396 matches
-
raiului, Distrug tot ce se află-n cale Și rodind numai chin, tortură și tristețe-n preajma semenilor, Îi face să se abată de la adevărata descoperire a cerului, Creând doar infern și dor de moarte-n sânul teluric. Privesc mereu înmărmurit La fiece nelegiuire perfidă Care cutează să pătrundă-n sânul societății, Înrobind-o ca pe-un sclav Și lipsind-o de lumina fericirii sacre. Evadare La fereastră priveam până târziu, Cum se joacă stelele, Zbânțuindu-se-n fericirea nestingherită a
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479472490.html [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
întâmplat așa. După câteva ture aproape de vârful cilindrului la mai puțin uneori de un metru de marginea cilindrului, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417513219.html [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului și toți cei ce au asistat înmărmuriți la învierea lui Lazăr, în Metania. Așadar, după El se țineau locuitorii acelui sat dimpreună cu miile de pelerini, veniți din toate colțurile Iudeii, Galileei, Samarei și chiar de mai departe, spre a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1461309331.html [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
trecerea noastră peste punți. Numai ceasurile asfințitului Vor bate ora trecerii în noapte. Ochiul vede înlăuntrul meu nemângâierea Cum curge prin mângâierea trupului tău Și-l cuprinde cu iedera ca pe un zid Pe care se așază luna Și privește înmărmurită pe fereastră Cum noi totuși ne iubim. Referință Bibliografică: Cum noi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cum_noi.html [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
o farsă pentru Sile Dinicu pe care l-a sunat Cornel Constantiniu și l-a chemat la el în cameră. Când a sosit i-a deschis ușa Mircea, iar Cornel a intrat în baie de unde, când a ieșit, l-a înmărmurit pe dirijor, care și-a făcut cruce cu ambele mâini! „Tată, care ești al meu? Că m-ați înnebunit de cap!”, a îngăimat maestrul Sile Dinicu. Întotdeauna, între frații Constantiniu a fost o simțire prin puterea iubirii. Au suferit amândoi
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1432796651.html [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
-l va găsi singur dacă încă nu apăruse Cristina în camera lor. Bătu ușor în ușă, cu teamă și nu auzi nicio mișcare. Insistă și ciocăni mai tare. Parcă se mișcau pași spre ușa camerei. Când se deschise, Emilian rămase înmărmurit de imaginea apărută în fața lui. Credea că este George care poate își rătăcise cheia, cu toate că ușa nu era încuiată. - Ana, ce-i cu tine în ținuta asta? Atunci se văzu și ea cum era îmbrăcată de sumar. Încercă să strângă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
care vorbise și spuse: - Tu ce crezi că sunt, după închipuirea ta? - Eu nu știu ce-ai fi, dat tu sigur balaur ca noi nu ești. Atunci pasărea se transformă în balaur cu capul alb. Capetele de Pisică au rămas înmărmurite de acea înfățișare. Nu știau ce să spună sau să creadă. Leul, regele animalelor îndrăzni și el să spună: - Doamne! Nu se poate așa ceva, când o să scăpăm de voi, Capete de Pisică? Acesta este de-al vostru sau este altfel
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
așa că, până la urmă a fost nevoită să-și scoată ghetele ca apoi să le încalțe provizoriu din nou. Pantalonii erau prea mulați pe piciorul său, ca să-i poată scoate peste ghete. La revenirea lui Mircea lângă stâncă, acesta a rămas înmărmurit de imaginea prietenei sale găsită în plin vârf de munte, etalându-și trupul, adevărat, un corp ca o sculptură în marmură, însă prea descoperit, pentru a fi prezentat la asemenea înălțime. Nu era mare diferență între ce se întâmpla cu
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392039856.html [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
vertrebe de la gât strivite. Prietena lui, Andrijana Budimir, handbalist internațional, a fost consternată când, la miezul nopții, în Skopje ateriza un elicopter al armatei macedonene, cu trupul neînsuflețit, transportat apoi, mai departe, la Kruševo, cu mașina. Lumea întreagă muzicală a înmărmurit la aflarea veștii care în fulgerătoare și dureroasă repeziciune a înconjurat globul pământesc. Se curmase viața unui geniu al muzicii, ale cărui cântece erau fredonate în Macedonia, Serbia, Bosnia Hercegovina, Croația. Toše Proeski era cunoscut prin repertoriul său, era plăcut
