197 matches
-
Fernando Pessoa!) Dar mai ales, traduce din dragoste! Când o descoperă pe Aglaja Veteranyi, trăiește aproape un coup de foudre vizavi de scrisul acesteia, fiind sedusă de spiritul ludic, de stilul naiv-spontan, dar mai ales de talentul ei, genial, uriaș, înnebunitor! Un alt poet care o atrage în plasa traducerilor e Paul Celan. Dar ce poveste au aceste traduceri din Celan! După ce acceptă mândră provocarea de a-l transpune pe Celan în română, traducând pentru Samuel Tastet două volume - Trandafirul nimănui
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
Liviu Bârsan, suita bestială, cu violuri în lanț și dezvirginări cu degetul din Ana Maria și îngerii a lui Radu Aldulescu, sexualitatea debordantă a unui Hanif Kureishi ( Am ceva să-ți spun), îndelung degustător de Henry Miller, cadrele misofile, surfilate înnebunitor, din Tăiței chinezești, de Ma Jian, sau Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, ca să nu mai spun de grozăviile lui Stephen King petrecute în latrine ori pe plajă, cu fantome debusolate și pisici asasine (La asfințit) - apoi asta numai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
floralitatea niponă și exploziile de la Arles, ori formidabilii ochi roșii de plâns ai călugăriței lui Simon Marmion, Mielul mistic al lui Van Eyck și altele ase menea. Nu. Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul concesiv, suplețea integratoare a vieții sociale, eficiența administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
eu infarct, drept pentru care familia mi-a interzis destulă vreme, în chip fioros, vizionarea), înghițind fiere cu dulceață la 432, amuțind de admirație și deznădejde la Periferic-ul lui Bogdan Apetri, polemizând ore-n șir cu amicii pe marginea înnebunitoarelor tăceri din Polițist, adjectiv, inventariind viziunile coșmarești ale României (prea) libere în Occident, Marfa și banii, California Dreamin’, A fost sau n-a fost... și câte altele. Să mă tot îmbolnăvesc de frumuseți perverse! Și de cruda, sadica nebunie a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o zarvă imensă, și ea a intrat în cameră și s-a suit în pat. Era mai puțin plăcut decît fusese la oraș, pentru că venise cu sora mea, iar patul devenise neîncăpător. Căldura plăcută în care mă cocoloșea era încă înnebunitor de provocatoare, dar acum aveam o minte mult prea puternică pentru a mă lăsa copleșit de ea. Eram îngrijorat, pentru că îmi plăceau multe lucruri de la fermă. Peste o săptămînă, fermierul ne-a suit într-o șaretă și ne-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nivel trebuia să-ți revii, să te-ntorci, să refaci din miliardul de detalii ale nivelului tău un detaliu unic al nivelului imediat superior, să-l cumulezi cu un alt miliard de detalii ca să urci mai sus, într-o continuitate înnebunitoare. Cred că au trecut ore până am ieșit la suprafață, până am recompus chipul meu, în oglinda mătăsoasă a țestei Ancăi, dintr-o infinitate de amănunte. Dar ieșisem oare la aceeași suprafață? Nu cumva imaginea mea, privind, în foișor, țeasta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin fereastră calcanul casei de alături, îngreunat de ciorchinii liliachii ai unui salcâm japonez. Era o liniște tensionată, psihică, erau curenți de liniște înghețînd aerul de pe coridoare, aidoma celor emiși uneori de ocean, cu frecvența de opt cicli pe secundă, înnebunitoare pentru hipotalamus, și care făceau echipajele să se azvârle în mare, lăsând câte o corabie buretoasă, cu pânzele sfârtecate de vânturi, să navi-gheze-n derivă, cu puntea și duneta străbătute-n sus și-n jos numai de pescăruși... În cele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
electrică, întins cât vezi cu ochii și plin de curți luminate, case cu toate luminile arzând, șosele incendiate de rețele de becuri trandafirii, magazine cu ferestrele aprinse, turnuri bizare, foarte departe, punctate de luminițe multicolore, iar deasupra Bucureștiului ireal, mistic, înnebunitor de exact, un cer de purpură-ntunecată, limpezit într-o parte până la culoarea coniacului vechi, diluîndu-se și mai mult în jurul lunii: disc negru cu margine de unghie scânteietoare. Stau la fereastră, în camera mea, aceeași și parcă mult mai goală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
creierul lui nu dezvoltase încă legături destul de stabile, încrengături dendritice care să-nsemne "iarnă" și "oameni" și "căciulă rusească". Aproape la fel de pierdută fusese și vara uriașă care urmase, și-n care trupușorul copilului cu cârlionți aurii se macerase-n mireasma înnebunitoare de oleandri. Până la vârsta de trei ani Mircișor avea să cutreiere curtea de pe Silistra, să se joace cu Gioni, cățelul șchiop, să se uite atent la lalelele roșii și galbene, înalte cât el, să se ardă de marele fier de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carne și oase, arăta ca unul dintre experții ăia stăpâni pe ei, cu un început de chelie, care stau toamna în leagănele de pe verandele caselor din New England și răspund la întrebări pentru emisiuni de edutainment 1, pe un ton înnebunitor de blând și de sigur. Bărbatul care venise în Nebraska nu era autorul acelor cărți bogate, cuceritoare. Când încercase să-i prezinte cazul lui Mark, Gerald Weber nu reușise să onoreze ceea ce pretindea că stă la baza medicinei de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la diferitele cauze ale Capgrasului... Vreți să spuneți că ar putea să ajungă mai rău? Ar putea să înceapă să aibă tot felul de idei? De ce nu mi-a spus nimeni chestia asta până acum? El