395 matches
-
pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie, fiind doar chiriașă, nu proprietară de drept. Ușa din dreapta holului de la intrare înseamnă că dă în camera propriu-zisă se gândi ea. Când o deschise a rămas înmărmurită de surpriza spațiului existent. Era generos și avea și balcon, numai că intrarea în balcon se făcea prin bucătărie. Ajunsă în dreptul ferestrei începu să viseze cu ochii deschiși ce perspectivă putea să aibă peste câtva timp, după terminarea organizării de
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
10 august 2011 Toate Articolele Autorului Urechile nu sunt făcute să se închidă, dar gura, da (Cugetări creștine) Dacă ați ști cu câtă bucurie, Azi noapte-am mers la Domnul, sus! Eram într-o călătorie, În visul meu, către Iisus. Înmărmuresc! Mă uit tăcută La locul ce e veșnic Sfânt! Nicicînd, eu nu voi fi pierdută, Dacă ascult al Său Cuvânt! De Domnul sunt întâmpinată Și-l rog să-mi spună, ca să știu, Ce e în Rai, pe care poartă Pot
AM FOST LA DOMNUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360819_a_362148]
-
Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
așa că, până la urmă a fost nevoită să-și scoată ghetele ca apoi să le încalțe provizoriu din nou. Pantalonii erau prea mulați pe piciorul său, ca să-i poată scoate peste ghete. La revenirea lui Mircea lângă stâncă, acesta a rămas înmărmurit de imaginea prietenei sale găsită în plin vârf de munte, etalându-și trupul, adevărat, un corp ca o sculptură în marmură, însă prea descoperit, pentru a fi prezentat la asemenea înălțime. Nu era mare diferență între ce se întâmpla cu
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
dădeau seama de ce au lacrimi în ochi. De ce se priveau așa? De ce din sufletul lor se revărsa atâta iubire și lumină? Ce minune înfăptuise tărtăcuța asta cu crizantema ei albă? Ce idee pe ea! Să colinde cu o crizantemă albă! Înmărmuriseră cu ochii umezi, cu mâinile încrucișate. Tăceau și priveau mirați la tărtăcuță, cum de a învățat și a ținut minte atâtea colinde? Asta mică și...De unde vine ea? Și...când te gândești că trebuia să plece la Brașov! Acum trebuia
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
una câte una. Erau de fapt ... stelele din privirile oamenilor! Ale oamenilor îndrăgostiți de dragoste, îndrăgostiți de frumos. Rostind cele mai frumoase cuvinte din lume: JE T'AIME. Artista, postată pe una dintre treptele scenei, era pur și simplu înmărmurită. Înmărmurită de emoția de a-și vedea cântecul rostit de miile de oameni, într-un singur glas. Oameni, care se transformaseră în torțe ... în torțe vii! Mi-am odihnit privirea, retrăind acele momente! Mi-am simțit ochii, plini de rouă. De
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
mulțumind probabil cerului că i-a adus în acel loc și timp pentru a „suferi și a se căli împreună”! Abia după ce-au mai coborât câțiva pasageri am zărit „vatmanul șef”, cel în manetele căruia ne pusesem destinele. Am înmărmurit într-o clipită: manetele erau până aproape de tavan, omul stătea în picioare și se chinuia din greu și cu manevrarea lor și cu „bătutul clopotului” care anunța următoarea oprire, lumea îi ferea „bordul inexistent” care era de fapt intervalul de
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
fără să-și dea seama cum să reacționeze. Ochii îi rămăseseră ațintiți pe lama cuțitului ce-i împungea pieptul, manipulat cu îndemânare și repeziciune de mâna negricioasă de la un sân la altul. Simțea doar durere și scârbă. Rămăsese ca mută, înmărmurită de groază, ochii devenindu-i izvor de lacrimi. S-a dezmeticit și a înțeles pericolul la care era expusă, în momentul în care bărbatul a prins-o de fese, trăgând-o puternic către el și frecându-și trupul de al
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
pot uita vreodată vocea distinsei mele profesoare de literatură comparată. Actul vorbirii era la ea un act de magie. Nimeni nu se clintea când era pauză. Ne trezeam doar odată fără ea în sala de curs. Mi-o și imaginez, înmărmurindu-i pe îngeri...acum. Atâția și atâția oameni! Unii dragi, unii temuți...cu toții ziditori de temple vii! ....mai puțin, și-ncepe școala! Timișoara, 29.08.2011 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Dascăli și dascăli... / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
pe unde, mulți abandonând în plin traseu înaintarea, retrăgându-se spre autocar. Și totuși, există în om un mister care îi dă forța necesară, când vine timpul aflării. Mie mi-a fost dat să văd, uneori să și aflu!... Priveam înmărmurită la Vulcanii noroioși cum fierbeau pâtpâind lângă mine, sub mine, la picioarele mele. Trebuia să mă aplec, ca să ating cu mâna Vulcanii! A fost un moment straniu, departe de a fi imaginat. ”Doamne, aici e o taină, pe care doar
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
să dăm buzna peste cotoroanță. Ca la comandă lovesc împreună cu umărul în ușa care sare din balamale și se rostogolesc în mijlocul unicei camere a bojdeucii. - Eheeei! Cei cu voi nepoftiților de-mi deranjați consiliul? pițigăie cu voioșie baba. Tinerii rămân înmărmuriți de scena din fața ochilor. Se găsesc în mijlocul unei adunări prezidată chiar de vrăjitoare. De jur împrejur le rânjesc jivine cu chip hidos, cu gheare și coadă stufoasă. Traumatizați de acest spectacol surprinzător, țâșnesc ca o săgeată prin golul ușii, dărâmă
