489 matches
-
mai era o noutate. Dar eu nu eram într-adevăr pregătită pentru cacofonia de plânsete care ne-a întâmpinat la sosire. Se părea că în sala de așteptare erau câteva mii de copii care plângeau în brațele mamelor hărțuite și înnebunite. De fapt, unele dintre mame plângeau mai tare decât propriile progenituri. — De s-ar opri din plâns, spunea printre lacrimi o femeie fără să se adreseze nimănui în particular. Măcar cinci minute. Doamne, m-am gândit îngrozită. Dintr-odată am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o vreme, am rătăcit printr-o librărie. Corpul începea să-mi pompeze adrenalină prin vene de fiecare dată când mă aflam la o distanță de minimum o sută de metri de o librărie. Eram înnebunită după cărți. Eram aproape la fel de înnebunită ca după haine. Și asta spune ceva. Îmi plăcea să le ating și să le miros. Pentru mine, o librărie era ca peștera lui Aladin. În spatele copertelor lucioase găsești lumi și vieți întregi. Tot ce trebuie să faci este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
niște bice umplându-mă de cu sos roșu. Felul în care reacționez la mâncare când sunt în preajma unui bărbat e un barometru sigur al sentimentelor pe care le am pentru el. Dacă nu pot să mănânc nimic înseamnă că sunt înnebunită după el. Atunci când dimineața reușesc să beau niște suc de portocale și să ronțăi niște pâine prăjită înseamnă că am ajuns la Sfârșitul Începutului. Iar atunci când ajung să termin mâncarea pe care el a lăsat-o în farfurie, relația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai nici un motiv să fii agitată. Și, cu multă blândețe, mi-a cuprins umerii cu brațul, iar palma și-a așezat-o pe ceafa mea. Am închis ochii. Nu-mi vine să cred că fac chestia asta, m-am gândit înnebunită, dar nu mă opresc. Când fața lui Adam s-a apropiat de a mea, i-am inhalat parfumul pielii. Am așteptat să mă sărute. Iar atunci când sărutul a venit, a fost superb. Dulce și blând și ferm. Genul de sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am protestat. — Ciudat mod de a o dovedi, a zis Adam. —Uite ce e! Există vreo șansă să rămânem prieteni? l-am întrebat, încercând cu disperare să mai salvez ceva din tot dezastrul ăla. — Nu. — De ce nu? l-am întrebat înnebunită. — Pentru că nu-mi vine să cred că stau de vorbă cu aceeași femeie cu care am fost duminică noaptea. Credeam că femeia aceea era inteligentă, avea respect de sine și știa foarte bine ce vrea. —Dar sunt inteligentă. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să merg încet, cumva împotriva voinței. Acum că ajunsesem nu prea știam ce să fac. Nu-mi doream decât să nu fi fost acolo. Să nu fi trebuit să fiu acolo. Chiar trebuie să am confruntarea asta? m-am întrebat înnebunită. Poate că greșesc. Poate că James mă iubește cu-adevărat așa cum sunt. Poate că ar trebui să mă întorc din drum și să mă duc înapoi acasă și să-mi închipui că totul e în regulă. Am rămas în fața intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răspuns el politicos. Mi-am ținut răsuflarea și am așteptat ca Adam să intre înapoi în casă. Apoi mi-am dat seama, îngrozită, că Adam nu avea de gând să facă treaba asta. „Fir-ar al naibii“, m-am gândit înnebunită. „Vine încoace“. Helen și Adam au venit până la oaza cu șezlonguri, Diet Coke, loțiune de protecție solară, reviste pentru femei și chipsuri pe care eu, Anna și Kate ne-o construiserăm. Adam a rămas în picioare, în timp ce umbra lui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
