415 matches
-
și amară. Urmărește când vin băieții în birou să vină urgent la mine. Maria să meargă la Patron să-l întrebe dacă vrea să participe, acceași întrebare să o pună și Soniei. Pupezescu cum a intrat în birou, a rămas înlemnit de frumusețea expusă în fața lui. Olga era adâncită în citirea unor hârtii, nu l-a auzit, când a intrat, Codruț a luat loc în capul mesei de ședință și a început să răsfoiască niște hârtii dintr-o mapă. Apoi rând
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1474865410.html [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
simțisem niciodată. Odată cu răsăritul, valurile oceanului au început a se înroși dar un roșu carnal, superb și, concret, un roșu dincolo de reflexia luminii soarelui ce se năștea din ape. M-am ridicat să văd mai bine ce este și am înlemnit. Oceanul era plin de petale de trandafiri. Păreau adevărate. Eram în mijlocul unui vis sau a unei vedenii. Cerul, oceanul înflorit, nisipul cald al ecuatorului, toate erau din altă lume, veniseră să mângâie dorul de casă, ca să ne bucurăm împreună. A
OMUL CU VALENȚE MULTIPLE, DOMNUL VASILE LUPAȘC! (INTERVIU) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1436732622.html [Corola-blog/BlogPost/379909_a_381238]
-
concrete, inspirate din experiența mea personală. În vara anului 2014 am văzut la metrou o adolescentă care cerșea cu un sugar în brațe. Sugarul, care s-a dovedit a fi o fetiță pe nume Maria, dormea dusă și eu am înlemnit gândindu-mă că poate era un caz de copil traficat și drogat pentru cerșetorie. Se întâmplă adesea, știți, se spune că e plin Bruxelles-ul și alte capitale europene de copii care dorm duși sub influența drogurilor, în timp ce un „aparținător
„În zonele defavorizate există o apetenţă scăzută pentru muncă”. Stimată doamnă ministru Costea, vă scriu următoarele by https://republica.ro/zin-zonele-defavorizate-exista-o-apetenta-scazuta-pentru-munca-stimata-doamna-ministru-costea-va-scriu [Corola-blog/BlogPost/338447_a_339776]
-
nu mai are mâncare la copii, vine la București să facă rost de câte ceva. Mi s-a frânt inima și am început să o ajut în măsura posibilităților. Am fost la ea în sat, să văd cum locuiește și am înlemnit din nou. Ca urmare am hotărât să încerc să o ajut să își construiască o mica locuință. Cu ajutorul multor oameni suntem pe cale să finalizăm construirea unei mici căsuțe. Povestea întreagă a fost povestită mult mai frumos decât pot eu să
„În zonele defavorizate există o apetenţă scăzută pentru muncă”. Stimată doamnă ministru Costea, vă scriu următoarele by https://republica.ro/zin-zonele-defavorizate-exista-o-apetenta-scazuta-pentru-munca-stimata-doamna-ministru-costea-va-scriu [Corola-blog/BlogPost/338447_a_339776]
-
firul de la ciorap. Nu s-a dus. Se și descalță un pic, să-și mai dezmorțească degetele. Cască. Mai e un pic și se înserează. Iarna se înserează repede. Chiar, s-o fi înserat deja? Aruncă o privire pe geam. Înlemnește. Cu mâna tremurândă, își caută ochelarii. Poate n-a văzut bine. Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme și are un coșmar. Se ciupește
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
gură, cu amândouă mâinile. Era un mare mâncăcios. Hulpav! Eu mai puneam și în buzunare în timp ce mestecam minunatele cireșe. La un moment dat... stupoare! La etajul unu al vilei, în fața căreia se găsea cireșul, s-a aprins o lumină. Am înlemnit, și eu și Costel. Era o lună pe cer, mare, cât roata carului. A început să cânte o vioară. Cânta frumos, se simțea că arcușul era mânuit de un artist. Ne-am revenit, liniștea era acum mângâiată de un frumos
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Fiica_diavolului.html [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
și la călău? M-am repezit și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o-ntind. Mi-am revenit printr-un efort și cu evreul am săpat o groap-adâncă în nisip, în care mortul l-am culcat. Credeam
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_meditatiile_lui_moise_george_petrovai_1342195001.html [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