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1437493143.html [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
și altele. Marele poet, Eminescu, ilustrat sub variate teme artistice de către artiști cunoscuți, este ilustrat și de mine în grafică, transpus pe carte poștală. Pătrunsă de lumea fantasmă și plină de mister a marelui poet, întotdeauna am rămas fascinată și înmărmurită de tot ceea ce a putut zămisli cu mitea și harul său Eminescu prin toate scriierile sale. Impresionată de dragostea sa pentru întreaga natură, pentru ființa iubită, dragostea pentru semenii săi și nu cea din urmă, dragostea pentru credință, pentru Maica
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/De_astazi_incepe_constanta_abalasei_donosa_1346658281.html [Corola-blog/BlogPost/343752_a_345081]
-
întâmplat așa. După câteva ture, aproape de vârful cilindrului la mai puțin uneori de un metru de marginea cilindrului, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază, unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472386904.html [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
Pe la jumatatea ocolului, mi-a ieșit în cale Unchiu Niculaie, întunecat la chip. Precum îmi era felul, m-am încordat, atins de o vină neștiuta. - Sară bună! Veni să văd mioara! - Buună saara... Viniș pe-amaru tău, ca geaba viniș! - De ce? Înmărmurisem. - Păi că n-am tunat oaia... În clipa aia mi s-a împlinit unul dintre coșmarurile pe care le aveam la vârsta de trei ani. Lumea se prăbușea în jurul meu, se cască un hau necuprins, iar eu rămâneam pe o
Povestea ca viață. Mioara de pomeană by https://republica.ro/povestea-ca-viata-mioara-de-pomeana [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
mucii... Ci chemând la deșteptare Pe-adormiții-ntru-pieire, Incomod și-ncurc pe care Proști îi vor și-n ne-simțire. Spusele-mi tăind ca barda, Iuștiind pleasnă ca biciul Către ăl de sare coarda, Îl ofusc șfichindu-i viciul. N-am a mă înmărmuri că Tâmpul ce nu-i tâmp destul Pe isteț vatămă, strică Făloșindu-se fudul. Mimilor ce mă pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o nișă Ca viermițele, coconii, Am a le mai spune doar că N-or să
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Mimilor_mei_romeo_tarhon_1391881732.html [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
Pământul tot se- nvârte zi de zi cu noi, Ziua și noaptea se-ntind cât se cuvine, Negura și lumina împart lumea la doi. Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai ține Și luna își trimite argintul către noi, Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi. După furtuni și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-alee Frunzarul clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1467733000.html [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
metri spre ușa de intrare dinspre hotel Cleopatra, unde au găsit o masa lungă liberă. - Fato, ce tupeu pe ei, deschise și Cristina pentru prima dată gura plină cu cartofi pai. Cât au stat cei doi la masa lor, era înmărmurită de frică. Mai avea puțin și se scăpa pe ea. Cum pot unii să fie așa de nesimțiți? Dacă nu-i alungai nu știu ce mă făceam. Când a trecut ospătarul pe lângă masa lor, Ana i-a făcut semn și l-a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390482915.html [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
când omul lovește omul, despre ce mai poate fi vorba dacă nu despre un gol între om și componenta de susținere a caracteristicii omenescului: conștiința?! Un personaj cu relativă identitate de om, un neom repetabil defazat în raport cu resorturile conștiinței a înmărmurit lumea cu ceva timp în urmă, în numele unei mezalianțe între judecata sa și edictele diavolului: s-a năpustit câinește la maestrul Alexandru Arșinel, într-un moment de gravă cumpănă a vieții sale, printr-o formă de invective concomitente cu suferințele
ALEXANDRU ARŞINEL. ŞI A FOST MÂNA LUI DUMNEZEU... , EVENIMENT EDITORIAL LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS (ROMEXPO) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1416046755.html [Corola-blog/BlogPost/371010_a_372339]