corect și decent. Chiar te-ai bucurat că ți-ai văzut copilul? l-am întrebat cu blândețe. Adam a dat din cap. Părea pe punctul de a izbucni în lacrimi. Of, te rog să nu plângi, m-am gândit eu înnebunită. Cred că m-am săturat de toată chestia asta cu noul bărbat. Încetează cu nenorocitele astea de sentimentalisme. Ține-te departe de latura ta feminină! Dacă te prind prin preajma ei, te pocnesc. O voce slabă din creierul meu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțeam că-mi amorțesc buzele. Se acumulează acid lactic, a zis Teenie. Se întâmplă când un mușchi este suprasolicitat. N-am simțit cum a trecut timpul până când Teenie a zis: —La naiba! E aproape douăsprezece. Unde e mulțimea de femei înnebunite s-o întâlnească pe Candace? Candace trebuia să ajungă la douăsprezece. Promovasem evenimentul în presa locală și era anunțat din sfert în sfert de oră la megafon, dar până acum nu apăruse nimeni. —Trebuie să începem să hărțuim oamenii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pahare. —Dumnezeule, Anna, ce-i cu toate astea? Elicopterul,... barca asta? Pentru confidențialitate. Nu puteam să-mi asum riscul ca altcineva să audă conversația noastră. —De ce? Ce se întâmplă? — Ia loc, Blythe. Șampanie? Jeleuri Gummi Bears? Îmi făcusem temele: era înnebunită după jeleurile Gummi Bears. —OK, am ceva pentru tine, dar vreau să fie în numărul din martie. Numărul din martie trebuia să apară la sfârșitul lui ianuarie. A clătinat din cap. Oh, Anna, știi că nu se poate. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
onoare. — Vezi tu, a gâfâit Amanda, legănându-și capul de la stânga la dreapta și-napoi, pentru tine nu e nici o problemă. Bărbații, a adăugat ea cu o mișcare expertă de pelvis, pot să aștepte. Ba nu pot, s-a gândit înnebunit Hugo, nevoia ridicându-i-se rapid și de neoprit. Dar eu nu-mi pot permite luxul ăsta. Am treizeci și cinci de ani. Peste câțiva ani, ovarele mele or să ajungă cât niște nuci. Vrei să fii de cincizeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
siguranță că fii-su ajunsese deja la jumătatea scării. Sau zăcea în capătul lor sub forma unui morman mototolit. Hugo s-a uitat disperat pe etichetele cutiilor. Aici scrie că e o căsuță de pus în copac, a zis el înnebunit. E o căsuță de pus în copac. —Ei, atunci asta e, a spus bărbatul în maro. E o căsuță de pus în copac. —Dar eu n-am comandat nici o căsuță de pus în copac... of, fir-ar al dracului! Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fuma, i se păru lipsit de Înțelepciune să refuze și astfel să compromită nivelul de camaraderie atins cu atâta greutate. Zece minute mai târziu, o mașină de poliție albă, mică gonea cu toată viteza pe șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca și calul pe care călărea Natul, ghinion. Ce nenorocire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de țânțari În formă de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă fină transformându-se Într-o rețea Înnegrită de cârcei și modele În formă de grilaj dansând Înnebunite. Marlena se ridică Împleticindu-se, dădu ușa la perete și strigă: — Arde! Arde! Tocmai se pregătea să fugă când Își dădu seama că era goală și rămase paralizată În cadrul ușii, uitându-se la camera În flăcări. — Hai să ieșim de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe creier de la cărămida care-i căzuse În cap. Iar Heinrich era veșnic afumat, teutonul cel bețiv. Tot mai mergeți la Rangoon? Da, sigur... Nu... Nu știu. Crezi că sunt tot În junglă? Rotițele din mintea lui Harry se Învârteau Înnebunite. Martorii declaraseră că-i văzuseră În Rangoon. Dar pe casetă erau blocați pentru că podul căzuse. Tribul nu avea cum să-i fi dus În Bagan, Mandalay, Rangoon... În clipa următoare adevărul Îl lovi drept În față. Nenorociții dracului Înscenaseră totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vedea. Noroc, Robiță!“ „Salutare!“ Am închis și i-am întins telefonul Mariei. Cât nu sufeream eu mini-sculele astea electronice, tot îmi foloseau uneori. La fel ca mașinuțele lui Andrei: o colecție întreagă, cu care defilam sâmbetele prin Herăstrău. Puștii râdeau înnebuniți, se lipeau de noi ca niște cățeluși. Apoi am luat piciorul de pe accelerație. Opelul a zumzăit corect, din cutia lui automatică. Se vedea Urziceniul, cu tuburile alea gigantice ale silozurilor țâșnind spre cer. Îți imaginai că orașul e înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scufunda într-o cană de ceai de tei, aburii se-amestecau cu drojdia și fierbințeala căpăta alt miros. La început, ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana ne-ar fi îndrăgit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ițic trece la contra măsuri și afișează: 1 litru de ulei = 9 Ron. Ștrul pune marți un afiș: 1 litru de ulei= 8 Ron. Ș i tot așa până vineri când: La Ștrul 1 litru de ulei era 4 Ron. Înnebunit fiindcă pierduse foarte mulți bani și pentru că vindea în pierdere uleiul, Ițic își calcă pe inimă și se duce la Ștrul. Dragă Ștrul,. zice Iți., te rog eu, hai să nu ne mai războim, să nu mai vindem uleiul în
