192 matches
-
altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar n-avea ce i-ar fi făcut bine sau de ce ar fi avut nevoie. Avea doar masca aceea înnebunitoare de altruism. Du-te, explorează, gustă, îi venea ei să strige. Găsește-te pe tine însuți. Știu că nu sunt suficient de bună; asta-mi spui și tu, cu fiecare acceptare răbdătoare. Dar nu-i spuse nimic. Adevărul n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o zarvă imensă, și ea a intrat în cameră și s-a suit în pat. Era mai puțin plăcut decît fusese la oraș, pentru că venise cu sora mea, iar patul devenise neîncăpător. Căldura plăcută în care mă cocoloșea era încă înnebunitor de provocatoare, dar acum aveam o minte mult prea puternică pentru a mă lăsa copleșit de ea. Eram îngrijorat, pentru că îmi plăceau multe lucruri de la fermă. Peste o săptămînă, fermierul ne-a suit într-o șaretă și ne-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cred... Adică totul a fost degeaba? Simți că-i e greață, o greață violentă. Camera se învîrtea cu el și ar fi vrut să strige atât timp cât degetele mai aveau puterea să se agațe în anourile de fier: "Opriți!" Un carusel înnebunitor unde roșul, verdele, galbenul întind fâșii lungi, curcubee rare te strangulează. Cârnul ridică bărbia ofensat: ― De ce crezi că m-am întors? Îți închipui că macaroana aia de ciment e un bulevard? Șerbănică schimbă o privire cu Ioniță Dragu. Profesorul sorbea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
privindu-l pe Ignatius care mergea furios în sus și în jos, prin fața clădirii. Valva lui Ignatius reacționă la emoțiile prin care trecuse închizându-se brusc. Mâinile lui, prin simpatie cu valva, se umplură de bubulițe albe care îl mâncau înnebunitor. Ce-i va spune acum Myrnei despre mișcarea pentru pace? Căci iată, în afara eșecului Cruciadei pentru Demnitatea Maurilor, căzuse acum și alt prăpăd peste capul lui. O, Fortuna, târfă afurisită! Seara abia începuse. Nu se putea întoarce în Constantinopole Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
potrivită cazului meu? Știa că mă masturbez uitîndu-mă la poze cu femei? Pe el, doar căsătoria Îl interesa. Dacă stăteai să-l asculți, cu cît rămîneam mai pur, cu atît mai ațîțătoare avea să fie soția mea, cu atît mai Înnebunitor pieptul ei, cu atît mai ispititoare coapsele și fesele ei. Mărimea pieptului soției mele va fi direct proporțională cu castitatea mea. Cu atît mai rău! Am să mă Însor cu o slăbănoagă! Se arătase apoi preocupat de lecturile mele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gîndesc la vechea lor casă, pun În locul ei un palazzo venețian, o iurtă mongolă sau un templu buddhist dintr-un documentar de călătorii. Trebuie să fie foarte obositor să locuiești În amintirile altora. Restauraționistul de peste gard Își continuă munca lui Înnebunitoare, tratînd fiecare cărămidă istorică cu respectul datorat unui obiect sacru. Lucrătorii decostruiesc cu atenție fiecare zid, luînd fiecare cărămidă făcută de mîinile sclavilor și curățind-o cu scule corecte din punct de vedere istoric, apoi o fixează la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și carnea, sau plăcinta cu mere, chiar și frigăruile din pui. Apoi izbucni incendiul. Zero alergă cu sufletul la gură spre camionetă, urmărit de câinele care lătra fericit, ca la o sărbătoare. Sirenele antifurt Începură să urle toate deodată, stridente, Înnebunitoare și totodată inutile. O mână Îl ajută să urce În camionetă, iar Zero se Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