-
Cătălin Varga Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un
OMAGIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Omagiu_catalin_varga_1327177973.html [Corola-blog/BlogPost/346924_a_348253]
-
10 august 2011 Toate Articolele Autorului Urechile nu sunt făcute să se închidă, dar gura, da (Cugetări creștine) Dacă ați ști cu câtă bucurie, Azi noapte-am mers la Domnul, sus! Eram într-o călătorie, În visul meu, către Iisus. Înmărmuresc! Mă uit tăcută La locul ce e veșnic Sfânt! Nicicînd, eu nu voi fi pierdută, Dacă ascult al Său Cuvânt! De Domnul sunt întâmpinată Și-l rog să-mi spună, ca să știu, Ce e în Rai, pe care poartă Pot
AM FOST LA DOMNUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Am_fost_la_domnul.html [Corola-blog/BlogPost/360819_a_362148]
-
îmi deschidă cineva să mă adune Ghemuită-n colivia întrebărilor ce vin: De ce, unde, cum și cine hotărăște să răzbune Albul florilor din ceruri cu nectarul de pelin? Ning atâtea negre gânduri peste fruntea mea de cer O voi pierde-nmărmurită în amurguri violete; Doamne-ascunde-mă-ntr-o floare de ninsoare și de ger Și primește-mi rugăciunea printre scâncete discrete! Referință Bibliografică: Scâncete discrete / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
SCÂNCETE DISCRETE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Scancete_discrete_violetta_petre_1361625526.html [Corola-blog/BlogPost/352035_a_353364]
-
că așa va fi. Își zâmbi amar, supărată pe ea, pe neputerea sa, continundu-și drumul... Când ajunse acasă, se luminase deja de ziuă. O miră că oarele erau în curte ciugulind ceea ce rămăsese din boabele aruncate... de cine aruncate?! Și înmărmuri: dinspre pătul, venea ducând în șort câțiva știuleți... Buna! Referință Bibliografică: MIRACOLUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1598, Anul V, 17 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MIRACOLUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1431846853.html [Corola-blog/BlogPost/344080_a_345409]
-
o aștepta la parter. Avusese destulă răbdare cu ea. Stinse lumina dar încăperea strălucea puternic. Ochii femeii se măriră și inima își accentuă ritmul. Cu pași șovăielnici se apropie de mijlocul camerei. Cineva transmitea sunetele unei melodii ciudate. Se uita înmărmurită la copiii care o salutau de partea cealaltă a oglinzii. Închise ochii și îi deschise incet. Fetița și băiețelul din oglindă o chemau, să li se alăture. Picioarele îi deveneau ca de plumb. Ceva, ca un magnet o atrăgea spre
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Lumea_din_oglinda.html [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
aceea limpede și blândă din piscină, îi delecta simțurile și gândurile... Se îndreptau spre Poiana Polistoaca, ocolind culmile abrupte ale culmii Susaiului de pe munții Baiului. Folosiseră drumul amenajat pentru mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1470598945.html [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
intre în visul său: ”în patul larg, unde trupul ei se desena ca o statuie grecească”. În universul invadat de imaginea ființei pe care o îndrăgise, dorința i se îndeplinise, prin somn exprimându-i-se obsesiile, depășind granițele spre fantastic: Înmărmuri privind când la portretul atârnat pe perete, când la spătarul scaunului de lângă pat. Da, asta era: eșarfa lila din tablou dispăruse - și se afla, acum, pe speteaza scaunului”(pg.11). Uneori, simbolurile onirice codifică un limbaj, o dorință de a
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1467629340.html [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
și altele. N-au putut justifica prezența lor acolo, Voquin nici atât! - S-au făcut arestări? - Vezi chiar acum! Din cală deslușesc ieșind un șir de militari și oameni. Printre ei îl zăresc și pe Voquin, apoi pe Ingrid, care stă înmărmurită în ușa cabinei. Îi facem sem să vină la noi. - De ce Nicolas are cătușe? ne întreabă cu ochii dilatați nefiresc. - De bun ce este! îi răspunde Thomson. Mâine intenționa să ne trimită în Paradis! - Nu cred. - Da, e greu de
DRUMUL APELOR, 60 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494332044.html [Corola-blog/BlogPost/376338_a_377667]