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
se răspundă. - Eu..., eu l-am văzut... Are explozie de cauciuc... N-a putut controla mașina... Se făcuse liniște deplină încă din momentul în care doctorul i-a vorbit omului accidentat, dar acum, auzind și înțelegând vorbele acelui om, toată lumea înmărmurise. Se auzeau doar respirațiile acelor oameni. Se uitau unii la alții și nu le venea să creadă că au auzit cele spuse. - Domnule..., ai bastonul de nevăzător și... doi oameni care te cunosc mi-au spus că, într-adevăr, ești
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
trecerea noastră peste punți. Numai ceasurile asfințitului Vor bate ora trecerii în noapte. Ochiul vede înlăuntrul meu nemângâierea Cum curge prin mângâierea trupului tău Și-l cuprinde cu iedera ca pe un zid Pe care se așază luna Și privește înmărmurită pe fereastră Cum noi totuși ne iubim. Referință Bibliografică: Cum noi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
la cele veșnice? Suntem noi asemenea Mariei Magdalena, să plecăm ultimii și să venim primii la mormântul celui drag nouă? Suntem noi încrezători în dragostea și iubirea noastră față de cei dragi, cărora le‑am jurat credință în iubire? Suntem noi înmărmuriți de durere asemenea unei mame care își pierde propriul fiu și care ar fi în stare să intre în mormânt alături de el, vie fiind? Avem noi râvna neobosită pentru a‑L căuta pe Domnul Iisus și a‑i sluji cu
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
comunist ?! Greșit, total greșit ! Industrializarea a fost făcută și bineînțeles că ar fi fost continuată de regimul anterior. Am să vă demonstrez.... ”. În vreme ce sunt enumerate obiective economice și date statistice privind sfârșitul anilor treizeci, studenții din sala de amfiteatru sunt înmărmuriți dar și convinși de justețea celor afirmate. Decanul facultății își permite, pentru a doua oară, ce-i drept nu în timpul aceleiași zile, să-i deranjeze cursul pentru a se adresa studenților. Prima dată profesorul i-a răbdat prezența ignorându-l
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
iar păsărica a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am întrebat pe soțul meu. El, care își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a rămas înmărmurit de uimire. - Asta a fost într-adevăr o minune! a exclamat. Când unchiul Zaharia s-a întors acasă de la biserică ne-a povestit de ce a întârziat; începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
toate dantelele, le-am pus în mijlocul unei camere și mă uitam fericită la ele, parcă făcusem o mare ispravă. Se făcuse un morman de dantelă. Și, cum mă uitam eu așa la morman, a intrat mama în casă. A rămas înmărmurită pe pragul ușii când și-a dat seama ce am făcut S-a înroșit la față și n-a putut scoate un cuvânt. Ulterior, când ne aduceam aminte de isprava mea mi-a mărturisit că putea să facă un infarct
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
metri spre ușa de intrare dinspre hotel Cleopatra, unde au găsit o masa lungă liberă. - Fato, ce tupeu pe ei, deschise și Cristina pentru prima dată gura plină cu cartofi pai. Cât au stat cei doi la masa lor, era înmărmurită de frică. Mai avea puțin și se scăpa pe ea. Cum pot unii să fie așa de nesimțiți? Dacă nu-i alungai nu știu ce mă făceam. Când a trecut ospătarul pe lângă masa lor, Ana i-a făcut semn și l-a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
a întâmplat așa. După câteva ture aproape de vârful cilindrului la mai puțin de un metru uneori de noi, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
îmi deschidă cineva să mă adune Ghemuită-n colivia întrebărilor ce vin: De ce, unde, cum și cine hotărăște să răzbune Albul florilor din ceruri cu nectarul de pelin? Ning atâtea negre gânduri peste fruntea mea de cer O voi pierde-nmărmurită în amurguri violete; Doamne-ascunde-mă-ntr-o floare de ninsoare și de ger Și primește-mi rugăciunea printre scâncete discrete! Referință Bibliografică: Scâncete discrete / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
SCÂNCETE DISCRETE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352035_a_353364]
-
a întâmplat așa. După câteva ture aproape de vârful cilindrului la mai puțin de un metru uneori de noi, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
Ștefan a fost distrus, și-a revenit abia după un an de zile. Ajunsese o epavă. Ilinca rămase cu lingurița cu înghețată spre gură fără să mai facă vreo mișcare și cu ochii ficși spre Gicu, schimbându-se la față. Înmărmurise ca o statuie. ( va urma) Referință Bibliografică: Poveste de inceput de primavara (VIII) / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 673, Anul II, 03 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
romanilor, ar fi dorit-o de soție. Cine o vedea cu părul bălai împletit în cosițele ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
cenușii, roz și violet, trăia un bătrân înțelept. Pe când păștea oițele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit față în față cu acest Înțelept care i-a spus pe nume și l-a îndemnat să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i ucenic, el a deprins învățătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoștea plantele de leac, știa a vorbi cu păsările, înțelegea semnele magice
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]