557 matches
-
Poarta soarelui zâmbește, Se deschide larg spre văi, Cu lumină-ntinerește Așezările din noi. O magnolie-n cărare E cuprinsă de beție, Nu-și mai numără petale Și-a-nflorit, pe trup, o mie! Liliacul răspândește Un parfum îmbătător, Primăvara-nmugurește Visul bun, nemuritor! Referință Bibliografică: Parfum de primăvară / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1557, Anul V, 06 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PARFUM DE PRIMĂVARĂ de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1428308288.html [Corola-blog/BlogPost/348678_a_350007]
-
și Nicolae se pune grâu la încolțit, tot un simbol al iertării, al învierii, al mântuirii, dar și pentru ca viitorul an să fie plin de rod. Se mai pun și crengi de măr sau de liliac în apă, urmând să înmugurească sau să înflorească până la Crăciun sau la Anul Nou, când vor fi folosite ca Sorcove. De fapt, Sf. Ap. ANDREI este Maestrul divin de ceremonii al Sărbătorilor de iarnă, binecuvântând anotimpul Alb, prin luna Decembrie: Cap de iarnă, care-i
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
zboară din pom în pom/ și strigă Ion, Ion!... (Iuliana Băncescu, op. cit.) Glasul Străbunilor colindă în sufletele urmașilor ca izvorul vieții ce-și revendică identitatea primordială. Natura binecuvântată de Creatorul ei este înzestrată cu tot ce are ea mai sublim înmugurind elanul vital al misticii creștine ce arde în vatra sacră a Familiei, care la rândul ei devine Altarul înflăcărat al Bisericii lui Iisus Hristos. Toate se rostesc în plenitudinea numelor lor. Toate sunt înveșmântate în cuvinte divine brodate din Lumina
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
de vis... Chemări din puncte cardinale Adie-n lacrimi de cais. Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind, Crepuscul de lumină vie În podul palmei strălucind. Poteci de crini din alte lumi Refac ades prin ochi de mag, Înmuguresc în timp ce dormi, Te-ating o clipă, îmi ești drag! Stea de safir îți dăruiesc, Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune, dar ceresc, Surâd magnolii-n primăveri. Zefir albastru, o poveste De îngeri scrisă, din astral, Alint de vis
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
migdaleStropite cu polen de vis...Chemări din puncte cardinaleAdie-n lacrimi de cais.Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind,Crepuscul de lumină vieîn podul palmei strălucind.Poteci de crini din alte lumiRefac ades prin ochi de mag,Înmuguresc în timp ce dormi,Te-ating o clipă, îmi ești drag!Stea de safir îți dăruiesc,Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune, dar ceresc,Surâd magnolii-n primăveri.Zefir albastru, o povesteDe îngeri scrisă, din astral,Alint de vis din
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Decât uitarea ierbii și-a sevei din pământ; Mă rog la tine, dragă și ți-e privirea stâncă Te-mbrățișezi cu neantul, deși-ți sunt legământ... Și de sub neaua albă, nu mai găsesc putere Să mă ridic ca ramul, să-nmuguresc din nou; M-aș face frunză verde, doar tu dacă mi-ai cere Și aș pleca în ceruri, să-ți vin din cer, ecou... Un înger de lumină ți-aș răsări, să-ți fiu Doar tu de m-ai alege
DE NU E PREA TÂRZIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/De_nu_e_prea_tarziu_violetta_petre_1361626944.html [Corola-blog/BlogPost/351969_a_353298]
-
este o aleasă împlinire de sine. Petre Țuțea este Fiul risipitor al Cerului, care a dăruit tuturor celor chemați, lumina Harului lui Dumnezeu, împărtășită prin mireasma sufletului său aprins. Plinătatea vieții creștine este o permanentă dăruire de sine, jertfă care înmugurește, înflorește și rodește în taina Crucii. Puterea Crucii își trage seva din iubirea lui Hristos și din susurul de credință și tezaurul de virtuți al Strămoșilor. Petre Țuțea este expresia binecuvântată a dăruirii de sine. Petre Țuțea este unitatea de
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450234713.html [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
cunosc direct sau indirect, prinzându-ne pe toți într-o reală admirație și meditație mistică. Petre Țuțea nuanțează filocalic mistica Adevărului, esențele spiritului: Dumnezeu, Omul, Viața și Mântuirea. Toată viața și întreaga sa cultură alcătuiesc un Tratat al neliniștilor matafizice înmugurite în Zorii purpurii ai Ortodoxiei. Călăuza lui Petre Țuțea a fost întotdeauna Adevărul revelat. Întreaga sa trăire este un prinos adus Străbunilor, prin independența milenară a spiritului lor strămoșesc. Petre Țuțea, nu numai că a fost, dar el este și
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450234713.html [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1426587570.html [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
