507 matches
-
poarta iertării! S-a deschis poarta iertării, Semn, că timpul bate-n geam, Aprinzând făclia serii, Împletind idei pe ram. Din foșnirea-i mătăsoasă Se desprind puteri de dor. Gândul, plictisit în casă, Se agață d-un fior! Cerul rece, înmărmurit, Amintind de iarna grea, Dintr-o dată a umbrit: Visul blând, lumini de stea! Referință Bibliografică: S-a deschis poarta iertării! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
S-A DESCHIS POARTA IERTĂRII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1422421305.html [Corola-blog/BlogPost/382335_a_383664]
-
și au reușit, firește ! - să-i readucă la viață. Într-unul dintre cazuri, unul dintre pacienții reanimați după un stop cardiac s-a arătat foarte furios și a spus medicului: - Doctore, să nu-mi mai faci niciodată așa ceva ! Medicul rămase înmărmurit. - Nu înțeleg. La ce anume te referi ? - Nu am vrut să mă întorc, înțelegi ? M-ai tras înapoi în trup cu forța ! Bănuind despre ce este vorba, doctorul l-a rugat pe pacientul readus în plan material să-i povestească
VIAŢA NOASTRĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1453500464.html [Corola-blog/BlogPost/370542_a_371871]
-
răvășit de farmecile Didinei. Cum ajunse lângă pridvor, începu să urle de ”durere” că rupea sufletul și unui preot ce-i învățat cu jealea omului la necaz, dar gazdele noastre ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite și-l priveau cu milă. Intraseră în panică și, neștiind ce să-i facă pentru a-l liniști, nebănuind ce i se întâmplase de-i așa de disperat, căci țipa mai abitir decât o femeie în patimile nașterii, își dădeau
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_vi_a_pariul_blestemat_marin_voican_ghioroiu_1360224006.html [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n genunchi ținându-se de mâini și porniră să plângă sfâșietor. Oamenii adunați priveau înmărmuriți durerea fetelor. Abia ajuns în clipa asta, băietanul nu-și mai putu ține cumpătul. Pe loc slobozi un strigăt prelung de deznădejde... * În dimineața lui 1 Decembrie, pe nepotul bătrânei Lumânărese, trezit din visul ce-l purtase prin colbul vremii
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1480233055.html [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
apoi s-a ivit și al doilea personaj îmbrăcat într-o tunică veche militară, care îi ajungea până la genunchi. Cei doi aveau niște căciuli mițoase de oaie, vechi și roase care le acopereau urechile și fruntea. Amândoi lucrătorii au rămas înmărmuriți, dar cel mai contariat era paznicul care nu putea să realizeze când și cum au intrat cei doi în grajd? Atunci Simonică a luat inițiativa și i-a chemat pe cei doi mai în lumina unui bec de serviciu. Ce
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_oaspeti_surpriz_mihai_leonte_1355754887.html [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
și nepământeasca în unele privințe, dar nu am putut opri condeiul care a alergat prea repede să noteze dând viața a ceea ce am văzut și revăzut. Împrejurimile ni s-au părut la fel de fascinante, frumuseți pure și exuberante în fața cărora rămâi înmărmurit. Sunt grupuri de roci neobișnuite, cu siguranță un loc unic în lume cunoscut mai ales că fundal pentru multe filme. Cand rocile sunt luminate la răsăritul și apusul soarelui, culoarea roșie devine un portocaliu vibrant. Faimoasele roci Belle Rock și
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_arizona_2_tinutul_so_elena_buica_1336646341.html [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
excită vierii sau berbecii să le recolteze sămânța. - Nu mă interesează aceste amănunte din viața ta. Mie îmi placi așa cum ești. Acum te las, dar încă nu am încheiat discuția cu tine. Să nu uiți acest lucru. Săndica a rămas înmărmurită auzind aceste amenințări. Nu știa deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel își continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viața sa. Regretă faptul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391673234.html [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
se întâmplase cu adevărat, rămâne mirat și exclamă: ─ Învățătorul nostru a fost luat! Dar de către cine? Ioan, cu sufletul întristat și încărcat de durere, se adresă lui Petru: Hai să dăm de veste celorlalți frați! Și cei doi ucenici plecară înmărmuriți de cele ce văzuseră. Maria rămâne lângă mormânt și plânge cu lacrimi amare. Ea nu are vreme să se gândească la putința învierii. Inima ei e copleșită de lipsa celui care o mântuise. Deodată, în fața ei, apare un om, stând
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1399196259.html [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
răvășit de farmecile Didinei. Cum ajunse lângă pridvor, începu să urle de ”durere” că rupea sufletul și unui preot ce-i învățat cu jealea omului la necaz, dar gazdele noastre ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite și-l priveau cu milă. Intraseră în panică și, neștiind ce să-i facă pentru a-l liniști, nebănuind ce i se întâmplase de-i așa de disperat, căci țipa mai abitir decât o femeie în patimile nașterii, își dădeau
