau închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului" pe lângă care se tot duce-n dor și jele cu lacrimile lui, izvorul fermecat... chemat în albia Râului Doamnei - mamă iubitoare a domniștenilor. Pe lângă cele relatate despre măiestria autorului, înrobit de gândul
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaș care-i băgase în sperieți pe cei doi pescari, cu ochii imenși, înlăcrimați și antenele acoperite de ierburi încâlcite. -- Bată-te norocul, Vasilică, strigă paznicul, cum focu’ ai ajuns aici? Ai trecut prin gard și ai căzut în apă? Vițelușul mugi plângător, așteptând să fie tras din vegetația crescută pe malul râului, în
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Ediția nr. 1798 din 03 decembrie 2015. Marin MIHAI (Spania) : ´´ E atâta strigare,nostalgie și dor (´´saudado´´ ?) în interpretarea și cântecele reginii muzicii fado- Dulce Pontes,încât vântul și marea se fac ecoul ei ,îi duc vibrația sufletească spre inima înlăcrimata sau îndrăgostită a lumii. Ea doinește din toată ființă,nu ai cum să rămâi de piatră. Rezonezi cu bucuria și tristețea glasului ,la emoția transmisă de cântecele fermecătoarei dive lusitane´´ *** „O voce splendida” - La Republică (Italia) „Emoții autentice” - La Vangarda
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
poetice” - (Premio TENCO - Italia) Citește mai mult Marin MIHAI (Spania) : ´´ E atâta strigare,nostalgie și dor (´´saudado´´ ?) în interpretarea și cântecele reginii muzicii fado- Dulce Pontes,încât vântul și marea se fac ecoul ei ,îi duc vibrația sufletească spre inima înlăcrimata sau îndrăgostită a lumii. Ea doinește din toată ființă,nu ai cum să rămâi de piatră. Rezonezi cu bucuria și tristețea glasului ,la emoția transmisă de cântecele fermecătoarei dive lusitane´´***„O voce splendida” - La Republică (Italia)„Emoții autentice” - La Vangarda
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
1637 din 25 iunie 2015. MARIN MIHAI (poet,Spania) :´´ E atâta strigare,nostalgie și dor (portughezul´´saudado´´ ?) în interpretarea și cântecele reginii muzicii fado- Dulce Pontes,încât vântul și marea se fac ecoul ei ,îi duc vibrația sufletească spre inima înlăcrimata sau îndrăgostită a lumii. Ea doinește din toată ființă,nu ai cum să rămâi de piatră. Rezonezi cu bucuria și tristețea glasului ,la emoția transmisă de cântecele fermecătoarei dive lusitane´´ *** by Marin MIHAI // Regina contemporană a muzicii fado - Dulce Pontes
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
Măr”, „Fado ... Citește mai mult MARIN MIHAI (poet,Spania) :´´ E atâta strigare,nostalgie și dor (portughezul´´saudado´´ ?) în interpretarea și cântecele reginii muzicii fado- Dulce Pontes,încât vântul și marea se fac ecoul ei ,îi duc vibrația sufletească spre inima înlăcrimata sau îndrăgostită a lumii. Ea doinește din toată ființă,nu ai cum să rămâi de piatră. Rezonezi cu bucuria și tristețea glasului ,la emoția transmisă de cântecele fermecătoarei dive lusitane´´***by Marin MIHAI // Regina contemporană a muzicii fado - Dulce Pontes
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]
-
în care muguri luminoși se deschid într-o străfulgerare - ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani în urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna întinsă într-o gară pustie; și un vânt sălbatic îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! Referință Bibliografică
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]