nu mai are mult de trăit, i-a mărturisit doctorul mamei mele, care ieșise cu el în cerdac să-l petreacă. Boala i-a rătăcit mințile”. Ferestrele odăii lui dădeau în grădină; aveam o grădiniță umbrită de copaci bătrâni, ramurile înmuguriseră și păsărelele călătoare se întorseseră pe la cuiburi și-i ciripeau la geam, desfătându-l cu cântecul lor. Fratele meu se uita la ele cu drag, fericit că veniseră înapoi, și le cerea iertare: “Păsărelele Domnului, fericite păsărele, iertați-mă, căci
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1475843247.html [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
din genune!// Mai dă-mi ceva:/ Nu mă lăsa cu dor// Cuvântule din matcă/ Nu mă opri din zbor! Lia Ruse, argeșeancă, farmacistă, stabilită în Canada din 2004, scrie versuri-emblemă precum: Pământul e-n asediu sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb! Din nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare.... Timpul cârpește aerul cu fum...Privesc lumina rărindu-se ușor...Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare.... Pe geamul înstelat cu smalț
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1397137001.html [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
Suflet bogat, trecut prin florile de liliac, Planta mea de trup, ce-o să mă doară, Și când voi fi dezbrăcată de orice leac. Tu, mamă, inima sufletului creștinesc, Baladă cu lacrimi în clocot cântată, Setea mea de viață, să te-nmuguresc Cu mugurii cei verzi, uitați la poartă. Lilia Manole Referință Bibliografică: TU, MAMĂ... Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TU, MAMĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1456445639.html [Corola-blog/BlogPost/381362_a_382691]
-
să nu le părăsești, Că ramul pe tulpină sunt prinse-n rădăcină, Țăranul fiind țara legat de-a lui țarină, Ce-l strigă acum din hăul istoriei durerii, Căci trece anul ăsta și-s zorii revederii, Și-i începutul vieții înmugurind sub cer Colindele străbune cu leru-i, Doamne, ler. Dan Borbei Referință Bibliografică: Țăranul este țara .. / Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Borbei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ŢĂRANUL ESTE ŢARA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/dan_borbei_1419855520.html [Corola-blog/BlogPost/362311_a_363640]
-
portativul urechii până ce capătă susurul apei purtat prin toate formele de relief făcându-mă rob. Gândul rămâne scris pe genunchi, o rugă în fața lui Dumnezeu nevăzându-l. Acum tot ce simt nu spun, ce spun o să vă intre sub piele înmugurind inima cum oul așezat sub cloșca universului. Aștept până iese verbul poeziei îi cresc aripile, îi înfloresc cântul și o hrănesc cu vorbe șlefuite sonor pe hârtia zilelor. ... Citește mai mult Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte,un tăiș
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
de rând - în numele iubirii Lacrimi sărate au căzut în acel așezământ Pe piatra lustruită cu mir a Mormântului Sfânt Doar gândul că mormântu-i gol, și ești în cer M-a fulgerat să înțeleg o parte din mister. Schimbare profundă a -nmugurit atunci în mine O trăiesc și azi ca pe-o veritabilă minune Îngăduindu-mi să înălț ochii mei senini oricând Cu speranța înstelării de aici de pe pământ. Spre bucuria Părintelui luminilor și rodul nostru Să nu uitam de iubire, de
PELERINAJ DE INIŢIERE ÎN MISTERIILE LUI IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Pelerinaj_de_initiere_in_mis_elena_armenescu_1392560915.html [Corola-blog/BlogPost/364075_a_365404]
-
la vetrele părintești și-n sânul naturii, nu ca azi când pleacă toți prin lume și rămân satele coclauri pustii...! A fost primul copil din cei cinci ai familiei Tache Giugaru și Victoria Pavelia. De la frageda vârstă de 5-6 ani, înmugurea ca un vlăstar cu har de artistă, recita și cânta fermecător, ca mama sa căreia-i moștenea talentul. Învăța, repeta, monta piese cu mama sa, la lumina lămpii cu gaz și jucau amândouă la Căminul Cultural, în fața întregului sat, fiind
MARIA PLOAE. ARTISTĂ REVENDICATĂ ÎN IUBIRE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1477124597.html [Corola-blog/BlogPost/354549_a_355878]
-
la toate... și o împăcare cu sine. Simboluri precum: „în care se oglindește chipul Cerului/primindu-te cu brațele deschise”; „păsări de fum zvâcnesc spre libertate”; „îmbrăcându-te cu suave umbre de fluture...”; “călători stelari - /pribegi într-un Univers nemărginit,”; „înmugurind Clipa,/ înnobilându-ne zborul,”etc., accentuiază dorința poetului de a evada din această lume supusă degradării și efemerului. În momentele în care „înserările alunecă în adâncă tăcere,”stările sufletești ale poetului, purtătoare de expesivitate și transmise pe calea sugestiei, sunt