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iv_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359792286.html [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
mea fiică, Rază-Albastră, ca soție pentru fiul tău cel mare. Îți trimis și multe daruri. Fiica mea va sosi în curând la palatul tău, însoțită de alaiul ei! Aceasta este voința puternicului Împărat al Țării Răsăritului!” Cei de față tăcură înmărmuriți. - Acum adu-mi pergamentul ca să-l sigilez! rosti împăratul. Dar, în liniștea care stăpânea Salonul, o voce se auzi: - O clipă, doar! Prea înălțate Împărate! - Cine strigă așa? zise împăratul. Cine îmi nesocotește mie porunca?... - Sunt eu, Fulgerul-Alb, fiul cel
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Balada_tatara_viorel_darie_1388974638.html [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
oameni care se agitau în jurul unui bărbat căzut pe asfaltul fierbinte de pe trotuar. Am oprit, am parcat motocicleta Yamaha V-Max cât mai aproape de bordură și m-am apropiat de zona în care era întins pe jos individul. Am rămas înmărmurit. Cel căzut nu era altcineva decât colegul de serviciu cu care am avut la plecare discuția de mai sus. Sirena unei salvări SMURD sparse în mii de cioburi sporovăielile celor strânși în jurul lui Vlad, iar paramedicii l-au preluat în
AM FOST ȘI EU, LA RÂNDUL MEU, UITAT DE MOARTE ÎN TURNEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434127448.html [Corola-blog/BlogPost/348539_a_349868]
-
lume, Copilă, tu n-ai plâns. Cu ochii mari, albaștri Spre lume ai surâs. Lipită de-al meu suflet, Te-am legănat mereu, Așa am stat alături, Doar noi și Dumnezeu. Când suferința cruntă Prietenă ți-a fost, Ai stat înmărmurită, N-ai plâns fără de rost. Pe pat de rugăciune Ai îndurat durere, Strângându-mă de mână Mi-ai dăruit putere. Eu în genunchi, tu-alături, O rugă am spus mereu. Am plâns în suferință Doar noi și Dumnezeu. O mare bucurie
DOAR NOI ȘI DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1476559110.html [Corola-blog/BlogPost/377003_a_378332]
-
și Credința primeazăCum să ne lăsămLiberi să învățămSă ne iluminam?... XXX. CALD, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014. Cald Calzi și cuibăriți De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblam înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seară magică Surda de lumină Nemișcata de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorata de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Citește
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
o seară magică Surda de lumină Nemișcata de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorata de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Citește mai mult CaldCalzi și cuibăritiDe sufleteStăm înrudițiPrin cărțiUmblăm înnebunițiPrivind pe geam înmărmuriți întinși în patGoi și uluițiAruncați cortina peste noiE o seară magicăSurdă de luminăNemișcată de muzicăPlină de pacea trăirilor intenseMicșorată de suflete imenseAruncați cortina peste noiNe-am îmbrățișatși suntem goi!... XXXI. RĂBDARE ACTIVĂ, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr.
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU by http://confluente.ro/articole/maria_teodorescu_b%C4%83hn%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
este străbătut de curenții de energie difuzați pe un traseu bine stabilit: din piept radial spre membre. Nu mai știm dacă este o senzație plăcută sau dacă e durere. Până să ajungă la creier, primim atâtea informații antagonice, încât rămânem înmărmuriți pentru câteva secunde. Apoi se abate asupra noastră o ploaie de gânduri, toate cu semn de întrebare, și încercăm să dăm un sens trăirii epuizate. E o stare de euforie care ne încearcă atunci când realizăm sursa acestei revolte fizice. Se
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1443431310.html [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
ei: „Doi dintre ei formează un cuplu. Sunt niște omuleți superbi: ea e artist ceramic, el pianist!” În drum spre protest, am avut parte de câteva momente cel puțin interesante. În timp ce așteptam autobuzul, un grup de copii de liceu stăteau înmărmuriți și îmi citeau pancarta. Știau că nu e ceva de bine. Niciunul nu râdea și nu arăta cu degetul. Fuseseră veseli până să ajung acolo și vorbeau între ei, dar atmosfera s-a schimbat brusc atunci când am ajuns în stația
Suedezii contra corupției din România. Cum am organizat un protest în Suedia în semn de solidaritate cu Piața Victoriei din București by https://republica.ro/suedezii-contra-coruptiei-din-romania-cum-am-organizat-un-protest-in-suedia-in-semn-de-solidaritate-cu [Corola-blog/BlogPost/338827_a_340156]
-