obraznică pusă pe foșnit. În liniștea concentrării, Fane simte că ceva îl deranjează. Ronț-ronț! Și creierii lui Fane o iau razna. Îl privește cu un singur ochi pe Titi și-l scanează scurt ca pe o persoană în plus. Titi înlemnește instantaneu și dă drumul la un chips spre gură cu încetinitorul. Mâna greșește milimetric intrarea în tocătorul bucal și nimerește una din nări nepregătită pentru absorție. - Bă, nene!! - explodă nervii lui Fane. N-ai alt loc de strivit creierii? O
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Sah_pat_lica_barbu_1375628339.html [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
bună lână. Molia sprintenă,-ntre molii mai molâi, pe nume Molly, a făcut în lână găuri fără fund ca niște hăuri, hăuri de privit în ele ca, nopți lungi, la telestele. Molia sprintenă,-ntre molii mai molâi, pe nume Molly înlemni când unul capul și-l vârî, scrutând dulapul, și se încurcă în, groasă, lâna veche bine roasă printre umerașe,-n zbor, dând din aripi fără spor Molia sprintenă,-ntre molii mai molâi, pe nume Molly: "Bună ziua", zise, "Molly îmi zic
Jan Koneffke by Șerban Foarță [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
dar abia când pusesem punct, cine că turbează. A venit ca un uragan în fața elevilor, și a urlat: intră pe ușă? Mănescu cu Gușetoiu, să-i arate și lui Cohortă, Drepți (Era pe vremea străjeriei) mârșăvia: La care toți am înlemnit care cum ne găseam, cei mai Ia te uită fraților că măi făcu una mulți cu bucățile de lemne în brațe. Asta a pus capac carierii mele științifice, căci din Era o poziție de drepți foarte originală, dar cum să
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează minunea și lumina sfintei Învieri În poezia "Hristos a Înviat". "Lumini lucesc la gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toată firea .../ Hristos Învie !... Paznici, să fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a Înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipu-I. Îl-nalță biruința./ Și, lepădând pământul Îl lasă foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nădejdea și credința./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a
Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
o manea cântată jazz cu niște versuri ale căror referințe emoționale sunt total intraductibile? Mi-am dat seama că trauma lăsată În noi de trecut, de felul de a gândi al părinților noștri, de comunism, de limbajul neputincios pus să Înlemnească oamenii, dar și de ce se Întâmplă acum, În aceste vremuri, la noi În țară, acasă, toate acestea nu pot fi arătate altora. Le știm noi Între noi, le simțim fără niciun cuvânt, dar nu pot fi văzute nici măcar cu o
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
nu era atît tremurul membrelor, cît o impulsivitate de fond care nu culmina în nimic: vroiau să se miște și nu puteau, din cauza unei rigidități generale. Semănau cu niste arcuri vibrînd sub apăsarea unei presiuni care le inhiba mișcările. Niște înlemniți în viață, a căror dramă era cu atît mai mare cu cît erau pe de-a-ntregul lucizi. Începînd cu 1969, Oliver Sacks a avut posibilitatea de a urmări douăzeci dintre pacienții atinși de letargie encefalitica, asupra cărora a putut verifica
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
se aplecă brusc înainte în fotoliu și un surâs secret, ai fi zis feroce, îi înflori la colțurile gurii. Se pieptănase lins, pe spate, eliberând complet figura de podoaba părului și i se vedea chipul întreg, transfigurat de tensiunea clipelor... Înlemnisem și parcă mă cuprinse spaima că ar fi putut spune ceea ce mi se părea iminent în acele clipe, și ceea ce o femeie nu poate spune fără enorme riscuri. Petrică însă nu-i văzu surâsul și nu-i auzi răspunsul, rostit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Care soț?! Pe această clipă cabina se puse în mișcare și șocul plecării nu-mi mai lăsă nici o îndoială: nu eu eram soțul. Individul se apropie de Suzy și o lovi năprasnic; ea căzu cu un astfel de strigăt încît înlemnii. Nu era un strigăt chiar proaspăt, ci de groază veche și disperare, sfâșietor, zăceau în el nenumărate altele și fără speranță, nimeni n-o putea salva. O viclenie liniștită stăpâni în clipa aceea instinctele mele alarmate încă din timpul mersului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de a se distra cu înfiptul acelor sub unghii și în limbă. L-am întîlnit pe cretin după ce m-am eliberat. Era șef de cadre la Sfatul raional. M-am dus acolo să cer serviciu. Cînd l-am văzut, am înlemnit. M-a întrebat: "Mai