1,013 matches
-
eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au stins focul, care deja reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Moșii noștri au străbătut pământul, din îndepărtata și marea Indie, flămânzi și goi și însetați, prin pustiurile și pulberile Asiei. Apoi au străbătut codri nesfârșiți, au trecut peste ape repezi și peste marea cea mare. Au fost bătuți de vânturi, înnegriți de praful furtunilor de nisip și loviți de bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se arăta a fi nespus de aproape de ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să știți voi, Lisandre, și tu Rafiro! Să trăiți cu gândul că e spre folosul lui. Dacă murea atunci când era bolnav și l-am botezat a doua oară, era mai bine!? - Poate era mai bine, năpusti Lisandru înciudat câteva vorbe înnegrite de supărare. - Ești dilo, mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului. Vișinel va intra într-o viață nouă, deosebită de a noastră, dar el va ști întotdeauna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
perdeluit cu iederă. Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape era de Câinele Negru. Una dintre labe se afla chiar În dreptul ochilor săi. Imensă, puternică, Înnegrită de un păr sârmos. Spre surprinderea lui, Însă, Câinele Negru dispăru imediat, ca la o chemare. Nu reuși să-și dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu ți-am spus numele. Asta voiai să afli, nu? - Sigur, mască Olga nerăbdarea ei, sigur...! - Ei bine, îți amintești de inginerul acela... Olga nu așteptă descrierea. Fața ei deveni mai întâi galbenă, apoi vineție, ca în final să se înnegrească cu totul. Ina însă continuă, făcând abstracție de efectul vizibil al veștii asupra prietenei sale. Inginerul Alexandru Georgescu, cel căruia i-am rămas datoare cu un zâmbet atunci... știi... Fără nici o explicație, Olga ieși din încăpere, ca după câteva momente
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un asemenea text. Era convins că imaginea lui Raman putea fi amenințată fie de un contur prea suav și imperceptibil, ceea ce ar duce la un text dulceag care nu ar explica nimic, fie de o valorație prea puternică, care ar înnegri orice tentativă de analiză imparțială; îi mai rămăseseră liniile de fugă ce ar putea crea impresia de echilibru asupra concepției de ansamblu. După Anul Nou se hotărî să adune informații despre viața prozatorului, în fond avusese în vedere acest lucru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde intraseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
siguranță sfidătoare. "CREZI CĂ DE ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am avertizat. Puteați Închide această carte de mult, pe când primele foi Încă nu erau Îndoite, iar muchiile nu li se Înnegriseră ușor, delimitându-se astfel clar de cealaltă zonă, a necunoscutului. Acum e Însă prea târziu, Între cele citite și necitite s-a strecurat un distanțier invizibil, timpul, care le-a imprimat celor două continente de hârtie o ușoară mișcare de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de deasupra ușii, un imens reactor nuclear cu cercuri Înnegrite În jurul siguranțelor, semn al unor trecute catastrofe energetice. Odată scăpate, m-am Învelit cu pătura moale a pleoapei, spre a recompune, peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hainei, lung și insistent, ca de mânerul unei bude. — Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l fărâme. În cârciumă se auzeau doar șoaptele celor doi experți În calcul probabilistic, care Îmi estimau șansele de supraviețuire cam la doi la sută. De fapt, 1,73%, pentru a respecta adevărul istoric. — Gata
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ai spus Igor. — Nu-mi dau seama. Ceva dinăuntru mi-a spus că ești tu. M-am repezit la fereastră. Nu se Înnora deloc. Începând de la turnurile de gudron care se vedeau, hăt departe, partea de nord a orașului se Înnegrea progresiv. Ca selectate de un mouse gigantic, străzi, clădiri și mașini erau prinse pe rând de o pată mată de Întuneric, apoi, după o secundă, dispăreau brusc, lăsând loc unui alb imaculat. Am apucat-o de mână, trăgând-o spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