îi aruncă o privire înnebunitor de calmă. Până acum nu s-a întâmplat. Doctorul Hayes voia să fie ținut mai mult sub observație. Peste o săptămână, Mark avea programată prima ședință de terapie cognitiv-comportamentală. Terapeuta, doctorul Jill Tower, studiase deja dosarul. Doctorul Hayes avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru oricine, din orice colț al lumii. Îl sună pe Bob Cavanaugh de la hotel. —M-am gândit c-ai vrea să afli până să auzi din alte surse. Nu-i bine. S-ar putea să fie ceva daune. După întârzierea înnebunitoare din cauza legăturii prin satelit, Cavanaugh păru doar uluit. —E Australia, Gerald. Cine să afle? Cât de mult se schimbase Mark? Întrebarea o chinuia pe Karin în vara aceea fierbinte, după patru luni. Îl evalua constant, comparându-l cu o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu doctorul Tower? El își luă un ton clinic. — Cred că e bine. Nu arată rău. Da’ pricepe cam greu. Frate, trebuie să-i spui totul de o sută de ori. Crede că e posibil ca tu să fii reală. Înnebunitor. Barbara trecea să-l vadă de trei ori pe săptămână. Venea fără să anunțe și întotdeauna era un eveniment. Fără uniforma de spital, în șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar n-avea ce i-ar fi făcut bine sau de ce ar fi avut nevoie. Avea doar masca aceea înnebunitoare de altruism. Du-te, explorează, gustă, îi venea ei să strige. Găsește-te pe tine însuți. Știu că nu sunt suficient de bună; asta-mi spui și tu, cu fiecare acceptare răbdătoare. Dar nu-i spuse nimic. Adevărul n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe câmpiile acelea Înnebunitoare și fiecare pas e gând și fiecare gând e Înger și nici nu-ți mai pasă de nimeni și nu-ți mai pasă de nimic. De papii ăia de la Roma n-ai habar și nici de firul roșu care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ajunge lângă el își dă seama că este femeie. Poartă un sac murdar pus peste capul cu părul ars în întregime. Râde cu glas gros, dement. Degetele negre, asemeni unor gheare, îl prind dureros deasupra cotului. Se oprește din hohotele înnebunitoare, doar pentru a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
focul încleștărilor pericolul te îmbată ca un pahar de șampanie băut pe stomacul gol, instinctul de conservare aproape că dispare pentru că nu ai de ales decât între luptă și moarte. Dar aici, într-o aparentă stare de acalmie, mult mai înnebunitoare decât cea mai intensă canonadă, fiecare zi o trăiește cu impresia condamnatului care-și fumează crispat ultima țigară în fața plutonului de execuție. Cu toată uluirea și disperarea aduse de raidurile aeriene, bucureștenii încearcă să limiteze pe cât posibil pagubele. Iar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și în neființa lor, înainte ca eu să apuc să le înțeleg rostul. Ce se întâmpla nu conta oricum prea mult, pentru că nu se întâmpla nimic. Doar fluxul acesta conta. Îl percepeam ca pe un sunet prelung de iiii, uneori înnebunitor și exuberant ca glasul unei maimuțe care a găsit un mango, alteori sfâșietor de trist, ca șuierul trenului în noapte. Fluxul acesta mă ținea în viață, ca pe toți oamenii, și el era cel care îmi lua în același timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușă, cu gemuleț mat în partea de sus, cu clanță, cu balamale, vopsite toate-n același cafeniu posomorit. Ciudat, limpezirea imaginii din perete nu se opri în clipa când atinse realismul perfect, ci continuă până când ușa căpătă o prezență halucinantă, înnebunitoare, așa cum niciodată nici un obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să izbească din toate puterile, se petrecu un lucru uimitor. Deodată degetele văluriră gingaș, ca o tresărire a antenelor unei filoxere, pe claviaturile suprapuse, și din marea sferă de plasă metalică se răspândiră în aer câteva acorduri de-a dreptul înnebunitoare. Nu mai era Alban Berg, nici Orff, nici Duke Elington, nici Pink Floyd. Nu mai era nimic din ceea ce se auzise vreodată sau din ceea ce mintea omenească ar putea concepe că s-ar putea auzi. Saxofonistul asculta încremenit. Era o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
potrivită cazului meu? Știa că mă masturbez uitîndu-mă la poze cu femei? Pe el, doar căsătoria Îl interesa. Dacă stăteai să-l asculți, cu cît rămîneam mai pur, cu atît mai ațîțătoare avea să fie soția mea, cu atît mai Înnebunitor pieptul ei, cu atît mai ispititoare coapsele și fesele ei. Mărimea pieptului soției mele va fi direct proporțională cu castitatea mea. Cu atît mai rău! Am să mă Însor cu o slăbănoagă! Se arătase apoi preocupat de lecturile mele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cheie, asta-i tot, spuse ea. Și noi am fi putut s-o facem. — O să știm data viitoare. — Mi-au zis: „Ia-o-ncet, cucoană!“ — N-are a face, spuse Helen. Își luară ceștile de porțelan. Spuma berii se ridică Înnebunitor de repede pînă la marginea curbată a porțelanului. Dedesubt, berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de vacanță, faptul că bea bere Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai recunosc cînd sînt așa. Ca și cum... Dar nu putea explica; niciodată nu putea. De fiecare dată i se părea un gest copilăresc. Nu o putea face pe Julia să Înțeleagă cît era de oribil să ai În tine drăcușorul ăla Înnebunitor, ofilit, care să sară și să te consume, și cît de obositor era să-l Înghesui la loc În pieptul tău după ce-și făcea numărul; cît de Înspăimîntător era să-l simți acolo, cum trăiește În interiorul tău, așteptînd momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]