străzile pustii din spatele Forului Italic - Începu să depășească mașinile Încolonate spre centru. Șoferii care veneau din față Îi claxonau și Își pâlpâiau farurile pentru a-i atenționa că erau pe contrasens. Antonio simți o greață instantanee față de Tiburtina, strada aceasta Înnebunitoare, banală, mărginită de fabrici, de firma de informatică, de hale, de construcții dizgrațioase, o stradă pe care până și copacii erau urâți, și florile, dar unde Emma - Emma aceasta nouă care se născuse după ce Emma lui plecase - venea În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în căutarea a ceva care să-i aline suferința, a ceva care să-i confirme prezența unui coșmar înnebunitor și nu a unei realități crude. Lumea ei euforică a fost distrusă instantaneu, la fel ca și inima ei transformată în pulbere, arsă cu răutate din temelii în ciuda agoniei care nu voia să creadă adevărul. Privea cu ochi sticloși, împăienjeniți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne-a luat ceva timp să-i scoatem mâna din el. - Îmi plac cârlionții ăștia, a zis el, când nu putea să-și elibereze degetele din părul meu. Apoi i s-a întărit din nou și împreunarea noastră a fost înnebunitor de înceată. Mă mângâia cu mâinile pe față și am țipat de plăcere într-un glas. Când nu ne sărutam, nu ne iubeam sau nu dormeam, schimbam povești. I-am spus despre mama și despre tata și i-am descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine. E ceva în privirea lui intensă și precisă care mă face să mă clatin ușor pe picioare. Fie lucrurile au rămas cam în punctul în care se aflau ieri, în timpul sărutului, fie asta-i soarta mea, să-l găsesc înnebunitor de sexy, indiferent ce vibrații intenționează el să-mi transmită. — Și zi așa. Îmi feresc ochii, și câteva clipe mă uit în pământ. O să... muncești din greu toată ziua. — Mi-ar prinde bine un ajutor, spune în treacăt. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
răspund. O vreme rămânem așa în tăcere, și nu se aude decât uguitul porumbeilor din capătul grădinii. E cea mai spectaculoasă seară de până acum, îmi dau seama brusc. Soarele asfințitului se strecoară pieziș printre frunzele salciei și iarba miroase înnebunitor sub picioarele mele. — Nathaniel... trebuie să mă întorc. Nu reușesc să-mi stăpânesc tremurul vocii. Nu am de ales. Dar asta nu înseamnă că nu putem fi împreună. Noi doi. Putem foarte bine să avem o relație. Vom avea vacanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru că Rosa trecuse pe alimente solide. Patru sute optzeci de mililitri tot mai trebuiau storși zilnic. În plus, Jake insista că Rosa nu trebuie să mănânce nimic altceva decât mâncare pregătită în casă din legume organice. Pregătită de ea, de Alice. Înnebunitor era faptul că întreaga situație corespundea perfect previziunilor maică-sii. Dar nu era nici pe departe la fel de dificil ca încercarea de a pregăti respectiva mâncare. Alice, care nu avusese în viața ei nici cea mai mică înclinație pentru gătit, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în ușă. Le deschisese Lucia, după orgasm, și le dăduse cu tifla... Schiță un zâmbet. - Serios? Un geamantan cu bani? Și nu cumva vă urmărește și unul care are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr? Ochii individului se rotiră înnebunitor în orbite. - De el îmi este cel mai frică, domnule, dacă sunt banii lui nu mai am nicio scăpare... Îmi puteți da un pahar cu apă, vă rog? Tună din nou, iar ploaia se înteți. Dacă-i bal, atunci bal
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în viitoarele minute, nu pot să fiu superficial. Nu-mi permit. Nici nu știu încă în ce mod vor muri ăia doi. Cum am să-i omor este marea mea problemă în momentul de față. Cuvintele îi ieșiseră din gură înnebunitor de ușor. Nu și-ar fi imaginat vreodată că va putea discuta - cu o voce misterioasă, halal partener de dialog! - despre uciderea cuiva cu atâta ușurință. Se ridică de la birou și aproape că așteptă să se ciocnească de Magicianul care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că Lucia nu există? Ți-ai construit-o, nefiind în stare să te adaptezi singurătății, ești un inadaptat fără șanse de salvare, chiar nu ai puterea să vezi adevărul?) Magicianul. Vocea atât de cunoscută, ca un sfredel, rotindu-se încet, înnebunitor de încet, torturându-l în permanență, fără milă (magicienii nu au milă, magicienii primesc aplauze