193 matches
-
care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o lua pe aici, poate că putea să o întrebe pe mama lor... Simți deodată o smucitură puternică din spate, de parcă cineva era gata să-i rupă gâtul. O mână înmănușată îi acoperi ochii, iar cealaltă gura, înăbușindu-i strigătul. Auzi sunetul de parcă l-ar fi scos altcineva. Își dădea seama că era trasă înapoi, chiar dacă ochii și gura îi rămăseseră acoperite. Încercă să-și elibereze mâinile, dar erau ținute strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de voce auzea - dacă era arabă sau israeliană -, când fu cuprinsă o senzație care o făcu să se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația inconfundabilă că o limbă îi pătrundea înăuntru. Scoase primele țipete, dar mâna înmănușată se întoarse și îi astupă gura. Iar cealaltă mână, cea care o ținuse de coapsă, se descleștă și se mișcă în sus până când se opri între picioarele ei. Ochii i se umeziră. Încerca să lovească, dar primul bărbat era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi avut timp. Dar nu își permitea acest lux. La ieșire o așteptau doi bărbați cu fețele acoperite, care îi ieșiră în față și, calm, cu un efort minim, o înhățară. Capitolul 54 Ierusalim, vineri, 8.53 a.m. Niște mâini înmănușate o apucară de încheieturi atât de strâns, încât i se păru erau făcute din oțel, nu din carne și oase. Gâfâi, dar nu scoase nici un sunet; alte mâini îi puseseră deja la gură o fâșie de material, ca un batic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
analizând, catalogând și clasificând mirosurile distincte de crenvurșt, muștar și lubrifiant. Inspirând adânc, se întrebă dacă nu simte și o mireasmă mai suavă, aroma delicată a chiflelor calde. Privind la ceasul de mână pe care un Mickey Mouse cu brațe înmănușate indica orele, constată că prânzise doar cu o oră în urmă. Totuși, ciudatele arome îi lăsau gura apă. Intră în garaj și privi împrejur. Într-un colț, un bătrân fierbea crenvurști într-o oală mare, de cantină, ale cărei dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnișoara Trixie, clănțănind amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va trebui să te duc să-ți facă injecții antirabice, spuse supărat domnul Levy, apucând brațul soției lui prin haina de blană. — Uită-te numai cum arată locul ăsta! O mână înmănușată arătă spre mobila ponosită din birou, podelele strâmbe, decorațiile de hârtie creponată care tot mai atârnau de tavan de pe vremea când I.J. Reilly era însărcinat cu registrele, spre domnul Zalatimo care lovea cu piciorul în coșul de hârtii, buimăcit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui, trebuie să fac eu ceva. Premiile vor comemora memoria acestui mare om. — Înțeleg. Cu alte cuvinte, vei încununa cu lauri niște bătrâni care nu se disting prin nimic altceva decât prin meschinărie. — Încetează, Gus! Doamna Levy ridică o mână înmănușată. Fetele au fost impresionate de ceea ce le-am comunicat în legătură cu „Proiectul Domnișoara Trixie“. Fundația le va da într-adevăr încredere în numele lor. Trebuie să mă străduiesc cât pot ca să compensez eșecul tău total ca părinte. — Să obții un premiu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l primească pe Ptițin, un biet copil! Salitov urlă la tânăr, care se uită înapoi cu o expresie de așteptare bine-crescută care era prea mult de îndurat. ă Ce mai aștepți, prostovane? strigă Salitov. Ptițin făcu semn cu o mână înmănușată și amândoi bărbații începură să meargă. § ă Domnule, uitați-vă! Domnule locotenent Salitov! ă Da, îl văd. Amândoi porniră la fugă cu pași mari prin zăpada adâncă înspre corpul ce atârna din copac. ă Asta e ceea ce căutăm, domnule? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
morman, care părea să aibă un contur precis rectangular sub suprafața moale și rotundă a zăpezii. ă Cred că este un fel de geamantan, spuse el în timp ce continua să excaveze. Se pare că e deschis. Este... izbugni Ptițin. Degetele-i înmănușate intrară în zăpadă și ridicară ceea ce părea să fie un plic, mov la culoare. Era așa de încântat de descoperirea sa în timp ce îi înmâna plicul locotenentului încât nu observă și corpul din valiză. Însă pe măsură ce Ptițin se uita cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui Porfiri, în contrast puternic cu perciunii portocalii. Porfiri îl văzu și continuă: Te puteam auzi strigând în tot sediul. De nu l-ai fi făcut scăpat pe Govorov, poate am fi rezolvat cazul până acum. Salitov își aduse pumnul înmănușat pe marginea druzhki. ă Nu eu l-am făcut scăpat! Nu este vorba de a lăsa pe cineva să scape. Nu era în custodia noastră. Nu era partea vătămată. Cea care face reclamație. Nimeni nu se aștepta să dispară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