secunde , Stepa zăcea inutil ca o instalație sanitară defectă, cu boilerul crăpat . Glonțul lui trecuse prin câteva sticle și, amețit de calitatea proastă a băuturii, dormea turtit Într-un perete. Dar nu mai era timp pentru descrieri. Sala s-a Înnegrit instantaneu și tot ce era Înăuntru, chiar și noi trei, am apărut ca pe negativul unei imagini. Radiografia chircită a Verei se vedea În spatele unui aparat de pocher mecanic. Am extras-o de acolo urgent și ne-am aruncat spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prin vremi, înghițind deceniile ca pe stridii" (p. 173). De ce cartea aceasta ne apare mai originală și mai convingătoare decât multe din scrierile "non fiction", care circulă astăzi? Pentru că, în mod remarcabil și surprinzător, evocând anii "obsedantului deceniu", autorul nu înnegrește și nu anatemizează totul fără discernământ, ci face disocierile necesare, sesizând că, în ciuda vicisitudinilor istorice, acelea au fost "ultimele timpuri normale" (p. 90), pe care el, cel născut la începutul epocii postbelice, a avut norocul să le mai "apuce": cu
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
dar este și întâlnirea cu o condamnare de clasă. Într-un fel Waligny era condamnat înainte de a face orice doar pentru că era un aristocrat. Și stânga reapare! Nu de data asta chiar nu m-am gândit la clasa. I-am înnegrit trăsăturile, dar am procedat la fel și cu oamenii modești. Pe cei doi țărani care asistă la ultima vânătoare i-am luat dintr-o realitate pe care am trăit-o așa cum se întâmplă adesea, pentru ca, de fapt, construim un patch-work
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
după care partenerul său descoperi locul care urma să fie operat. În curând nu se mai vedeau decât spatele lor Îndoite, Îmbrăcate În alb. Unul era subțirel și scund, celălalt, Înalt și bine făcut. Trecu o secundă, apoi filmul se Înnegri brusc și nu se mai văzu nimic. Când ecranul se ilumină din nou, imaginea era ștearsă, dar focusul a fost restabilit treptat. Pășind În fața camerei, presupusul asistent se duse la colegul său. Unghiul fusese schimbat cu aproximativ nouăzeci de grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rar și blond. Brusc, tipul mai zdravăn așeză o bucată de material pe burta bărbatului, pe care colegul său puse o tăviță În formă de rinichi, cu o foarfecă, un clește, ceva ce părea o sondă, precum și... Stați. Ecranul se Înnegri din nou. Când filmul a continuat, o formă estompată s-a aprins, apoi a dispărut. Apoi, dintr-o dată, se văzu sexul pacientului În prim-plan. Două mâini pătate ridicară penisul de prepuț, În timp ce alte două făcură un nod strâns În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat de belea? Heino se Întoarse către mine, apăsând cu degetul arătător o fundă terminată pe jumătate. Am dat din umeri, ocolind-o pe Chérie, și am urcat. Va trebui să-i povestesc mai Încolo despre cel care mi-a Înnegrit ochiul și mi-a umflat buza. Conform ziarului, poliția era convinsă că era vorba de o crimă. Manetti trebuie să fi reperat ceva suspect; acum Îmi era clar că nu va mai ceda. Evident, cel mai Înțelept lucru era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice. Pieptul acoperit de șorț îi tremură. Helen îi tamponează machiajul scurs cu colțul unei batiste împăturite. Batista e înmuiată și înnegrită de rimel, și Helen zice: — O sa fie mai bine, Rhonda. Acum nu ai cum sa-ti dai seama, dar o să vezi. Împăturind încă un servețel și întingându-i fardurile, zice: Trebuie să fii tare. Gândește-te că ești tare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
curse zice: — Cred că ar fi cazul să plecați. În drum spre mașină, îi dau înapoi lui Helen agenda și-i zic: Uite-ți Biblia. Îmi sună pagerul; e un număr pe care nu-l știu. Mănușile ei albe sunt înnegrite de praf, și zice că a rupt în bucăți pagina cu blestemul și a aruncat-o pe fereastra camerei copilului. Plouă. Hârtia o să putrezească. Nu e suficient, zic. Poate o găsește vreun copil. Simplul fapt că e ruptă îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]