la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și În neființa lor, Înainte ca eu să apuc să le Înțeleg rostul. Ce se Întâmpla nu conta oricum prea mult, pentru că nu se Întâmpla nimic. Doar fluxul acesta conta. Îl percepeam ca pe un sunet prelung de iiii, uneori Înnebunitor și exuberant ca glasul unei maimuțe care a găsit un mango, alteori sfâșietor de trist, ca șuierul trenului În noapte. Fluxul acesta mă ținea În viață, ca pe toți oamenii, și el era cel care Îmi lua În același timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și în neființa lor, înainte ca eu să apuc să le înțeleg rostul. Ce se întâmpla nu conta oricum prea mult, pentru că nu se întâmpla nimic. Doar fluxul acesta conta. Îl percepeam ca pe un sunet prelung de iiii, uneori înnebunitor și exuberant ca glasul unei maimuțe care a găsit un mango, alteori sfâșietor de trist, ca șuierul trenului în noapte. Fluxul acesta mă ținea în viață, ca pe toți oamenii, și el era cel care îmi lua în același timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de pitoresc, luate În cea mai mare parte din literatură („reverii neputincioase, turci de carnaval”... zice, mînios, N. Iorga). Poezia lui Bolintineanu este, Într-adevăr, În stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o Învîrtire Înnebunitoare de formule suave, mai ales În versurile erotice. Însă, dacă dăm deoparte aceste Îngălbenite flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat În care imaginația este autentică și originală. CÎte un vers-două, o imagine inedită ne fac să ne gîndim (critica
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zdruncină cu totul pe Stavrache. Epica celor două întâlniri din vis este pe măsura acestor obsedante chinuri. Fie că popa Iancu ia înfățișarea unui zdrențăros ocnaș, fie pe aceea a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat se concentrează în aceeași întâmplare înnebunitoare: ,,- Gândeai c-am murit neică ?’’. Trecerea de la fantasticul romantic de tip eminescian la cel realist, formulă care va deveni una dominantă în deceniile următoare, constituie un fenomen cu strălucire ilustrat de această nuvelă. Faptul că a doua întâlnire din vis
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a fugit pe fereastră după două paragrafe. Tâmpeniile invadează chiar și nelipsita integramă a revistei. Definiții rebusistice dificile ca „Elena Ene”, având răspunsul „EE”, sunt biruite de altele, mai subtile, precum „gură de porc” cu răspunsul poetic „Rât”. Ceea ce este înnebunitor la revistele cu, despre și pentru doamne este raportul extrem de dezavantajos între numărul de pagini, imens, de obicei peste 100, chiar peste 150, și cantitatea de informație utilă și de noutate. Sunt ca vata de zahăr care se face din
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de fantomalul acestor voci fără trup pe care n-am vrea să le mai auzim, pe care refuzăm să le mai auzim. Numai că acest teatru care aspiră la tăcere, la amuțirea definitivă a vocii obsesiilor lăuntrice, la încetarea murmurelor înnebunitoare ale fantomelor văzute „cu ochiul minții”, acest teatru care visează ca Gura umbrei să se închidă o dată pentru totdeauna, teatrul acesta se îndreaptă, tocmai din pricina aspirațiilor sale, spre propria-i pieire. E de-ajuns ca Gura umbrei să tacă, și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
structura primă și ultimă a nebuniei"36. Limbajul rațiunii produce nebunia ce se află la interferența dintre imagine și raționament 37. Dacă adevărul și înțelepciunea sunt departe de rațiune, nebunia reprezintă "ceea ce rațiunea poate poseda din ea însăși"38. Experiența înnebunitoare a lecturii, una dintre temele predilecte ale lui Foucault, este de asemenea investigată sub raport istoric, dar și personal. Studiul său dificil și intensiv i-a cauzat depresii severe, consult psihiatric. Dacă cititul intensiv și fără măsură produce nebunia, la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]