poate a treia... prima a fost În București, iar a doua În New York, până să te Întâlnesc pe tine. — Mă bucur să aud asta. Vreau să am o influență bună asupra vieții tale. Kitty zâmbi și Îi strânse ușor mâna Înmănușată. — Ai o influență bună. Am scris de la răsărit până târziu În noapte, cu pauze doar de mâncat. De fapt, am mâncat foarte puțin, o dată pe zi, dar am băut multă cafea. Cred că toată cofeina asta mi-a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai vedea, dorindu-și să poată Împărtăși „toate astea“ - micile ei bucurii - cu el. Pe când toate aceste gânduri Îi treceau prin minte, pe podul mic din fier forjat ce ducea spre lac, el se opri, arătă spre ceva cu mâna Înmănușată și o trase spre el. O clipă fețele lor se apropiară atât de mult, Încât puteau simți căldura respirației celuilalt. Apoi o trase și mai aproape și o sărută. Pasional. Buzele lor topiră nu numai gheața, dar și distanța Atlanticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se liniștească. Dar nu putea să uite. În ziua următoare, a venit din nou acolo, împachetat în vardistul străzii, care știa bine cine stă la fiecare număr din Calea Victoriei. În casa brâncovenească stătea Achile Vintilescu. Zogru a sunat cu mâna înmănușată a vardistului și-a așteptat. Era hotărât să dea piept cu dușmanul, orice ar fi fost el, dar când a simțit că primejdia se apropie, a țâșnit din corpul omului și-a plutit încet pe deasupra copacilor, până într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
după ce stătuse cam un ceas în capătul străzii ei, și pentru că se considera pierdut, i-a mărturisit din mers, în timp ce ea privea drept-nainte, fără să se uite spre el, doamnă, sunt bolnav de dorul dumneavoastră, iar Elvira ridicase mâna înmănușată și făcuse semn unui Ford negru, de piață, și dispăruse fără să răspundă. Lui Achile îi părea rău că o luase așa de repede și la vreo două zile după aceea, pe când își făcea reproșuri, a văzut într-o vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
glonte rătăcit, apoi s-a întors repede spre mine, cu palmele făcute căuș, și mi-a șoptit să mă uit ce-a prins, m-am aplecat mai aproape, el și-a depărtat puțin palmele și, uitându-mă printre degetele lui înmănușate, am văzut că nu m-a tras în piept ca altădată, căci ținea în mână un șoricel, care, nemișcat, arăta ca un pămătuf cenușiu, codița-i atârna printre degetele lui Puiu, Puiu mi-a șoptit c-ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
chiar alături de suportul pentru mingi, Îl opri pe bărbatul lansat În plină mișcare de balans. Pierre-Marie de Kersaint, stupefiat, lăsă să-i cadă de-a lungul corpului brațul Înarmat cu o crosă din fier de calibru 7 și, cu mîna Înmănușată În piele, culese de pe jos exemplarul din Télégramme de Brest pe care ea i-l aruncase la picioare ca un duelist care cere satisfacție pentru o ofensă. Citi rapid titlul scris cu litere mari, o privi pe Gwen și izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aruncă o privire la ceas, făcînd apoi ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie și de neînțelegere. PM abia de-i aruncă o privire. - Ia mai taci, mă Împiedici să mă concentrez. O mînă Înmănușată În neopren negru și lucitor se agăță de scara care ducea spre puntea din spate a vasului. Capul șiroind de apă al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am priceput, chiar dacă nu mă crezi și mă dușmănești. Cum nu mă crede și mă dușmănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin aplecat de spate, urmărea și el concentrat lista. O studia plin de interes, frecându-și mâinile înmănușate. Mănuși de motociclist, maronii cu găurele rare, din care se ițeau smocuri de păr negru, des, cârlionțat. Mormăia din când în când mulțumit, cuprins de plăcere, de parcă cineva l-ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mi-o puneți mai pe seară, la plecare. Oricum, nu cer diurnă. Și cazarea o am asigurată. Dar fiți atent la asta.“ Îi arătă pe listă un nume, al patrulea, deasupra celui al profesorului Ilarion Tomnea, fugitul. Își trecu degetul înmănușat pe hârtie și Păsculescu urmărea curios cum numele subliniat de degetul aceluia dintr-o dată se luminează, cum literele prind a pâlpâi fosforescente, se răsucesc, se foiesc, se-adună și se topesc deodată într-un mic pătrățel luminos din chenarul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă pe spate, pe sub cămașă. - Așadar - zâmbi, în cele din urmă, oficiantul - dacă dumneavoastră susțineți că sunteți în persoană, respectiv dacă-i pe bune, atunci semnați și eu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai aveau de urcat. La colțul scărilor, la etajul întâi, dinspre „Balneo-Fizeo-Trapie“, lângă telefon, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, îi făcu vesel semn cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. „Stai că vin“, parcă i-ar fi spus insul acela. Îl privi nedumerit. Nu-l cunoștea. Acela împunse aerul cu revista spre el, făcându-i semn să nu se grăbească, să aibă răbdare, că vine și el acuși. Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe lângă trup. Mișcarea mea nu a avut efectul scontat. Fiona a crezut că-mi pierdusem cunoștința. M-a prins de mână. Prin ochelari îi vedeam amândouă pupilele, mari, înconjurate de albul ochilor. Cum nu purtam costum de cauciuc, degetele ei înmănușate s-au prelins pe pielea mea și am tresărit. I-am făcut semn să se ducă și să mă lase în pace. Nu voia. Atunci m-am întors și m-am îndepărtat. Fiona mă urmă din nou și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lână, pe care, fărĂ dubiu, Îl iubeam cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână Întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, Înmănușată, Îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o Înspre acolo, mănușă În mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]