ei? Chiar este acesta, crezul tău? - Nu știu ce să cred, dar văd că Țara Lalelelor nu mai scapă de balauri, odată, că m-am săturat! Atunci balaurul cu capul alb se transformă într-un leu alb. Toți leii au rămas la fel de înmărmuriți ca și balaurii. Apoi leul cel alb se înfățișă în fața tuturor animalelor, cu chipul fiecăreia dintre ele și toate au rămas înmărmurite. Văzând asta, Prințesa Lalelelor gândi în sinea sa: „Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
am săturat! Atunci balaurul cu capul alb se transformă într-un leu alb. Toți leii au rămas la fel de înmărmuriți ca și balaurii. Apoi leul cel alb se înfățișă în fața tuturor animalelor, cu chipul fiecăreia dintre ele și toate au rămas înmărmurite. Văzând asta, Prințesa Lalelelor gândi în sinea sa: „Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă așa ceva”. Maria și Ion spuseră: - Vai de mine, dar ce minune! Cine o fi această pasăre, care poate să se înfățișeze oricum
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
să ni te înfățișezi oricum în fața noastră. Atunci iepurele luă înfățișare de bărbat, îmbrăcat în straie ca ale lui Ion și ca ale altor oameni din Țara Lalelelor. Acum fu rândul Mariei, a lui Ion și a oamenilor să rămână înmărmuriți. Nimeni nu se mai mișcă și nu mai spuse nimic, fermecați de magia păsării negre. Singura care îndrăzni să întrerupă liniștea și vraja în care era învăluită Țara Lalelelor și toate vietățile care se aflau în acel moment pe meleagurile
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
într-un pet apă rece. Cineva din vecini aduce zahăr. Îi spălăm obrajii și îi dăm să bea apă îndulcită. Băiatul întins pe iarbă, murmura necontenit ,,mama mea... mama mea!”. Lumea din curte s-a adunat în jurul lui și privea înmărmurită. - Frățioare, nuuu! strigă Ioana îngenuncheată lângă trupușorul galben ca ceara. Îl îmbrățișează și îl strânge din ce mai tare. Doamne, nu-l lua și pe el! - Nu există Dumnezeu! taie văzduhul glasul Ștefanei, sora mijlocie. Popa, rămas singur la coșciug
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1411149595.html [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
tunul, De-ar fi bombardat... Calu, ca nebunul, Răgea ne-ncetat. Calu mi se miră Cum de îndrăznea Prea silfida liră A mi-l deranja!... Cum era zurliu... A-ngânat distrat: - Veniși cam târziu, Șeful s-a culcat... Vioara-l privea, Era-nmărmurită: „A dracu' lichea!... Nemernică vită.” - Ce nu îți convine, Scripcă maronie! De te uiți la mine Parcă-aș fi stafie? - Ce vrei, gloabă slută? Te trezii din somn!... Mârțoagă limbută, Te crezi mare domn? Catâr... corcitură, Nu mai necheza!... Și
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1441344932.html [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
Mi s-a părut că e un vis. Ce să caute la mine curierul rapid cu un buchet de trandafiri albi? Era o năzărire. Dar nu. Chiar erau aievea. Un astfel de gest a avut darul de a mă lasă înmărmurita. Și acum sunt. Mulțumirile ar trebui să reflecte starea mea spirituală, dar nu au atâta putere. Maica Domnului și-a găsit loc pe iconostasul meu, întins pe un perete, de sus, până jos. Mai e nevoie să spun cât de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Trandafiri_albi_la_usa_tableta_aniv_cezarina_adamescu_1351876233.html [Corola-blog/BlogPost/344984_a_346313]
-
Acasa > Literatura > Proza > D E S T I N E - EP.10 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Laura rămase nemișcată, înmărmurită, nu-i venea a crede că toate acestea i se întâmplă ei. - De ce, Doamne, mi se întâmplă mie toate acestea, cu ce Ți-am greșit de trebuie ca eu să pătimesc atâtea? Ce să fac acuma? Încotro să o apuc
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462470637.html [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
am zis, nu Erica! Evrica! strigă din nou triumfator vulpea, am găsit soluția ca să-l facem bine pe Pandelaș! A cerut de la un țăran, un briceag ascuțit și s-a repezit cu el spre buba lui Pândele. Toată lumea a rămas înmărmurita de cruzimea vulpii. Inimile tuturor s-au oprit. Dalila, cu grijă, foarte stăpâna pe șine, cu o îndemânare de chirurg, a înfipt vârful briceagului în umflatura lui Pândele. Ursul a scos un urlet și-a dat ochii peste cap. Toți
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ursul_si_vul_george_r_roca_1366994275.html [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
paturi, cu saltea! La Pitești sau la Jilava aveam priciuri suprapuse, câte doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au scos în curte, de neimaginat, să ne întâlnim cu ceilalți! Iarbă pe jos, ne-am tăvălit, era ceva grozav. N-a fost, bineînțeles, tot timpul așa. Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofițerul politic condiționa tratamentul de
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_parintele_constantin_voicescu_.html [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]