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
da' nu mai este timp, episodu’ 2 [râde], cu revoluția, și cu... dar era să fim împușcați, la Moscova, în fața Palatului de Marmură, acolo la încaer [încăierare - n.ns., S.P.], când cu puciul, cu Elțîn și cu... Eram înnebuniți, eram înnebuniți, că, uite, măi, n-am murit în România și murim acum... Sau să vă povestesc despre revoluția de la noi, de-aici, vai ce-am traversat ! Vă puteți imagina să-narmezi atunci, după revoluție... mi-o spus să pregătesc un camion
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
așa de tare ?” Nu aflam secretul. Și-mi creștea și salariul, îmi creștea și îndemnizația de conducere. Și, la un moment dat, plec cu Aurică Baciu într-un turneu în țară, să văd dacă mai găsim de treabă, că eram înnebuniți, că la orice zi trecută, neavând de treabă, ce să vinzi, banii trebuiau dați la oameni, la ingineri, tot ce era... După ce mă-ntorc, după o săptămână, după ce am colindat toată țara, am ajuns și pe la București, și pe la Mecanica
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
gust dulce, sucuri, înghețată etc. Oameni cu venituri modeste, în general. Damele burgheze care sosesc în jur de ora 11 dimineața, în Jeep. Numai chestii rafinate, suma totală cheltuită fiind în medie de circa 400 franci. Indienii și chinezii caută înnebuniți sacul de ardei roșu. Plus fața nevăzută a unui supermarket alimentar de mărime medie, cu cifra de afaceri zilnică de circa 80 000 franci: zecile de kilograme de iaurt, fructe și legume aruncate fără milă, în containere sigilate; fără a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cea finală? Pot să mă refer numai la procedurile obligatorii din Belgia și Franța, pentru obținerea unor subvenții. Belgia este o țară mică, dar cu un număr foarte mare de case de producție, regizori, tehnicieni ș.a.m.d. Toată lumea e înnebunită să obțină fonduri. Există și situația particulară a Belgiei, unde partea francofonă este ruptă de partea flamandă. Sunt câteva comisii naționale. Fiecare dintre ele se reunește numai de două-trei ori pe an, fiind înecate în dosare și în proiecte. Prin
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
deasupra locului respectiv, abia atunci i-o spus fratele meu să-i lanseze. Asta că ei au prins de veste că sunt spioni Între ei, dar nu-i puteau depista, deci numai fratele meu singur o știut secretul. Îi căutau Înnebuniți, știau că prin regiunea asta e, dar nu știau unde anume... Și Gavril Pop ăsta din Pir avea o soră la Timișoara și tare-i era dor de ea și s-o dus acolo. Ei erau liberi să meargă, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă despart de ei”. „Da, te-ntorci, vii, dai numai o declarație și vii Îndărăt.” Credeam că au cuvânt de onoare, bineînțeles... Atuncea i-am pus soțului meu fetele În brațe... El era ca mort, stătea așa și mă privea Înnebunit când o văzut că plec... De la ușă m-am mai Întors o dată și i-am privit și n-am să uit toată viața tabloul pe care l-am văzut: soțul meu Înnebunit de groază, cu fetițele În brațe zbierând... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
baza studiilor marelui Fibonacci. - Leonardo Fibonacci, cel care i-a oferit Împăratului Frederic secretul calculului indian? - Chiar el. Fabio se oprise. În glasul lui se ghicea groaza că nu i se va da crezare. Dădea din cap ca un animal Înnebunit, căutând ceva cu care să Îl poată mulțumi pe anchetator. - O singură dată mi-a făcut o mărturisire. Mi-a spus că cercul nostru urma să ascundă o comoară. Dante se uită În altă parte, căzut pe gânduri. Dacă, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]