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Că firul vieții ne-a împărțit la doi. Între noi sunt munți și văi, Un ocean adânc cu nori. Mă doare dorul de-al tău trup, Mă simt un ram, din tine rupt, Altoi cu tine vreau să prind, Să înmugurim măcar în gând... Mă doare noaptea fără tine Când mă gândesc că nu mi-e bine... Tu mă dori, eu te doresc, Vreau primăvară să înfloresc! Mă doare dorul tău flămând, Că eu te port mereu în gând... Fiorii dragostei
DE DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1465318011.html [Corola-blog/BlogPost/379318_a_380647]
-
că, poate, ai să vezi drumul în care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața altarului tău, în care-am adormit învățând... să aștept (...?) învățând să învăț! RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. Referință Bibliografică: Poarta de la marginea zilei... / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorela Codreanu Tiron
POARTA DE LA MARGINEA ZILEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1422535186.html [Corola-blog/BlogPost/369396_a_370725]
-
Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă plouă pe pletele-mi de soare cu flori de cer în alb pictate, înmiresmate de un vis de iubire. Mă pierd într-un decembrie de dor un zâmbet a înmugurit pe buza sufletului înghețat de tainele existenței. Cerul și-a deschis alene pleoapele, sorbind seninul din lacrima, născută de zăpada gândurilor mele. Tăcerea adie printre copacii brodați de sălbatice dorințe ce dansează-n noapte, prelungindu-mi trăirea efemeră. Referință Bibliografică
FLORI DE CER de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Flori_de_cer.html [Corola-blog/BlogPost/359560_a_360889]
-
Prieteni! Să alergăm desculți, cu suflet curat, cu speranță Să vrem ca întreg Pământul să revină la Viață. Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lor Să-i șteargă rănile sângerânde, Să-i stingă craterele fumegânde, Să-nmugurească frunze plăpânde. Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilor Ce-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?... Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi În lumea noastră. Și în lumea lor Să fie soare
HEI, PRIETENI!... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Inger_si_suflet_versuri_hei_prie_maria_ciumberica_1328114013.html [Corola-blog/BlogPost/346892_a_348221]
-
nu gândești că mă încearcă același nesecat fior? Și nu gândești că vorba-ți dulce îmi rupe zeghea ce mă strânge Și că tăcerea mea-i durută și-mi picură otravă-n sânge? Și dacă tac e fiindcă-n suflet înmugurește primăvară Și mugurii irup sub raza-ți și dau în clocot spre afară Și e păcat, zău, e păcat să piară-n flăcări, mistuiți, Mai bine să se încălzească, printre tăciuni abia mocniți. Și tac fiindcă-mi este teamă de
ȘI IARĂȘI TAC. DAR DE-OI VORBI... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1465574253.html [Corola-blog/BlogPost/340147_a_341476]
-
Hecate Am fost cumva Hecate? Îmi pare c-am avut ca ea două destine diferite. Iubirea și-altruismul păreau că-s logodite în sufletul meu blând, la început. Împrăștiam lumină și dăruiam din plin sămânță roditoare pentru semeni dorind să-nmugurească pentru a fi asemeni cu sufletul meu tânăr și senin. Apoi deodată viața și soarta s-au schimbat. Prin sufletul meu zboară vrăjitoare, iar inima uscată de griji și resemnare într-un pustiu imens s-a transformat. Trei capete se
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1429124736.html [Corola-blog/BlogPost/372920_a_374249]
-
Articolele Autorului Nici nu mai știu când am ajuns atât de-aproape, Să stăm pe-acelasi loc în spațiu și în timp, Eu să iți fiu o zbatere de pleoape, Tu să îmi fii sărutul unui imp... Știu doar ca-nmuguresc când ești cu mine, Iar dacă pleci încep să mă deșir, Să nu mă părăsești, deci, niciodată, Abandonandu-ma inertului delir! Referință Bibliografica: Doar tu / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016
DOAR TU de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1455300977.html [Corola-blog/BlogPost/363574_a_364903]
-
să mor. Când fulguiește zarea cu floare de zăpezi Și recele cleștar își pune-n rând pecetea Atunci să-mi fii căldură, atunci să-mi luminezi, Iar lacrima-ți rotundă să îmi adape setea. Și dac-o fi cândva să-nmugurească rugul Iar barca neputinței o să înalțe vele Atuncea împreună să ne-nvățăm cu jugul Asemeni edecarii pe drumul către stele. Și în vârtejul vieții și-n iureșul trăirii Trecând discret dincolo, ca apa într-un râu, Când spre sfârșit de
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1472490216.html [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]