trăiești?" "Da, trăiesc!" Era și un sublocotenent, cred că se numea Dobrică. Nu punea mîna să bată. Dar băteau sergenții și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tuturor, nu? Un alt vacarm aprobator. —Bun, uite cum stă treaba. Sunteți cu toții niște oameni minunați. Mă întorc chiar acum la birou și primul cuplu care ajunge acolo cu chiria în avans pe trei luni, banii jos, primește apartamentul. Am înlemnit cu toții. Doar nu voia să spună...? Dar exact asta spunea: cuplul care avea să străbată înaintea tuturor contracandidaților o distanță de patruzeci și șapte de străzi până în centru, în cel mai scurt timp, primea apartamentul. Era ca un reality-show la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
comsomolist. Au umblat în toate camerele; au făcut percheziție prin toate colțurile; unul dintre ei a spus că Serghei, fratele meu, va fi strămutat din meleagurile basarabene și a pus o hârtie pe masă. Mama a suferit un șoc, a înlemnit, a amuțit. Nu a putut vorbi nimic. L-au înșfăcat și au plecat cu el. A doua zi, împreună cu o altă fată, m-am dus la depou unde era un șir enorm de vagoane de marfă, pline de oameni; se
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
au fost scufundate. Echipajele, ucise În Întregime. Din opt galioane de război de optzeci de vâsle, s-au Întors În portul de la Argos doar trei. Cetatea ia măsuri de apărare. Veneția a fost Învinsă pe tot cuprinsul Mării Egee. Membrii Consiliului Înlemniră. Priveau cu toții, aproape fără să Înțealeagă, chipul lui Angelo. Sperau că nu e nimic adevărat. Nu putea fi adevărat. O asemenea armadă nu putea fi imaginată, cu atât mai puțin un atac de asemenea dimensiuni Împotriva Veneției. - Al doilea mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vorba de un personaj foarte important. Cu toate acestea, situația ridica prea multe Întrebări. Tachibana intră În han și bătu cu sabia În tejghea. Hangiul, un om În jur de cincizeci de ani, scund și rotofei, sosi În grabă și Înlemni văzându-i pe vizitatori. Erau cu toții echipați cu armuri yoroi, compuse din cuirase de fier lăcuit, umerare sode din plăci articulate, apărătoare de brațe și mâini, jambiere de metal sune-ate și fuste de zale articulate, care le apărau pulpele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o patrulă veni spre el, dar totul se rezumă la un semn energic de Îndepărtare. „La o parte!” strigă comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește. Cum de putusem să fiu atât de năuc! Omul de Încredere al lui Ștefan În materie de misiuni secrete și, pe cât posibil, primejdioase. Căpitanul Morovan nu plecase de capul lui, singur, să vadă dacă pe Marea Neagră plouă. Pe Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Tabloul în sine conține ceva din abjecția străzii Evului Mediu, este dezgustător și magnific în același timp. Omul cu crucea traversează piața în diagonală. Florăresele, vânzătorii de soft-uri pirat și DVD-uri pornografice, taximetriștii de la stația din apropiere au înlemnit cu toții. Imaginea ființei acesteia chinuite și pierdute, penitența aceasta inutilă și ireală este mult prea greu de suportat chiar și pentru ei, persoane obișnuite cu nebunia cotidiană a marelui oraș. Poporul român nu are însă obiceiul sfințeniei publice. Cu atât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
crăpau lemnele, tocmai mâncasem și fiindu-ne sete, zic "ian să aduc eu niște apă proaspătă"; drept care, iau cofa din tindă, deschid ușa să mă îndrept spre fântână și, ce crezi că-mi văd ochii? Când să cobor din cerdac, înlemnesc: dinspre grădină, venea pe cărarea dinspre fântână, lipa-lipa, o namilă de lup cât un vițel, nu alta! Și îi sticleau ochii-n cap, ca două mărgele de jeratic, încât am simțit un compres de gheață pe șira spinării! Și, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care îi are în grijă pe oameni, pe fiecare... Ei... o vorbă ca toate vorbele... Asta-i... Și când trebuie să pleci? Mâine dimineață! Să fiu la prânz în gară la Fălticeni!... Am rămas și eu ni se destăinuia bunica înlemnită de graba cu care-l chema. Am încercat să-l liniștesc. M-am dus la primărie. Am încercat să le spun situația specială în care mă aflam, cu trei copii. Rămâneam în dricul verii. Singură. Toți m-au ascultat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]